28/05/2025

Artistul vizual american JERRY W. McDANIEL, în atenția sibienilor

O interesantă Expoziție de artă cu genericul „Lucrări pe teme românești ale unui pictor american” a fost vernisată luni, 26 mai 2025, la Centrul de Informații Turistice din Piața Mare, Sibiu.

Prezentatorul și curatorul evenimentului, Ileana Costea, Profesor Emerit la Universitatea Northrige, California (CSUN), Președinte interimar al ARA (Academia Româno-Americană de Artă și Științe), partenera de viață a artistului, ne-a oferit explicații relevante pentru înțelegerea stilului de lucru și a împrejurărilor în care artistul a creat lucrările expuse.

de Ion Talpoș

Am avut onoarea să particip, ca invitat, la un eveniment care a avut loc cu concursul Primăriei Municipiului Sibiu (fiind prezent la eveniment Dorin Nistor, secretarul municipiului Sibiu), al actriței Lidia Lazu (București), al scriitoarei și publicistei Doina Țetcu, al prof. univ. dr. Doina Sîrghie (Sibiu), cu susținerea publicului prezent la vernisaj.

foto: Ion Talpoș

Jerry W. McDaniel (1935-2023) a fost designer, ilustrator, pictor, professor. Este un cunoscut artist vizual american cu creații în numeroase domenii: design, grafică, ilustrație, publicitate desene în reviste, coperți de cărți și discuri, lucrări instituționale, afișe, ilustrații de poezii, picturi în acrilic și creații tridimensionale. S-a autonumit ”artist eterogen” dat fiind că a lucrat într-o largă varietate de stiluri, de la figurativ sau foarte detaliat, la abstract, de la alb-negru la culori strălucitoare. Este cunoscut, în lumea artei, ca un mare colorist. În ultimii ani ai vieții sale, a creat și lucrări pe teme românești.

Moderatorul evenimentului a fost prof. univ. dr. Anca Sîrghie, din Sibiu. A recitat, cu mult har și aplomb, actrița Lidia Lazu, venită la Sibiu alături de soț. Doina Țetcu a analizat relația dintre poezie și ilustrație. A fost un eveniment cultural aplaudat cu căldură, de toți participanții.

Câteva detalii oferite de Ileana Costea, în cadrul unui scurt interviu pe care mi l-a oferit și apoi, în cadrul Conferinței susținute, ne-au ajutat să ne lămurim asupra unor întrebări pe care ni le-am pus cu toții, dat fiind că în România nu s-a discutat foarte mult, în ultimii ani, despre artistul vizual Jerry W. McDaniel.

Am avut o curiozitate legată de începuturile colaborării dintre Ileana Costea, absolventă a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București și artistul american Jerry W. McDaniel. Punându-i această întrebare, Ileana Costea mi-a răspuns, cu amabilitate:

Ileana Costea (I.C.): Locuiesc de 52 de ani în America. Am fost căsătorită cu un român din Blaj care, la rândul lui, plecase cu mult timp înaintea mea din România, din București, unde locuia. Se stabilise pentru o vreme în Franța, unde a studiat și după aceea, în America. Eram măritată, așadar, cu Nicholas Costea, doctor, profesor universitar de medicină la Universitatea UCLA (University of California Los Angeles). Soțul meu a decedat în anul 2000. Pot să afirm că singurătatea în America, este mai dură decât în Europa. Oamenii sunt foarte drăguți, zâmbesc mult, dar de fapt, nu sunt prieteni foarte apropiați, nu se implică în problemele celorlalți. Nu eram la o vârstă la care să nu-mi doresc să-mi refac viața! La o petrecere la care m-am dus după un curs, am achitat contravaloarea mesei și după aceea m-am așezat la masă, să-mi corectez lucrările, pentru că timp de patruzeci de ani am predat la o facultate din Los Angeles, în localitatea Northridge din marele Los Angeles. Așadar, m-am așezat la o masă și s-a întâmplat ca la această masă să fiu lângă un domn, care mi-a spus că este ilustrator și pictor. Eu, care am studiat arhitectura în România, care am ajuns în America fără diplomă și mi-am dorit să fiu profesor universitar, a trebuit să refac un master în Industrial Design, care înseamnă Artă la USLSA. Pentru mine arta, arhitectura, pictura, erau de mare interes. Și am început să vorbim despre această pasiune a lui, de-o viață… Am mers împreună apoi la o expoziție foarte mare, cu o tematică legată de arta americană, ținută la aeroportul din Santa Monica. Și așa, a început totul!

