Un cuplu este considerat infertil dacă nu obține o sarcină după 12 luni de contact sexual neprotejat. La femeile de peste 35 de ani, intervalul se reduce la 6 luni. Este una dintre explicațiile oferite de dr. Radu Suveică, medic primar în Secția Clinică Obstetrică-Ginecologie I din cadrul SCJU Sibiu, într-un interviu despre cauzele și investigarea infertilității.
Foto: SCJU
1. Ce este sindromul ovarelor polichistice?
Sindromul ovarelor polichistice este o patologie endocrină care se caracterizează prin oligo sau anovulaţie, semne ale excesului de hormoni androgeni şi multiple microchisturi ovariene. Această definiţie a fost stabilită în urmă cu 23 de ani la o întâlnire de consens între Societatea Europeană de Reproducere Umană şi Embriologie şi Societatea Americană de Medicină Reproductivă. Anul acesta a fost propusă redenumirea acestui sindrom astfel încât accentul de pe morfologia ovariană (adică ovarul polichistic) să treacă pe următoarele:
a). Disfuncţia poliendocrină – dereglări hormonale pe axa hipotalamo-hipofizo-ovariană.
b). Componenta metabolică a cărei pilon principal este rezistenţa la insulină cu toate consecinţele: dificultăţi în controlul greutăţii, dislipidemii, risc crescut pentru boli cardiovasculare, tulburări ale glicemiei şi risc crecut pentru diabet tip 2.
c). Disfuncţia ovariană caracterizată prin lipsa ovulaţiei, cicluri menstruale neregulate, inferitilitate şi hiperandrogenism caracterizat prin apariţia acneei, pilozităţii excesive şi alopeciei.
Astfel Sindromul ovarelor micropolichistice (PCOS – Polycystic Ovary Syndrome) va fi redenumit Sindromul ovarian metabolic poliendocrin (PMOS – Polyendocrine Metabolic Ovarian Syndrome). Noua denumire pune accent pe componenta hormonală şi metabolică a bolii şi reflectă mai bine complexitatea şi impactul pe termen lung asupra sănătăţii femeii.
2. Cum poate fi tratat sindromul ovarelor polichistice?
Din păcate nu există un tratament etiologic, adică nu avem posibilitatea să eliminăm boala din organism cum facem de exemplu cu o infecţie. Tratamentul vizează consecinţele acestei boli şi aici mă refer la rezistenţa crescută la insulină, obezitate, tulburări ale ovulaţiei, acnee şi pilozitatea în exces. Fiecare pacientă trebuie evaluată corespunzător şi în funcţie de etapa vieţii în care se află şi impactul sindromului asupra sănătăţii se stabileşte o conduită terapeutică de multe ori multidisciplinară pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii şi a ajuta la realizarea obiectivelor sociale.
3. Ce înseamnă infertilitatea și când trebuie investigată?
Infertilitatea este definită ca imposibilitatea obţinerii unei sarcini intrauterine după 12 luni de contact sexual neprotejat între un bărbat şi o femeie. Pentru o abordare corectă, luând în considerare evoluţia ovariană pe parcursul vieţii, perioada de încercări este redusă la 6 luni dacă vorbim de vârsta femeii egală sau mai mare de 35 de ani.
Infertilitatea poate fi clasificată în primară, adică absenţa oricărei sarcini în viaţa femeii şi infertilitate secundară când vorbim despre imposibilitatea obţinerii unei sarcini după o sarcină obţinută anterior.
4. După cât timp de încercări fără succes este indicat consultul pentru infertilitate?
Foto: SCJU
Aşa cum rezultă din definiţia infertilităţii, consultul cuplului infertil este recomandat după 12 luni de contact sexual neprotejat fără obţinerea unei sarcini, iar în cazul femeilor cu vârsta egală sau mai mare de 35 de ani, după 6 luni de încercări. Dacă discutăm despre paciente cu cicluri anovulatorii sau cu istoric de boală inflamatorie pelvină este recomandat să facem această evaluare cât mai curând după aflarea diagnosticului, bineînţeles în corelare cu dorinţa de procreare.
