Cititorilor mei, îmi cer scuze! Am luat o pauză de la scris, ocupându-mă de politică. De parcă nu aș fi putut face ceva mai bun! O candidatură eșuată, la vârful unui partid liberal, nu pentru că delegații și-ar fi exprimat votul în această direcție, ci întrucât conducerea ante alegeri mi-a respins dosarul și a „soluționat” contestația post alegeri. Nu m-am învățat minte, știu! Curat liberalism! Între timp, vechea conducere este și actuala conducere! Atât s-a putut, să nu fiți dezamăgiți!
Prin politică, unii dintre noi încercăm să schimbăm lucrurile în bine pentru comunitatea noastră. Este drept, nu sunt mulți care pleacă la drum cu acest gând. Suplimentar, o parte dintre ei se pierde pe parcursul politic, adaptându-se mult mai ușor metehnelor politice ale vremurilor, uitând de idealuri, de valori, de comunitate. Nu fiți preocupați, tot mai rămân și oameni drepți, curajoși, dornici să facă bine! Binele învinge răul – parcă așa era un aforism, ce-i drept, aplicabil mai mult în filmele americane. Eu rămân pozitiv și perseverent!
Ciprian Faraon
Apropo de schimbările pe care politicienii le-ar putea face, cu efecte privind modul în care ar trebui să înțeleagă toți funcționarii publici să se comporte, țin să vă supun atenției un eveniment relatat, sper izolat, care nu face cinste acelei instituții.
Într-o zi toridă de vară, nu cu mult timp în urmă, la terasa unei cafenele din Promenada Mall, două distinse doamne s-au așezat la o masă, pregătindu-se să mănânce ceea ce și-au cumpărat de la fast-food-urile din interiorul mall-ului. Nimic nepotrivit până la acest moment. Ospătărița de serviciu s-a deplasat la respectiva masă, adresându-le politicos o rugăminte, respectiv ca la mesele aparținătoare cafenelei să nu se consume alimente sau băuturi care nu aparțin locației. Motivul, evident, fiind că, pentru acea terasă, proprietarii cafenelei plătesc o chirie, care nu era deloc mică, suplimentar făcând și o investiție în mobilierul terasei. Mai mult decât acest comportamen corect și politicos al ospătăriței, li s-a atras atenția că, pe masa acestora, se afla și un anunț care face referire expresă la acea regulă.
Cele două distinse doamne parcă refuzau tot ceea ce aparținea mediului înconjurător mesei la care s-au așezat, ignorând total prezența ospătăriței, rugămințile adresate, însemnele regulei, pe ceilalți clienți ai localului care au înțeles să respecte regulile, refuzând pur și simplu să răspundă sau să facă un gest prin care să arate că au înțeles ce li s-a transmis. Își continuau protocolul servirii mesei. Managerul respectivei locații a fost înștiințat de ospătăriță, acesta deplasându-se la masa distinselor doamne. Cu un calm greu de stăpânit, acesta le-a explicat că se plătește o chirie pentru acea terasă, au fost investiți bani pentru amenajarea cu mobilier a terasei, adresându-le din nou rugămintea să respecte regula localului și să se deplaseze în zona special amenajată de către personalul mall-ului, pentru toți clienții, indiferent de la ce locație au achiziționat produsele.
Ei bine, una dintre aceste două doamne distinse a înțeles în acel moment să-și etaleze, în prezența tuturor clienților, fără nicio jenă sau temere, supremația calității pe care o are într-o instituție importantă – aș spune, cea mai importantă – cu competențe de control, fluturând legitimația și amenințând cu consecințele controalelor pe care le va dispune sau le va face în perioada următoare acestui local. Managerul nu s-a arătat intimidat, adresându-i-se pe măsura amenințărilor făcute, menționându-i că este un mare abuz în serviciu, fiind o faptă penală să folosești calitatea poziției tale într-o instituție publică pentru interesele proprii. Surprinzător a fost mai degrabă comportamentul respectivei doamne, căreia i s-a părut absolut firesc să utilizeze legitimația, deși știa foarte bine că nu avea un ordin de serviciu, că nu avea o calitate oficială la acel moment și, pe cale de consecință, nu avea dreptul sa manifeste o astfel de conduită. Din nefericire, unii oameni nu pot să se dezică de metodele comuniste, nu-și găsesc identitatea ori nu pot să-și construiască una decât într-un mod nesănătos. Să vă fie rușine, stimată doamnă!
Într-un final, doamnele s-au ridicat și au plecat. Din respect pentru conducerea instituției, știind că nu încurajează astfel de comportamente, nu voi menționa public numele instituției, nedorind să aplic o etichetă nedreaptă acestei instituții. Cu adevărat sper să fi fost un caz izolat!
Voi încheia prezentul articol într-o notă pozitivă – de aici și titlul „Una rea, una bună” – prin a felicita Poliția Municipiului Sibiu. De data aceasta eu am fost victima, nu a unor abuzuri ale reprezentanților statului, ci a unui hoț de telefoane. Spre surprinderea mea, recunosc că, fără să emit pretenții, în mai puțin de 48 de ore, Poliția Municipală l-a identificat pe hoț, a recuperat telefonul, care era deja vândut, și m-a invitat la sediul Poliției pentru a mi-l înmâna. Mai menționez că nici nu apucasem să le comunic codul IMEI care le-ar fi permis să-l localizeze pe hoț sau pe noul „deținător” al telefonului meu. Un mare BRAVO pentru profesionalismul de care ați dat dovadă!
Orice situații sau experiențe asemănătoare, bune sau rele, vă aștept să mi le împărtășiți pe adresa info@infobiz.eu. Este firesc să le facem cunoscute comunității noastre, reprezentanților instituțiilor statului.
da de ce sa fim atat de intelegatori cu aceste acte de mitocanie si abuzuri in serviciu. Bineintels ca va invit sa faceti public aceste persoane si institutia inc are lucreaza ptr ca acest articol sa aiba si urmari concrete si sa nu ramana doar vorbe in vant. Daca chiar nu doriti ptr ca va intereseaza imaginea institutiei ( imi vine greu sa cred ca e un caz izolat) ati putea sa faceti o adresa directa catre acesta.
Incercati sa fiti un domn cu indolentii care vad asta ca pe o slabiciune si vor persista in comportament. Parerea mea…..