Trăim într-o eră în care, în fiecare secundă, suntem bombardați de notificări, titluri senzaționale, clipuri scurte și algoritmi proiectați să ne capteze atenția. Ecranul a devenit fereastra noastră principală către lume, dar și o sursă continuă de oboseală mentală. În acest peisaj hiperconectat și mereu grăbit, se întâmplă un fenomen interesant: cartea tipărită și librăriile nu doar că supraviețuiesc, ci devin veritabile insule de igienă mentală.
(Ion Talpoș)
Sursă foto: Ion Talpoș
Cu puțin timp în urmă aflându-mă în Sibiu, am intrat într-o librărie cu o ofertă de carte pe măsura renumelui său: Librăria Humanitas. Nu era multă lume acolo și profitând de situație, pentru a înțelege mai bine ce caută oamenii între rafturile cu cărți ale unei librării, într-o eră digitală, am stat de vorbă cu Bogdan Diță, librar la Humanitas. Un tânăr amabil cu multă experiență în domeniu, cum aveam să aflu din discuțiile purtate împreună. Știind că părerile cititorilor sunt oarecum împărțite, când discutăm despre cărți, în contextul actual în care suntem bombardați zilnic cu informații de tot felul pe carele accesăm din mediul on-line, mi-am dorit să aflu ce se mai întâmplă în zilele noastre cu cărțile tipărite… Dacă mai sunt ele la mare căutare, cum erau altădată…
Ion Talpoș (I.T.):Domnule Bogdan Diță, să începem prin a le oferi cititorilor noștri câteva date despre dumneavoastră.
Bogdan Diță (B.D.): Sunt născut în Vâlcea. Am absolvit Colegiul National „Alexandru Lahovari” din Vâlcea, specializarea Filologie și mi-am continuat studiile la Sibiu, la Facultatea de Jurnalism. Ulterior, am făcut și un master în Jurnalism, în Publicitate și Brand…
Poate nu întâmplător, primul meu loc de muncă nu a fost în Jurnalism, ci a fost în această librărie, printre cărți… În luna februarie a acestui an s-au împlinit 12 ani de când lucrez în această librărie. Mi-am întemeiat apoi o familie și am rămas aici, la Sibiu.
I.T.: De ce ați ales librăria loc de muncă, în detrimentul jurnalismului?
B.D.: Am fost pasionat de cărți, dintotdeauna. Cred că am făcut o alegere bună, pentru că fac asta cu multă bucurie și pasiune. Omul care m-a inspirat (și a inspirat mai mulți colegi de-ai mei de facultate) să devină librari, a fost doamna Maria Moga, cel mai longeviv librar sibian. Cu dânsa a fost deschisă librăria aceasta, în 1991, când domnul Gabriel Liiceanu a decis să deschidă o nouă librărie Humanitas, la Sibiu. Am cunoscut-o pe doamna Moga, chiar în primul an de facultate. Am purtat câteva discuții cu dânsa și am fost captivat de felul dânsei de a fi. Mi s-a părut un model de librar demn de urmat și am răspuns invitației dânsei de a mă angaja aici, pe bază de concurs.
I.T.: Ce presupune, în zilele noastre, munca de librar?
B.D.: Deșimunca de librar pare simplă, în realitate nu este așa. Avem responsabilități care țin de gestiune, de preluat marfa (cutiile cu cărți), de etichetat, de așezat cărțile la raft. Uneori organizăm aici anumite evenimente culturale și noi suntem cei care ne ocupăm de asta. De afișe, de promovarea evenimentelor on-line…
I.T.: Consider că un loc în care se vând cărțile reprezintă un loc ideal pentru o lansare de carte. Organizați și astfel de evenimente aici?
B.D.: Sigur că da! Cu ceva timp în urmă m-am ocupat personal și de câteva evenimente constând din lecturi (proză și poezie) în interpretarea unor actori ai Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu. Au fost lecturate pasaje din anumite cărți aflate în librăria noastră, în ideea de a promova anumite titluri de carte.
I.T.: Având zilnic activități desfășurate în acest mediu, cel al cărților pe care le frunzăriți sau le citiți, nu sunteți interesat la rândul dumneavoastră, să scrieți?
B.D.: Da, am făcut asta. Am publicat mai multe poezii în câteva reviste importante (revista Familia de la Oradea, în Poesis Internațional, la Euphorion, la Sibiu…
I.T.: Puteți să-mi oferiți câteva argumente pentru care lectura pe hârtie rămâne o ancoră într-o lume în care informațiile primite ne distrag atenția, de cele mai multe ori?
B.D.: Spre deosebire de mediul online, unde un articol este întrerupt de reclame și linkuri care ne trimit în alte zeci de direcții, cartea tipărită ne oferă o experiență liniară, finită. Cititul pe ecran încurajează „scanarea” rapidă a textului. În schimb, hârtia stimulează o lectură aprofundată, permițând creierului să proceseze, să empatizeze și să rețină idei complexe. Mirosul paginilor, textura hârtiei, greutatea volumului în mâini și actul fizic de a întoarce pagina, ne creează o experiență senzorială deosebită. Deschiderea unei cărți este, din punctul meu de vedere, unul dintre puținele gesturi moderne prin care alegem activ să închidem notificările pe care ni le trimite mediul on-line, bulversându-ne.