5. Ce investigații se fac în cazul infertilității?
Statisticile arată că infertilitatea de etiologie masculină este de 20-30%, cea feminină 20-35%, ambii parteneri cu probleme 25-40%, iar cauzele necunoscute/neexplicate 10-20%. Reieşind din aceste date, investigaţiile trebuie conduse astfel încât ambii parteneri să fie evaluaţi. La bărbaţi se recomandă un consult urologic, apoi spermograma, spermocultura şi gradul de fragmentare a ADN spermatic. La femei, după consultul ginecologic de rutină în timpul căruia se recoltează probe vaginale şi cervicale, se vizualizează ecografic uterul şi ovarele, se evaluează rezerva ovariană, ovulaţia, profilul hormonal şi permeabilitatea trompelor. Desigur, după caz, se practică şi histeroscopia – vizualizare non-invazivă a cavităţii uterine în cadrul căreia se pot efectua intervenţii pentru îndepărtarea formaţiunilor intracavitare şi pentru corectarea morfologiei uterine anormale. Nu putem exclude şi intervenţiile chirurgicale necesare în cazul anumitor patologii ginecologice depistate în cadrul consultului.
6. Stresul poate afecta fertilitatea?
Cu toate că stresul apare ca şi noţiune foarte des în descrierea activităţii noastre zilnice, acesta nu este neapărat cauza infertilităţii. Hormonul care este secretat într-o situaţie de stres este cortizolul. Intersant este că noi chiar avem nevoie de acest hormon pentru a ne adapta diferitor situaţii critice care intervin. Cortizolul este foarte important în reglarea metabolismului, mobilizarea rezervelor de energie, menţinerea tensiunii arteriale şi a glicemiei în parametri normali. De asemenea, are rol important în controlul sistemului imunitar prevenind hiperactivitatea acestuia care determină probleme autoimune şi alergii. În schimb, expunerea prelungită la stres (stresul cronic) este asociată cu nivele crescute de cortizol care perturbă echilibrul hormonal şi funcţia ovariană.
7. Ce rol are alimentația în sănătatea reproductivă?
Un număr tot mai mare de dovezi indică o legătură între dietă și fertilitatea feminină. Datele arată că o dietă bogată în carbohidrați rafinați (pâinea albă, covrigi, chifle, foietaje, sucuri carbogazoase şi băuturi energizante), zaharuri adăugate şi grăsimi trans (margarina, produse de patiserie şi cofetărie, mâncarea fast-food) poate afecta negativ fertilitatea. În schimb, o dietă bazată pe modelul mediteraneean, adică bogată în fibre alimentare, acizi grași omega-3, proteine pe bază de plante, vitamine și minerale, are un impact pozitiv asupra fertilității feminine. În altă ordine de idei, în România ne confruntăm cu deficitul de vitamina D și iod. Este esenţial să verificăm concentrațiile acestor elemente din sânge și să luăm în considerare suplimentarea, dacă este necesar.
8. Fumatul influențează fertilitatea?
Fumatul influenţează în mod negativ tot organismul, nu doar fertilitatea. Spre deosebire de ţările dezvoltate care desfăşoară programe importante pentru eliminarea fumatului în rândul populaţiei, la noi este încă „la modă” să fumezi (datelor statistice arată că 1 din 4 persoane este fumătoare). Fumatul afectează nivelurile hormonale, perturbă ciclul menstrual, afectează calitatea ovocitelor şi calitatea spermei. Studiile arată că şi fumătorii pasivi se confruntă într-o proporţie egală cu fumătorii activi cu aceste probleme. Renunţarea la fumat şi evitarea expunerii la fumul de ţigară îmbunătăţeşte rezultatele reproductive pentru ambii parteneri.
