Într-un interviu Alina Băilă, asistent-șef al Secției Clinice ATI din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, vorbește despre drumul lung până la formarea unui asistent ATI, responsabilitatea uriașă pe care o presupune această profesie, presiunea din sala de operație și din terapia intensivă, dar și despre lecțiile pe care le înveți atunci când îngrijești zilnic pacienți aflați în cele mai dificile momente ale vieții lor.
Sursă foto: SCJUS
1. Cât durează să formezi un asistent ATI adevărat?
Formarea unui asistent pentru secția ATI durează 3 sau 4 ani de studii de bază, la care se adaugă perioada de adaptare practică de minim 12 luni până la 2 ani, în interiorul secției pentru integrare și specializare la patul pacientului și dabândirea abilităților necesare.
2. Se poate învăța ATI din cărți sau doar lângă patul pacientului?
Specialitatea ATI nu se poate învăța doar din cărți și nici doar lângă patul pacientului, ci este nevoie de o combinație obligatorie între teoria din cărți și practica intensă.
3. Ce este mai greu să induci unui pacient anestezie sau să îl ajuți să câstige lupta pentru viață în ATI ?
Ambele situații sunt extrem de dificile, dar implică tipuri diferite de complexitate medicală, presiune și riscuri. Fiecare reprezintă un vârf al provocărilor. Inducția reprezintă o trecere rapidă a unui pacient de la starea de conștiență la starea controlată de inconștiență indusă farmacologic, pe când monitorizarea și îngrijirea unui pacient în terapia intensivă este un proces de lungă durată, adesea întins pe săptămâni sau luni.
4. Sala de operație sau Terapia Intensivă, unde este presiunea mai mare pentru un asistent medical?
Presiunea este mare în ambele locuri, dar tipul de stres diferă – în sala de operație presiunea este intensă, asistentul trebuie să anticipeze fiecare gest al medicului anestezist și al echipei operatorii și să reacționeze fără întarziere – în timp ce la Terapia Intensivă presiunea este continuă, de lungă durată și legată de complexitatea cazurilor multiple, volumul mare de muncă, încărcătura emoțională mare.
5. Cum pleci acasă după o gardă în care ai fost martor la lupta dintre viață și moarte?
Pleci încărcat de o liniște stranie, purtând pe umeri o greutate pe care puțini o înțeleg. Astfel de gărzi nu rămân în spital, ele vin cu tine acasă, în gânduri și în felul în care privești lumea.
6. Asistenții ATI reușesc să nu se atașeze de pacienți sau este imposibil?
Asistenții medicali ATI nu pot rămâne complet detașați, deoarece empatia este parte din meserie, dar ei dezvoltă în timp mecanisme psihologice pentru a se putea proteja de suferința pacientului.
7. Cât de des spuneți „mai rămân puțin“ iar acel puțin înseamnă încă 2-3 ore de muncă?
Expresia “mai rămân puțin“ este, de cele mai multe ori, cea mai mare minciună pe care ne-o spunem la locul de muncă, eu „mai rămân puțin“ aproape în fiecare zi.
8. O echipă ATI se conduce cu o mână de fier ?
O echipă ATI nu se conduce eficient cu o mană de fier, ci prin comunicare clară, respect reciproc si protocoale stricte. Într-un mediu cu stres maxim dictatura blochează inițiativa și crește riscul de erori, în timp ce o colaborare bazată pe încredere salvează vieți.
9. Ce înseamnă de fapt să fii asistent șef într-o secție în care nu există loc pentru greșeli?
A fi asistent șef de secție ATI, într-un loc fără drept de eroare, înseamnă să porți o responsabilitate uriașă, să iei decizii sub presiune extremă, să coordonezi o echipă sub stres permanent, coordonarea resurselor limitate și menținerea unui nivel maxim de concentrare.
10. Care este cea mai grea lecție pe care v-a învățat ATI?
Cea mai grea lecție pe care o înveți în ATI este că nu poți salva pe toată lumea, oricât de mult ai vrea și că trebuie să accepți limitele umane, să înveți să te detașezi pentru a putea funcționa în tura următoare, păstrându-ți în același timp omenia.