I.T.: Trăim într-o lume în care informația se află la un click distanță și de cele mai multe ori, este gratuită. Ce mai caută oamenii astăzi, când trec pragul unei librării?
B.D.: Ne trec pragul și oameni care vin să caute ceva anume, dar și oameni pe care i-aș încadra într-un cerc de cititori fideli, de-ai noștri. Vin și ne întreabă de noutăți, ne cer să le recomandăm titluri noi de cărți și asta mi se pare cea mai frumoasă latură a muncii noastre. Ei caută liniște și de cele mai multe ori, o pauză de la un ecran. Oamenii nu vin la noi doar pentru informația brută. Pe aceea o găsesc într-adevăr pe Google, în câteva secunde. Vin pentru o experiență. Vin să atingă cărțile, să le răsfoiască, să ceară o părere sau pur și simplu să stea 20 de minute departe de agitația orașului. Librăria a devenit, pentru mulți dintre aceștia, un refugiu. Eu cred că și educația primită în școală, recomandările profesorilor pentru anumite lecturi, sunt motive care-i determină, mai ales pe tineri, să vină într-o librărie. Apoi, pentru mulți dintre aceștia, cititul devine o pasiune permanentă.
I.T.: Ce are de oferit un librar și nu va putea oferi niciodată un algoritm de recomandări on-line?
B.D.: Algoritmul știe ce ai cumpărat ieri, dar nu știe ce stare ai azi. Un librar bun observă dacă ești obosit, dacă cauți o poveste mângâietoare sau, dimpotrivă, o analiză tehnică dură. Dialogul dintre doi oameni care iubesc cărțile are o căldură pe care niciun cod de programare nu o poate replica. Oricât de sofisticați ar fi algoritmii platformelor online, ei ne recomandă conținut pe baza istoricului nostru de navigare, creând așa-numite „bule de ecou”. Librăria fizică funcționează după o altă logică: descoperirea întâmplătoare a ceva valoros. Pășind printre rafturi, poți fi atras de un cotor neobișnuit, de o copertă ilustrată sau de o carte așezată pe o masă tematică, ajungând să citești ceva ce algoritmul nu ți-ar fi sugerat niciodată. Mai mult, librăria nu este doar un spațiu comercial, ci un hub comunitar, un spațiu de încetinire a ritmului zilnic de viață.
I.T.: Considerați că generațiile tinere, crescute cu smartphone-ul în mână, mai sunt atrase de cărțile tipărite?
B.D.: Absolut. Vedem un număr tot mai mare de tineri atrași de comunitățile de lectură. Pentru ei, cartea fizică este și un obiect estetic, o declarație de identitate. Tinerii simt poate cel mai acut oboseala digitală și apreciază autenticitatea unui obiect fizic. Relația dintre mediul on-line și cartea tipărită nu trebuie privită neapărat ca un război în care una trebuie să o distrugă pe cealaltă. Internetul rămâne un instrument extraordinar pentru acces rapid la date, cercetare și comunicare.
Totuși, cartea tipărită și librăria oferă ceva ce lumea digitală nu va putea garanta niciodată: prezență, profunzime și liniște. A cumpăra o carte dintr-o librărie și a o citi fără telefonul alături, a devenit în secolul XXI un mic act de rezistență pașnică, o metodă prin care ne reamenajăm timpul și ne protejăm capacitatea de a gândi profund.
I.T.: Fiind pasionat de munca pe care o faceți unde vă vedeți, să zicem, peste zece ani? Jurnalismul vă mai incită, uneori?
B.D.: Probabil voi rămâne tot printre cărți… Mi-ar fi plăcut să fac jurnalism, însă de când se pune accent mai mult pe articolele publicate în mediul on-line, în detrimentul revistelor și ziarelor tipărite, simt o anumită frustrare… Orientarea mea către cărțile tipărite are legătură, cumva, cu foșnetul hârtiei… Cu acel sentiment pe care ți-l dă pagina unei publicații atunci când o răsfoiești. Este un sentiment deosebit, acesta!
I.T.: Majoritatea cărților publicate acum apar și în format electronic, în on-line. Și asta este un lucru bun, pentru că le putem găsi mai repede atunci când le căutăm. Contribuim în felul acesta, și la lărgirea orizontului motoarelor de căutate ale modulelor de A.I. (Inteligență Artificială). Ar putea fi acesta un inconvenient pentru continuarea activităților editurilor axate pe cartea tipărită?
B.D.: Cred că, cel puțin deocamdată, nu există acest risc. Răspunsurile generate cu A.I. la multe dintre întrebările noastre sunt adesea confuze, uneori eronate. O carte tipărită conține, de regulă, o bibliografie. Sunt indicate sursele de documentare ale autorului cărții. Și asta reprezintă o certitudine că informațiile oferite de o carte tipărită sunt reale, verificate…
I.T.:Iată, tinerii care au trecut pragul acestei librării în timpul în care am stat de vorbă, confirmă afirmațiile dumneavoastră. Mulțumindu-vă pentru timpul acordat, vă promit că voi reveni.
B.D.:Vă așteptăm printre cărți, oricând, cu bucurie!
Sursă foto: Ion Talpoș
