Un medic primar diabetolog de la Spitalul Județean Sibiu răspunde la cinci întrebări despre diabet, de la starea emoțională a pacienților la regula simplă care ajută în caz de hipoglicemie.
Foto: SCJU
Depresia este de aproximativ două ori mai frecventă la persoanele cu diabet decât în restul populației, iar legătura funcționează în ambele sensuri, arată ghidul realizat de dr. Oana Maria Podar, medic primar în Compartimentul de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice al Spitalului Clinic Județean de Urgență (SCJU) Sibiu. Materialul, publicat de spital, răspunde pe înțelesul tuturor la cinci întrebări despre diabet.
1. Cum afectează diabetul sănătatea emoțională și ce sprijin există?
Diabetul se gestionează zi de zi: ce mâncați, când luați tratamentul, ce arată glucometrul. Această grijă permanentă poate deveni copleșitoare. Mulți pacienți trec prin perioade de oboseală, frustrare, vinovăție sau teamă de complicații – o stare numită „distres legat de diabet”, care este frecventă și nu înseamnă depresie.
Depresia propriu-zisă este însă de aproximativ două ori mai frecventă la persoanele cu diabet decât în populația generală. Relația funcționează în ambele sensuri: o stare psihică afectată face mai dificilă respectarea tratamentului, iar un diabet dezechilibrat influențează, la rândul său, starea emoțională.
Ce sprijin există:
– Discuția cu medicul: Spuneți deschis cum vă simțiți – nu este un semn de slăbiciune, ci parte din tratament. Starea emoțională poate fi evaluată prin chestionare scurte, la consult.
– Psihologul sau psihiatrul: Terapia (de exemplu, cea cognitiv-comportamentală) și, la nevoie, medicația ameliorează depresia și pot îmbunătăți și controlul glicemic.
– Educația terapeutică și grupurile de pacienți: Înțelegerea bolii reduce anxietatea și sentimentul de izolare.
– Familia: O familie informată, care sprijină fără să judece, contează mult.
2. Ce este prediabetul și cum poate fi prevenit diabetul?
Prediabetul este stadiul în care glicemia este peste normal, dar încă sub pragul de diabet. Se stabilește prin cel puțin unul dintre următoarele rezultate:
– Glicemie à jeun (pe nemâncate): între 100 și 125 mg/dl;
– Hemoglobină glicată (HbA1c): între 5,7% și 6,4%;
– Glicemie la 2 ore după testul de toleranță la glucoză: între 140 și 199 mg/dl.
– Prediabetul nu dă, de obicei, simptome și se descoperă la analizele de rutină. Fără intervenție, aproximativ 5–10% dintre persoanele cu prediabet dezvoltă diabet în fiecare an. Vestea bună: în acest stadiu, evoluția poate fi încetinită sau chiar oprită.
Ce funcționează – cu dovezi solide:
– Scăderea în greutate cu 5–7% (la 90 kg, aproximativ 4,5–6,5 kg): Împreună cu mișcarea, reduce riscul de diabet cu aproape 60% (studiul Diabetes Prevention Program).
– Cel puțin 150 de minute de mișcare pe săptămână: De exemplu, mers alert 30 de minute, 5 zile pe săptămână.
– Alimentație echilibrată: Mai puține dulciuri, băuturi îndulcite și produse din făină albă; mai multe legume, leguminoase, cereale integrale și pește.
– Stil de viață sănătos: Somn suficient, renunțarea la fumat și control anual al glicemiei.
Notă: La persoanele cu risc foarte mare, medicul poate recomanda și tratament medicamentos (metformin), ca adjuvant al schimbării stilului de viață.
3. Care sunt semnele hipoglicemiei și ce trebuie făcut?
Hipoglicemia înseamnă o glicemie sub 70 mg/dl; sub 54 mg/dl este considerată semnificativă. Apare mai ales la persoanele tratate cu insulină sau cu anumite comprimate (sulfonilureice – de exemplu gliclazidă, glimepiridă – sau glinide), atunci când sar peste o masă, fac un efort neobișnuit sau consumă alcool.
Semne de alarmă:
– La început: transpirații reci, tremurături, palpitații, foame bruscă, amețeală, nervozitate.
– Dacă nu este tratată: confuzie, vorbire neclară, somnolență, comportament neobișnuit, până la convulsii și pierderea cunoștinței.
Atenție: La vârstnici și la cei cu diabet de mulți ani, semnele pot fi discrete sau absente; unele medicamente pentru inimă (betablocantele) le pot masca.
Regula „15–15” – pentru persoana conștientă:
– Luați 15 g de zahăr cu absorbție rapidă: 3–4 tablete de glucoză, 3–4 cuburi de zahăr sau aproximativ 150 ml de suc de fructe ori băutură îndulcită (nu dietetică).
