OPINII Sibiul redesenat de arhitectul Patrick Pelgher, la Galeria ATU-Toys NAC

Vernisată pe 5 noiembrie 2026 sub curatoriatul lui Niu Herișanu, expoziția „DES-COPERIȘURI” transformă arhitectura istorică a orașului într-o confesiune vizuală în tuș și acuarelă. Într-o lume urbană grăbită, în care privirea trecătorului rămâne ancorată, cel mai adesea, la nivelul vitrinelor, al ecranelor sau al asfaltului, invitația de a ridica ochii spre cer devine un veritabil act de rezistență culturală. Aceasta a fost miza subtilă a serii de 5 noiembrie 2026, când la Sibiu, în spațiul intim și neconvențional al Galeriei ATU-Toys NAC de pe strada 9 Mai, a fost vernisată expoziția de grafică și acuarelă „DES-COPERIȘURI”, semnată de arhitectul Patrick Pelgher.

(Ion Talpoș)

sursa foto: Ion Talpoș

 

Curatoriat de artistul vizual Niu Herișanu, evenimentul a depășit tiparele unui vernisaj clasic, transformându-se într-o întâlnire caldă între arte. Dialogul dintre liniile de arhitectură și transparența culorii a fost completat de intervențiile poetei Maya Loloiu,  de cele ale actorului sibian Cătălin Neghină și de acordurile muzicale susținute de Steliana Maria, creând o atmosferă în care publicul nu a venit doar să privească niște tablouri pe perete, ci să redescopere un oraș pe care credea că îl cunoaște pe de rost.

Pentru a înțelege forța vizuală a lucrărilor expuse la Sibiu, trebuie să privim dincolo de rama tabloului, către dubla identitate a creatorului lor. Patrick Pelgher este, prin formație și profesie, arhitect. În arhitectură, linia este lege: ea delimitează spații, calculează rezistențe, impune proporții și trasează granița dintre posibil și imposibil. Totuși, pentru mulți arhitecți, desenul de mână și pictura rămân singurele teritorii în care rigoarea matematică are voie să viseze.

Parcursul artistic al lui Patrick Pelgher este o dovadă vie a acestei eliberări controlate. Activ și cunoscut în mediul cultural din Râmnicu Vâlcea și nu numai, Patrick Pelgher și-a construit în ultimii ani un discurs vizual coerent, confirmat de o serie de expoziții personale apreciate de public și de critică. De pildă, cele trei expoziții găzduite de prestigiosul Muzeu de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea, culminând cu proiectul „Gotice și nu numai…” din vara anului 2025, au arătat un artist aflat într-o continuă căutare a esenței formelor. În creația sa anterioară, Patrick Pelgher a explorat teme aparent contrastante, dar unite de aceeași fascinație pentru structură și mișcare. Pe de o parte, studiul marilor monumente și al arhitecturii sacre sau istorice,  de la catedrale gotice până la detalii celebre precum Fațada Patimilor a lui Antoni Gaudí de la Sagrada Familia, i-a exersat ochiul în descifrarea volumelor complexe și a jocului dramatic dintre lumină și umbră. Pe de altă parte, o temă recurentă și profund personală în portofoliul său este figura calului. Surprins în plin galop sau în momente de tensiune musculară, calul lui Patrick Pelgher este desenat din linii nervoase, energice, care sugerează libertatea pură. Aceeași energie a liniei, temperată însă de melancolia pietrei vechi, o regăsim acum în peisajele urbane de la Sibiu.

Titlul expoziției de la Galeria ATU-Toys NAC din Sibiu este un joc de cuvinte ingenios, cu dublu sens: „DES-COPERIȘURI”. Pe de o parte, el ne trimite la acțiunea de a descoperi,  de a da la o parte vălul obișnuinței și al rutinei pentru a vedea frumusețea ascunsă a orașului. Pe de altă parte, substantivul acoperișuri indică exact subiectul central al acestui demers artistic.

Nu întâmplător, conceptul expoziției este însoțit de două repere poetice în limba engleză: „Where the Roofs Have Eyes” (Acolo unde acoperișurile au ochi) și „Where Details Endure” (Acolo unde detaliile dăinuie). Pentru oricine a pășit vreodată în centrul istoric al Sibiului, celebra arhitectură a acoperișurilor cu lucarne alungite, acei „ochi” care par să urmărească discret viața cetății de secole, reprezintă emblema vizuală supremă a locului. Însă ceea ce pentru turistul grăbit este doar un decor fotogenic, iar pentru localnic un fundal cotidian devenit invizibil, pentru Patrick Pelgher devine un organism viu. În lucrările sale, acoperișurile Sibiului nu sunt simple suprafețe acoperite cu țiglă veche. Ele sunt straturi de istorie suprapuse, geometrii fascinante de pante abrupte, coșuri de fum, lucarne întredeschise și cornișe care poartă patina timpului. Artistul ne invită să încetinim pasul și să observăm cum aceste detalii arhitecturale, aparent modeste, sunt cele care dau suflet și perenitate unui oraș. Ele sunt detaliile care dăinuie dincolo de trecerea generațiilor.

