Vulpile au devenit o prezență tot mai obișnuită pe străzile Sibiului. Dacă până nu demult erau observate mai ales la marginea orașului, în cartiere precum Valea Aurie, acum își fac apariția inclusiv în Ștrand, în zona Casei de Cultură și pe strada Someșului. Ce le atrage în mediul urban, cât de mare este riscul pentru oameni și animalele de companie și cum ar trebui să reacționăm atunci când întâlnim un astfel de animal? Biologul Mircea Mărginean explică fenomenul și atrage atenția că vulpile nu trebuie încurajate să rămână în oraș prin hrănire sau apropiere excesivă.
(Margareta LUPU)
Sibiul pare să fi devenit, în ultimii ani, un teritoriu tot mai familiar pentru vulpi. Tot mai puțin timide, dar încă precaute, acestea sunt surprinse aproape noapte de noapte în diferite zone ale orașului. De la cartierele aflate în apropierea pădurilor până la zone intens circulate, prezența lor nu mai reprezintă o raritate. Pentru unii sibieni, întâlnirea cu o vulpe pe stradă este un spectacol inedit, pentru alții, un motiv de îngrijorare.
Dar de ce ajung aceste animale atât de aproape de oameni? Este vorba despre o simplă adaptare la mediul urban sau despre o problemă care ar trebui să ne preocupe?
Mircea Mărginean, Mircea Mărginean, biolog și ihtiolog în cadrul Fundației Fauna & Flora, explică faptul că fenomenul nu este unul izolat, ci face parte dintr-un proces mai amplu, cunoscut în ecologie drept sinantropizare, respectiv adaptarea speciilor sălbatice la habitatele umane.
„Prezența vulpilor în zona orașului Sibiu nu este un fenomen izolat, ci reflectă un proces mai larg de sinantropizare (adaptare a speciilor sălbatice la habitatele umane)”, explică biologul.
De ce vin vulpile în oraș? Resturile menajere și hrana lăsată pentru animalele comunitare, printre principalele atracții
Unul dintre motivele pentru care vulpile ajung tot mai des în zonele locuite este accesul facil la hrană. Containerele de gunoi neasigurate, resturile menajere și hrana lăsată de oameni pentru câinii și pisicile comunitare reprezintă surse importante de hrană pentru aceste animale.
Vulpea este o specie cu o capacitate foarte mare de adaptare, atât la condițiile de mediu, cât și la comportamentele umane. În orașele intens populate, își poate modifica inclusiv ritmul de activitate, devenind predominant nocturnă pentru a evita întâlnirile directe cu oamenii.
Un alt fenomen important este habituarea, adică obișnuirea progresivă a animalelor cu prezența umană.
„Generații succesive de vulpi crescute în proximitatea orașului și a omului, care de multe ori le vede ca pe niște animale docile și simpatice, își pierd frica înnăscută față de om, învățând că acesta nu constituie o amenințare, ci o potențială sursă continuă de hrană. Fenomenul se produce exact pe principiul habituării speciei urs și al tolerării prezenței umane”, explică Mircea Mărginean.
Cu alte cuvinte, vulpile ajung să asocieze apropierea de oameni cu posibilitatea de a găsi hrană, iar această schimbare de comportament le încurajează să pătrundă tot mai adânc în zonele locuite.

sursa foto: Mesagerul de Sibiu
Extinderea orașului le-a adus tot mai aproape de oameni
Faptul că sibienii întâlnesc acum vulpi inclusiv în centrul orașului are legătură și cu dezvoltarea urbanistică din ultimii ani. Extinderea cartierelor și construcția de locuințe în apropierea pădurilor au modificat relația dintre habitatele naturale și zonele locuite.
Biologul atrage atenția asupra unor exemple concrete din jurul Sibiului, precum Cartierul Arhitecților, în partea dinspre Pădurea Dumbrava, Cisnădioara și Cisnădie, unde construcțiile au ajuns tot mai aproape de ecosistemele naturale.
„Extinderea urbană și a infrastructurii imobiliare a mărit «granițele» orașului. Dacă ne gândim la zona Cartierului Arhitecților (partea dinspre Pădurea Dumbrava), la Cisnădioara sau Cisnădie, construcția de case și cabane direct în zona de pădure a condus practic la pătrunderea omului în habitatele naturale, facilitând obișnuirea vulpilor cu prezența umană și cu resturile menajere, determinându-le ulterior să îndrăznească să pătrundă în oraș.”
