De la prevenție și screening la imunoterapie și terapii țintite, oncologia a făcut pași importanți în ultimii ani. Dr. Alexandra Mihaela Cipăian, medic primar oncologie medicală la SCJU Sibiu, explică ce înseamnă astăzi un diagnostic de cancer, cum se stabilește tratamentul și de ce depistarea precoce rămâne una dintre cele mai importante arme împotriva bolii.
sursa foto: SCJU
Reporter: Ce recomandări aveți pentru prevenirea cancerului?
Alexandra Mihaela Cipăian: Nu toate cancerele pot fi prevenite, însă o proporție importantă poate fi evitată prin reducerea factorilor de risc cunoscuți. Datele Organizației Mondiale a Sănătății arată că aproximativ 4 din 10 cazuri de cancer sunt asociate unor cauze care pot fi prevenite.
Cele mai importante măsuri sunt evitarea fumatului și a expunerii la fumul de tutun, limitarea consumului de alcool, menținerea unei greutăți corporale normale, alimentația echilibrată și activitatea fizică regulată. Este importantă și protecția față de expunerea excesivă la radiațiile ultraviolete și față de carcinogenii profesionali sau de mediu.
Un rol important îl are și prevenirea infecțiilor asociate cu apariția unor cancere. Vaccinarea împotriva HPV reduce riscul cancerului de col uterin și al altor cancere asociate HPV, iar vaccinarea împotriva virusului hepatitic B contribuie la prevenirea cancerului hepatic.
Prevenția înseamnă însă și depistare precoce. Participarea la programele de screening recomandate pentru cancerul de col uterin, cancerul de sân și cancerul colorectal permite identificarea unor leziuni precanceroase sau a cancerului într-un stadiu în care șansele de vindecare sunt mai mari.
Este important de subliniat că screeningul se adresează persoanelor fără simptome. Apariția unor simptome persistente sau neobișnuite impune prezentarea la medic și nu trebuie amânată până la următoarea examinare de screening.
Reporter: Cum se desfășoară procesul de diagnosticare a unei suspiciuni oncologice?
Alexandra Mihaela Cipăian: Diagnosticul începe, de regulă, cu anamneza și examenul clinic, urmate de investigații adaptate organului sau simptomelor suspecte: analize de laborator, ecografie, radiografie, tomografie computerizată – CT, rezonanță magnetică – RMN, endoscopie sau alte metode specifice.
Dacă investigațiile identifică o formațiune suspectă, în majoritatea tumorilor solide diagnosticul de certitudine necesită prelevarea unei probe de țesut – biopsia – și examinarea anatomopatologică.
Anatomopatologul stabilește tipul histologic al tumorii, iar examenul poate fi completat prin imunohistochimie și teste moleculare/genetice tumorale, atunci când acestea sunt necesare pentru precizarea diagnosticului sau alegerea tratamentului.
După confirmarea malignității se efectuează stadializarea, adică evaluarea extensiei bolii la nivel local, ganglionar și, dacă este cazul, la distanță. Această etapă este esențială pentru alegerea strategiei terapeutice.
Reporter: Ce investigații sunt utilizate cel mai frecvent pentru confirmarea diagnosticului?
Alexandra Mihaela Cipăian: Investigațiile diferă foarte mult în funcție de localizarea suspectată. Pot fi utilizate:
– investigații imagistice – ecografie, mamografie, CT, RMN și, în anumite situații, PET-CT;
– explorări endoscopice, precum endoscopia digestivă, colonoscopia sau bronhoscopia;
– biopsia și examenul histopatologic;
– imunohistochimia;
investigații moleculare și genetice efectuate asupra tumorii sau, în anumite situații, din sânge.
Biopsia cu examen histopatologic rămâne elementul fundamental pentru confirmarea majorității cancerelor.
Așa-numiții „markeri tumorali” din sânge nu trebuie interpretați ca teste care, singure, confirmă sau exclud un cancer. Ei pot fi utili în anumite situații pentru diagnostic, evaluarea prognosticului sau monitorizarea evoluției, dar pot fi modificați și în afecțiuni necanceroase. De asemenea un rezultat normal nu exclude afecțiunea oncologică.
Reporter: Ce tipuri de tratamente oncologice sunt disponibile?
Alexandra Mihaela Cipăian: Tratamentul modern al cancerului este multidisciplinar. În funcție de tipul și stadiul bolii, poate include chirurgie, radioterapie și tratamente oncologice sistemice.
În oncologia medicală sunt utilizate, în funcție de indicație:
– chimioterapia, care acționează în principal asupra celulelor cu multiplicare rapidă;
– hormonoterapia, indicată în anumite tumori hormonodependente, în special cancerul mamar și cancerul de prostată;
– terapiile țintite, care acționează asupra unor mecanisme moleculare specifice celulei tumorale;
– imunoterapia, care stimulează sau reactivează capacitatea sistemului imun de a recunoaște și combate celulele tumorale;
– precum și tratamentul suportiv și paliativ, destinat prevenirii și controlului simptomelor și al efectelor adverse ale bolii sau ale tratamentului.