Din punct de vedere tehnic, lucrările expuse de artist la Sibiu stau sub semnul echilibrului dintre două medii care se completează reciproc: grafica și acuarela. Ochiul exersat al arhitectului se simte în siguranța traseului grafic. Fie că folosește tușul, penița sau creionul, Patrick Pelgher construiește perspectiva cu o naturalețe dezarmantă. Liniile nu sunt rigide, ca într-un plan tehnic, ci au vibrația specifică urban sketching-ului (schiței de teren), acel gen artistic viu, spontan, născut din observația directă a străzii. Traseul grafic fixează scheletul clădirii, ritmul ferestrelor și tensiunea unghiurilor, oferind privitorului un punct de sprijin solid. Peste această structură fermă intervine însă acuarela, aducând cu ea imprevizibilul, emoția și atmosfera. Acuarela este, prin natura ei, o tehnică a curajului și a renunțării la controlul absolut: odată așternută pe hârtie, apa își urmează propriul drum, amestecând pigmenții în degradeuri irepetabile. În lucrările lui Patrick Pelgher, culoarea nu umple mecanic contururile, ci respiră. Tonurile calde de ocru, sienna arsă, teracotă și brunuri pământii, culorile naturale ale țiglei și tencuielilor vechi sibiene, intră într-un dialog subtil cu umbrele reci, violacee sau albăstrui, sugerând lumina schimbătoare a toamnei. Albul hârtiei este lăsat adesea neatins, transformându-se în cea mai pură sursă de lumină care mângâie crestele acoperișurilor.

Alegerea locului pentru această expoziție adaugă o notă aparte întregului demers. Galeria ATU- Toys NAC, situată pe una dintre cele mai vechi și pitorești artere ale Sibiului, strada 9 Mai, funcționează ca un spațiu cultural alternativ, cald și lipsit de ostentația galeriilor elitiste. Sub îndrumarea curatorială a lui Niu Herișanu, acest loc a devenit un punct de întâlnire firesc între artiști și comunitate. În acest cadru intim, lucrările lui Patrick Pelgher nu intimidează, ci cheamă la confesiune. Privitorul se simte părtaș la procesul de creație, aproape că simte mirosul hârtiei umede și liniștea dimineților în care artistul a surprins aceste unghiuri ale orașului. Faptul că vernisajul a reunit oameni de profesii și vârste diferite confirmă că arta figurativă, sinceră și bine stăpânită tehnic, are în continuare puterea de a crea punți între oameni.

Expoziția „DES-COPERIȘURI” a lui Patrick Pelgher nu este doar un eveniment bifat în calendarul cultural al toamnei sibiene din 2026. Ea funcționează ca un mic manifest vizual împotriva neatenției noastre zilnice.

La ieșirea din Galeria ATU-Toys NAC, pe strada 9 Mai, vizitatorul poartă cu sine o schimbare subtilă de perspectivă. Privește altfel linia acoperișurilor, observă jocul umbrelor pe fațadele scorojite și simte că, deasupra forfotei străzii, orașul veghează tăcut prin ferestrele sale de pod. Prin sensibilitatea acuarelei și precizia graficii sale, Patrick Pelgher a reușit să ne ofere un dar prețios: ne-a învățat să redescoperim Sibiul nu doar ca pe un monument istoric, ci ca pe o poveste desenată cu lumină, răbdare și dragoste pentru detaliu.

Se cuvine, totuși, să ne întrebăm: cine este Patrick Pelgher? I-am reconstituit, schematic, portretul de artist din prezentarea făcută la vernisajul expoziției sale de Dr. Iulia Mesea, istoric și critic de artă:  <…venit din Râmnicu Vâlcea, originar din îndepărtata capitală a țării,  este turistul acela ce călătorește ușor, cu un bloc de desen, peniță și culori de apă, în loc de aparat de fotografiat. Prima privire este cea autentică și impresionantă. Ea trebuie păstrată cu acuratețe și sensibilitate, transmisă cu fidelitate. Penița este fină dar sigură, construcția este migăloasă și curată. Scheletul se umple de carne: culoare caldă și lumină. Și chiar dacă imaginea acestor vechi locuri este, pentru noi, rutină, ce bucurie să le redescoperim proaspete și noi, cu alt suflet și alt suflu.  Patrick Pelgher este arhitect și artist vizual, activ în spațiul cultural din Râmnicu Vâlcea și prezent constant pe simezele din țară. Formarea sa în arhitectură îi definește viziunea plastică, lucrările sale îmbinând rigoarea construcției și a perspectivei cu spontaneitatea graficii de teren și transparența acuarelei. De-a lungul carierei sale expoziționale, a susținut mai multe expoziții personale, printre care trei la Muzeul de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea (inclusiv „Gotice și nu numai…”, 2025), explorând teme variate, de la arhitectura sacră și peisajul urban istoric până la studiul dinamic al mișcării și al figurii ecvestre.>

Expoziția sa de artă merită să fie văzută, la Sibiu. Încă mai este timp pentru a o „des-coperi” !

sursa foto: Ion Talpoș

sursa foto: Ion Talpoș

sursa foto: Ion Talpoș