În plus, Sibiul beneficiază de o rețea de spații verzi și coridoare ecologice care facilitează deplasarea animalelor sălbatice până în zonele centrale.
„De asemenea, Sibiul dispune de o rețea de spații verzi și coridoare ecologice continue (Pădurea Dumbrava, Muzeul Astra, Parcul Sub Arini cu pârâul Trinkbach) care oferă un habitat propice și facilitează accesul până în zona centrală a orașului”, explică biologul.

sursa foto: Mesagerul de Sibiu
Parcul Sub Arini și pârâul Trinkbach, zone favorabile pentru vulpi
În mod natural, vulpile trăiesc într-o varietate de habitate, de la păduri de foioase și păduri mixte până la terenuri agricole, zăvoaie și zone de lizieră. Tocmai această capacitate de adaptare le permite să se deplaseze cu ușurință în jurul Sibiului și să ajungă în interiorul orașului.
Potrivit lui Mircea Mărginean, Parcul Sub Arini și zona pârâului Trinkbach pot oferi condiții favorabile pentru adăpost și deplasare.
„Așa cum am spus, extinderea așezărilor umane tot mai aproape de habitatele naturale ale acestor animale a căror comportament poate fi modificat ușor, gestionarea deficitară a deșeurilor menajere și prezența unor zone împădurite care pot oferi resurse acestei specii, precum Parcul Sub Arini și pârâul Trinkbach – a cărui conformație înclinată a văii, pe stânga și pe dreapta, poate oferi multe zone de adăpost și locuri în care își poate face vizuina –, sunt doar câțiva dintre factorii care facilitează prezența în oraș. Din aceste zone le este ușor să se deplaseze noaptea și apoi să se întoarcă în timpul zilei la adăpost.”
Astfel, zonele verzi nu sunt doar locuri de recreere pentru sibieni, ci pot funcționa și ca adevărate coridoare de deplasare pentru fauna sălbatică.

sursa foto: Mesagerul de Sibiu
Cât de periculoase sunt vulpile pentru oameni și animalele de companie?
Una dintre cele mai frecvente întrebări ale sibienilor este dacă întâlnirea cu o vulpe poate deveni periculoasă. Potrivit biologului, riscul unui atac direct asupra oamenilor este extrem de redus. Vulpile sunt animale de talie mică, oportuniste, care preferă să evite contactul cu oamenii și pot deveni agresive în special dacă sunt rănite sau încolțite.
Există însă situații în care comportamentul lor poate ridica semne de întrebare.
„Totuși, trebuie reținut că exemplarele afectate de patologii (în special neurologice, precum rabia sau jigodia) își pierd instinctul natural de evitare a omului și a altor specii, manifestând un comportament atipic, de dezinhibiție comportamentală sau confuzie care duc la pierderea reflexului de fugă și încălcarea ritmului circadian. Din acest motiv, se recomandă evitarea oricărui contact și păstrarea distanței față de animalele sălbatice, în special atunci când o vulpe pare neobișnuit de blândă, «prietenoasă» sau nu manifestă reacția firească de fugă la apropierea oamenilor”, avertizează Mircea Mărginean.
În ceea ce privește câinii, riscul unui conflict direct este, de asemenea, redus. Vulpile evită, de regulă, câinii de talie medie și mare. Problemele pot apărea în cazul câinilor de talie mică, mai ales dacă aceștia urmăresc vulpile sau se apropie de vizuinile lor.
„Un eventual conflict poate apărea doar cu câinii de talie mică, dacă aceștia le hărțuiesc în preajma vizuinii, sau în cazul interacțiunii cu exemplare bolnave, dezorientate”, precizează biologul.
Nici în cazul pisicilor comunitare nu există motive pentru panică. Interacțiunile dintre cele două specii sunt, în general, caracterizate de evitarea reciprocă sau de competiția indirectă pentru hrană.
„Studiile de ecologie urbană (de exemplu, cele efectuate în Marea Britanie) arată că atacul vulpii asupra unei pisici adulte sănătoase este extrem de rar, pisicile fiind prădători agili, capabili să provoace răni grave vulpii”, explică Mircea Mărginean.
Ce boli pot transmite vulpile?