În numeroase situații sunt necesare combinații sau succesiuni ale acestor metode. Alegerea lor depinde întotdeauna de particularitățile fiecărui caz.
Reporter: Cum se stabilește schema de tratament pentru fiecare pacient?
Alexandra Mihaela Cipăian: În oncologia actuală nu există o schemă universală care să poată fi aplicată tuturor pacienților cu același diagnostic.
Planul terapeutic se stabilește ținând cont de tipul histologic al cancerului, stadiul bolii, caracteristicile biologice și moleculare ale tumorii, starea generală a pacientului, funcția organelor, bolile asociate și tratamentele administrate anterior.
Tot mai frecvent sunt utilizate teste pentru identificarea unor biomarkeri predictivi, adică modificări moleculare care pot arăta dacă o anumită terapie țintită sau o imunoterapie are probabilitatea de a fi eficientă.
Decizia este ideal luată în cadrul unei echipe multidisciplinare – tumor board –, în care pot fi implicați oncologul medical, chirurgul, radioterapeutul, anatomopatologul, radiologul și alți specialiști.
Un element fundamental îl reprezintă și discuția cu pacientul. Beneficiile anticipate, riscurile și reacțiile adverse ale tratamentului, precum și preferințele pacientului trebuie integrate în decizia terapeutică.
Reporter: Care sunt cele mai noi terapii utilizate în tratamentul cancerului?
Alexandra Mihaela Cipăian: Una dintre cele mai importante evoluții ale oncologiei ultimilor ani este trecerea de la tratamentul bazat exclusiv pe localizarea tumorii spre oncologia de precizie.
Analiza moleculară a tumorii poate identifica modificări genetice sau proteice care pot fi atacate cu medicamente specifice. Aceasta este baza terapiilor țintite.
În prezent se dezvoltă rapid mai multe categorii terapeutice, printre care:
– noi generații de terapii țintite împotriva unor alterări moleculare specifice;
– inhibitorii punctelor de control imun și combinațiile de imunoterapii;
– conjugatele anticorp–medicament, în care un anticorp recunoaște o țintă de pe celula tumorală și transportă către aceasta un agent citotoxic;
– noi forme de anticorpi terapeutici și, pentru anumite boli hematologice, terapii celulare;
– terapii ghidate de caracteristicile moleculare ale tumorii, uneori independent de organul în care a apărut inițial cancerul.
Aceste tratamente nu înlocuiesc însă automat chimioterapia, chirurgia sau radioterapia și nu sunt potrivite pentru fiecare pacient. Indicația lor depinde de tipul cancerului, stadiu, biomarkeri și dovezile rezultate din studiile clinice.
„Nou” nu înseamnă neapărat „mai bun” pentru orice pacient; important este ca tratamentul să fie cel demonstrat ca fiind eficient pentru situația oncologică respectivă.
Reporter: Ce rol au imunoterapia și terapiile țintite în prezent?
Alexandra Mihaela Cipăian: Atât imunoterapia, cât și terapiile țintite au schimbat semnificativ tratamentul multor forme de cancer.
Imunoterapia nu atacă direct tumora în același mod ca chimioterapia, ci ajută sistemul imun să recunoască și să combată mai eficient celulele tumorale. Cea mai utilizată categorie este cea a inhibitorilor punctelor de control imun, care blochează mecanisme prin care tumora reușește să „frâneze” răspunsul imun.
Eficiența imunoterapiei diferă considerabil de la un cancer la altul și de la un pacient la altul. În anumite situații se analizează biomarkeri precum expresia PD-L1, instabilitatea microsatelitară/deficitul sistemului de reparare a ADN-ului sau alte caracteristici moleculare.
Terapiile țintite acționează asupra unor molecule sau căi biologice esențiale pentru dezvoltarea tumorii. De aceea, identificarea țintei prin analiza tumorii este adesea obligatorie înainte de prescriere.
Avantajul acestor tratamente este posibilitatea unei terapii mai bine adaptate biologiei tumorii. Ele pot produce răspunsuri foarte bune și, în anumite situații, pot controla boala pentru perioade îndelungate. Au însă propriile reacții adverse și mecanisme de rezistență, motiv pentru care necesită monitorizare de specialitate.
UN MESAJ IMPORTANT PENTRU PUBLIC
Cancerul nu reprezintă o singură boală, ci un grup foarte mare de boli cu comportamente biologice diferite. Progresele diagnostice și terapeutice din ultimii ani permit tratarea tot mai individualizată a pacientului, iar pentru toate formele de cancer rezultatele sunt cu atât mai bune cu cât boala este depistată mai devreme.
De aceea, prevenția, participarea la programele de screening, prezentarea la medic atunci când apar simptome persistente și accesul rapid la diagnostic și tratament de specialitate rămân elementele esențiale în reducerea impactului cancerului asupra pacienților și familiilor lor.
În prezent cancerul a devenit o boală cronică cu evoluție imprevizibilă, numeroși bolnavi beneficiind de supraviețuire de lungă durată, cu calitate bună a vieții.
