Puțini știu că, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în vechiul Hermannstadt își făceau apariția primele cafenele cu influență vieneză, locuri de întâlnire și discuții.
foto: Apă Canal Sibiu SA
Gudrun-Liane Ittu, Constantin Ittu și Ioan Bondrea explicau, în cartea „Din istoria bucătăriei fine de la Renaștere până în zilele noastre. Repere sibiene”, povestesc că „în toate aceste localuri se servea ciocolată, cafea, ceai şi rosoglio, un fel de lichior”.
În 1738, Consiliul local cerea închiderea cafenelelor în contextul unei epidemii de ciumă. Iar în 1778, autoritățile încercau să tempereze „petrecerile nocturne ale societății destrăbălate” de pe actuala stradă Nicolae Bălcescu.
Una dintre cele mai cunoscute cafenele de atunci funcționa chiar în Casa Albastră din Piața Mare, deschisă în 1771.
Dar de unde se folosea apă în Sibiul acelor ani? Nu curgea la robinet, ci venea din fântâni publice și cișmele de piatră, fiind distribuită zilnic de purtători cu butoaie. Fără rețele moderne, fără control de calitate, fără presiune constantă.
ACUM, Sibiul se bucură de o rețea de alimentare cu apă sigură, extinsă și monitorizată 24/7.
„Astăzi, o cafea bună începe cu apă curată – și aici intervenim noi.
Apă Canal Sibiu livrează apa unde este nevoie de ea, indiferent dacă ajunge într-o cafenea cu istorie sau în cana de acasă”, transmit reprezentanți Apă Canal Sibiu, cei care au rememorat, pe scurt, istoria cafenelelor sibiene.