Chiar dacă întâlnirile cu vulpile nu trebuie privite automat ca un pericol, există și riscuri sanitare care nu trebuie ignorate.
Biologul menționează două afecțiuni care pot fi transmise de aceste animale:
„Deși nu sunt expert în acest domeniu, din literatura de specialitate se poate observa că cel mai adesea vulpile pot transmite: râia sarcoptică: un acarian dermatologic foarte contagios, transmisibil la câini prin contact direct sau mediu contaminat. Rabia (Turbarea).”
Prin urmare, apropierea de vulpi, atingerea lor sau încercarea de a le hrăni trebuie evitate, indiferent cât de blând pare comportamentul animalului.
Cum poate fi limitată prezența vulpilor în oraș?
Potrivit specialistului, soluțiile nu presupun doar intervenții asupra animalelor, ci și schimbarea comportamentului oamenilor și o gestionare mai bună a mediului urban.
Printre măsurile propuse se numără vaccinarea antirabică orală a vulpilor, prin momeli cu vaccin, acțiune care poate fi derulată de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).
O altă măsură importantă este securizarea containerelor de gunoi și îmbunătățirea gestionării deșeurilor, astfel încât animalele să nu mai găsească atât de ușor hrană în zonele locuite.
De asemenea, biologul consideră necesare campanii de educație ecologică, prin care oamenii să înțeleagă consecințele hrănirii animalelor sălbatice.
„Relocarea controlată: capturarea cu cuști-capcană de către servicii specializate de gestionare a faunei și relocarea lor în fonduri cinegetice îndepărtate”, este o altă soluție menționată de Mircea Mărginean.
Aceste intervenții trebuie realizate de personal specializat și în cadrul procedurilor legale aplicabile.
Vulpile pot avea și un rol benefic în ecosistemul urban
Deși prezența lor în oraș ridică probleme de gestionare a faunei sălbatice, vulpile pot avea și un rol ecologic pozitiv. Ele contribuie la reducerea populațiilor de rozătoare, precum șoarecii și șobolanii, care pot transmite la rândul lor diferite boli. În plus, consumă cadavrele unor animale moarte, inclusiv pe cele ale exemplarelor lovite de mașini.
Cu toate acestea, biologul subliniază că orașul nu reprezintă habitatul firesc al acestor animale.
„În principiu, pot avea și un rol ecologic benefic în reducerea dăunătorilor urbani de tipul rozătoarelor (șoareci, șobolani), care și ei pot transmite foarte ușor boli, având un impact pozitiv din perspectivă sanitară, precum și prin consumul de cadavre ale animalelor decedate din diverse motive (călcate de mașini etc.). Însă, repet și întăresc: aceste animale nu trebuie să fie în orașe, habitatul lor nu este mediul urban, ele fiind animale sălbatice a căror casă firească o reprezintă ecosistemele naturale.”
Ce trebuie să facă sibienii când întâlnesc o vulpe?
Mesajul biologului pentru locuitorii orașului este unul simplu: păstrarea distanței și evitarea oricărei interacțiuni.
Chiar dacă vulpile pot părea prietenoase și pot deveni subiecte spectaculoase pentru fotografii, apropierea de ele sau hrănirea lor le poate modifica și mai mult comportamentul.
Mircea Mărginean recomandă câteva reguli esențiale:
- Păstrarea distanței: evitați apropierea de animal pentru fotografiere sau pentru orice fel de interacțiune fizică.
- Nu hrăniți vulpile: hrănirea le încurajează să revină în zonele locuite și le modifică comportamentul natural.
- Lăsați-le o cale de retragere: nu încolțiți animalul pe stradă sau în curți și nu încercați să îl prindeți.
- Țineți câinii în lesă: în special în timpul plimbărilor nocturne prin parcuri sau în zonele în care au fost observate vulpi.
- Anunțați autoritățile în cazul animalelor cu un comportament anormal: dacă vulpea prezintă semne de boală, este afectată de râie, este letargică, agresivă sau nu manifestă teamă față de oameni, trebuie sesizate autoritățile.
„În cazul în care exemplarul prezintă semne de boală (afectat de râie, lipsit total de teamă față de om, letargic sau agresiv), se impune notificarea imediată a autorităților locale (Poliția Locală Sibiu / DSVSA) pentru intervenția echipelor specializate”, recomandă biologul.