Pot să spun că m-am îndrăgostit de lucrările lui Jerry, de imaginația lui și după aceea, am ajuns să fim împreună. Am fost parteneri, timp de șaisprezece ani… Deși predam ingineria automatizată (Computer Edith Design, Computer Edith Manufacturing), am făcut un curs de Inteligență Artificială. Chiar dacă orientarea mea profesională era canalizată pe o cu totul altă direcție, sufletul îmi era îndreptat spre artă. De aceea, mi-a fost ușor să mă dedic promovării artei sale.

Ion Talpoș (I.T.): Mai am o curiozitate: cât de mult credeți că va conta în viitor, în artă, inteligența artificială?

I.C.: Eu am avut această pasiune pentru inteligenta artificială. M-a pasionat și tehnologia, deși arta mi-a rămas în suflet. Baza inteligenței artificiale a fost pusă o dată cu apariția computerelor, în anul 1950. Este un domeniu foarte vechi, dar mie mi s-a părut pasionant și l-am predat, am creat un curs pentru studenții de la inginerie care nu aveau pregătirea necesară să facă cursuri la informatică. Însă, la un moment dat, tot ce au spus cei care s-au ocupat de inteligența artificială, nu s-a îndeplinit. Asta și pentru că, cu ani în urmă, computerele nu aveau viteza de astăzi, nu aveau capacitatea de stocare de astăzi… Ori, în zilele noastre, lucrurile s-au mai schimbat. Știm cu toții că sunt și mașini care se conduc singure, că sunt roboți care pot face unele lucruri care, oamenilor, le este greu să le facă. De câțiva ani, mă ocup mai mult de artă decât de inteligența artificială, însă nu mi-a venit să cred ce am descoperit că se poate face cu inteligența artificială. Se pot face picturi, se pot face filme, se poate face muzică… Cineva mi-a arătat un program destul de nou, din pachetul de programe Adobe Creative Cloud, care conțin alte câteva programe (Photoshop / Ilustrator) și toate aceste programe conțin inteligență artificială. Îți pot mări rezoluția unei imagini, pot pune o persoană într-un fundal sau pot elimina o persoană dintr-un cadru…

I.T.: Aveți o colaborare strânsă și cu doamna prof. univ. dr. Anca Sîrghie, din Sibiu.

A.C.: Am avut plăcerea să ne întâlnim de multe ori la niște Cenacluri literare în Sibiu, dar am avut plăcerea să ne întâlnim și la Cenacluri literare în Statele Unite și Canada: la Cenaclul „Destine literare” din Canada, organizat de Alexandru Cetățeanu și la Cenaclul literar „Mircea Eliade” din Denver unde, cel care îl organizează, este Sebastian Doran, istoric. Am cunoscut-o și pe nora doamnei Sîrghie, Simona Sîrghie, pe care am avut plăcerea să o întâlnesc în acele ZOOM-uri, on-line.

Cu vreo doi ani în urmă, am venit cu o carte, cu titlul „Exerciții de neuitare”, la Salonul Internațional de Carte Bookfest din București. Această carte tipărită în două volume, prezintă articole pe care le-am scris începând cu anul1998, despre prezența valorilor românești pe care le-am descoperit în străinătate. Iar doamna Anca Sîrghie a fost printre cei care au fost la lansarea mea de carte, ținând acolo o scurtă cuvântare. Și domnul Lazu a fost acolo și este prezent și acum în sală la această deschidere, alături de Lidia Lazu, actrița care ne va recita câteva poezii.