– Așteptați 15 minute și măsurați din nou glicemia.
– Dacă este tot sub 70 mg/dl, repetați primul pas.
– După revenire, dacă următoarea masă este la mai mult de o oră, mâncați o gustare (de exemplu, o felie de pâine), ca glicemia să nu scadă din nou.
De reținut: Evitați ciocolata sau prăjiturile, deoarece grăsimile încetinesc absorbția zahărului.
Urgență – persoana inconștientă sau care nu poate înghiți:
– Nu i se dă nimic pe gură – risc de sufocare.
– Se așază în poziție laterală de siguranță și se sună imediat la 112.
– Dacă există glucagon (injectabil sau intranazal), îl administrează cineva instruit.
Recomandare: Persoanele tratate cu insulină sau sulfonilureice trebuie să aibă mereu la ele o sursă de zahăr rapid și un document sau o brățară care să indice că au diabet.
4. Cum se adaptează tratamentul la pacienții vârstnici?
La vârstnici, obiectivul se schimbă: nu glicemii „perfecte”, ci siguranță și calitatea vieții. O hipoglicemie poate duce la cădere, fractură, accidente cardiovasculare sau agravarea tulburărilor de memorie. De aceea, țintele se stabilesc individual, în funcție de starea generală:
– Vârstnic sănătos, independent: HbA1c sub 7–7,5%.
– Cu mai multe boli asociate sau tulburări cognitive ușoare–moderate: HbA1c sub 8%.
– Foarte fragil sau cu speranță de viață limitată: accentul cade pe evitarea hipoglicemiilor și a simptomelor glicemiei mari, nu pe o anumită valoare a HbA1c.
Principii de tratament:
– Schemă simplă: Cât mai puține medicamente și administrări pe zi.
– Medicamente cu risc scăzut de hipoglicemie: Dozele se ajustează în funcție de funcția rinichilor, care scade odată cu vârsta. Tratamentul poate fi redus („deintensificat”) atunci când devine prea riscant.
– Evaluarea abilităților: Verificarea vederii, a dexterității și a memoriei, de care depinde administrarea corectă a tratamentului.
– Fără diete restrictive: La vârstnici, scăderea în greutate și pierderea masei musculare sunt adesea mai periculoase decât o glicemie ușor crescută. Aportul de proteine trebuie să fie adecvat.
– Sprijin: Implicarea familiei sau a îngrijitorului și reevaluarea periodică a planului.
5. Mituri frecvente despre diabet și adevărul medical
Mit – „Diabetul apare de la prea mult zahăr.”
Adevăr – Diabetul de tip 1 este o boală autoimună și nu are legătură cu alimentația. Diabetul de tip 2 este favorizat de excesul ponderal, sedentarism și predispoziția genetică. Excesul de zahăr – mai ales din băuturile îndulcite – crește riscul, în principal prin creșterea în greutate.
Mit – „Persoanele cu diabet nu au voie să mănânce fructe sau dulciuri.
Adevăr – ”Nu există alimente strict interzise, ci cantități și frecvențe potrivite. Fructele sunt recomandate, în porții moderate; sucurile de fructe, nu. Dulciurile pot fi consumate ocazional, în cantități mici, integrate în planul alimentar.
Mit – „Produsele «pentru diabetici» sunt sănătoase.”
Adevăr – Adesea au la fel de multe calorii și grăsimi ca produsele obișnuite, iar unele conțin fructoză sau îndulcitori care, în exces, pot provoca tulburări digestive. Citiți eticheta, nu reclama.
Mit – „Dacă trec la insulină, înseamnă că boala e gravă sau că am greșit.”
Adevăr – Diabetul de tip 2 evoluează în timp, iar pancreasul produce tot mai puțină insulină. Insulina este o opțiune de tratament, nu o pedeapsă și nici un eșec. Nu creează dependență.
Mit – „Dacă nu am simptome, nu am diabet.”
Adevăr – Diabetul de tip 2 poate evolua ani la rând fără simptome; o parte importantă a persoanelor afectate nu știu că au boala. Doar analizele îl pot depista.
Mit – „Diabetul se vindecă cu ceaiuri și suplimente.
Adevăr – ”Niciun ceai sau supliment nu are eficacitate dovedită în tratarea diabetului, iar unele interacționează cu medicamentele. La unele persoane cu diabet de tip 2, scăderea importantă în greutate poate duce la remisie – dar numai sub supraveghere medicală, iar tratamentul nu se oprește fără acordul medicului.
Mit – „E doar o problemă cu zahărul.”
Adevăr – Netratat, diabetul afectează inima, vasele de sânge, rinichii, ochii și nervii. De aceea, tratamentul vizează și tensiunea arterială, colesterolul și renunțarea la fumat. Cu un control bun, se poate trăi o viață lungă și activă.