I.T.: Ce reprezintă pentru dumneavoastră evenimentul vernisat astăzi, la Sibiu?

A.C.: Cum spuneam la deschidere, evenimentul acesta este vernisajul expoziției ilustratorului și pictorului american Jerry W. McDaniel. Fiind foarte cunoscut ca ilustrator, a lucrat pentru numeroase companii renumite, cum ar fi „PanAm”, „Continental”… Pe vremea aceea, prin anii ´50-´70, când Jerry a făcut foarte multe ilustrații, era la modă fumatul. A fost angajat, ca artist, al companiei producătoare de țigări „Philip Morris / Marlboro”. Găsim în această expoziție câteva afișe făcute pentru compania „Marlboro”. A fost membru al societății de ilustratori. De reținut că pe vremea aceea, exista doar o singură societate de ilustratori în SUA.

Aș vrea să reiau însă ceea ce a afirmat doamna Anca Sîrghie, în cuvântul său de deschidere: „Putem afla acum, la acest vernisaj, cât de mult iubea Jerry România, ca artist plastic. O iubea atât de mult, în atâtea forme diverse, încât a creat o mulțime de lucrări legate de România, din dragoste pentru România, țara Ilenei Costea!”

I.T.: Ne puteți spune câteva cuvinte în legătură cu opera artistului?

A.C.: Jerry a făcut mai multe lucrări pe teme românești, în special către sfârșitul vieții sale. Dacă priviți cu atenție în jurul nostru, sunt panotate preponderent afișe și ilustrații ale poeziilor unor valoroși poeți români: Mihai Eminescu, Ana Blandiana, etc. Avem aici un afiș cu Simona Halep. Oriunde se ducea Jerry, desena și picta tot timpul. Oriunde mergea, la orice eveniment, două zile mai târziu, apărea un tablou sau un afiș făcut de el. După ce Simona Halep, tenismena română, a câștigat la Rolland Garos, Jerry a făcut acest afiș pentru ea.

Un alt afiș cu o poveste interesantă, este următorul panotat. Când Dumitru Prunariu a venit la Los Angeles fiind invitat de una dintre organizațiile comunității românești de acolo, Jerry a făcut un afiș. Dumitru Prunariu fusese invitat să facă o conferință pentru niște români care lucrau la NASA, în clădirea în care s-au făcut piese pentru navele spațiale americane. În acest afiș îl vedem pe academicianul astronaut Dumitru Prunariu, îl vedem pe fostul consul al României la Los Angeles (de fapt, pentru întreaga Coastă de Vest), dr. Cosmin Dumitrescu. Mai vedem niște poze și aici, de la acel eveniment. Îi vedem pe domnul Prunariu, pe soția dânsului și pe mine, îl vedem pe Jerry alături de un tablou, care se numește „Down of the day”! Ar putea să însemne „Zori de zi”, dacă traducerea este bine făcută! Sunt două chestiuni interesante legate de acest tablou. Tabloul este unul dintre cele șase tablouri pe care Jerry McDaniel le-a făcut, începând cu anii ´70 și se află în Colecția de Artă a Forțelor Aeriene SUA, la Pentagon.

I.T.: Așa cum ați menționat în timpul Conferinței, fiecare afiș sau ilustrație panotată are în spate o poveste. Cred că cititorii noștri ar trebui să afle aceste povești. De aceea aș vrea să-mi permiteți să revin asupra acestui subiect, într-un viitor articol. Până atunci, în numele celor prezenți la vernisaj și al cititorilor ziarului „Mesagerul de Sibiu”, vă mulțumesc pentru detaliile oferite. Vă mai așteptăm la Sibiu!