Unitatea de Primiri Urgențe se confruntă zilnic cu un număr mare de pacienți, însă nu toate cazurile reprezintă urgențe medicale reale. Într-un interviu acordat pentru a clarifica una dintre cele mai frecvente probleme ale sistemului sanitar, medicul șef al UPU-SMURD, Bogdan-Paul Csillag, explică de ce ajung serviciile de urgență să fie supraaglomerate, care sunt consecințele pentru pacienții aflați în stare gravă și când este recomandat ca oamenii să se adreseze medicului de familie sau ambulatoriului de specialitate.
sursa foto: SCJU SIbiu
Reporter: Care sunt cele mai frecvente urgențe medicale în perioada primăverii?
Dr. Bogdan Csillag: Cu excepția unui număr mai mare de exacerbari ale manifestărilor alergice la persoane cunsocute cu acest tip de afecțiuni, restul prezentărilor medicale in UPU se situează în tiparul anual.
Reporter:. Pentru ce simptome ar trebui oamenii să se prezinte imediat la UPU?
Dr. Bogdan Csillag: Serviciile de urgență spitalicești ar trebui accesate în caz de: durere toracică, insuficiență respiratorie, alterarea stării de conștiență (mergând până la comă), semne de accident vascular cerebral (asimetria feței brusc instalată, tulburări de vorbire sau de echilibru, slăbiciunea unei părți a corpului, alte deficite neurologice), crize convulsive, traumatisme (de la cele majore, până la cele banale, dar care implică un prognostic funcțional – entorse, arsuri mai severe sau în zone funcționale), dureri moderat-importante, cefalee brusc instalată sau de intensitate mare, alterarea semnificativă a stării generale. Bineînțeles, pentru unele dintre aceste urgențe trebuie solicitată ambulanța pentru asistență medicală si transport la UPU.
Reporter: Ce tipuri de cazuri ajung frecvent la Urgență și ar putea fi rezolvate prin medicul de familie sau în ambulatoriu?
Dr. Bogdan Csillag: UPU SCJU Sibiu (la fel ca și celelalte servicii de profil din țară) se confruntă cu un numar relativ crescut de cazuri non-urgente, care, prin ocuparea resursei umane și a unui loc în serviciu, pot întârzia acordarea asistenței medicale urgente către pacienții critici. Astfel, unii pacienți, deși prezintă simptome de săptămâni, luni sau chiar ani de zile, preferă sa nu se adreseze medicului de familie sau ambulatoriului de specialitate (motivând ca timpii de așteptare pentru consult sau investigații sunt lungi) și se prezintă în UPU, deși nu au o patologie care sa le pună viața în pericol. Exemple în acest sens sunt durerile lombare, dureri articulare vechi, cefalee persistentă de luni de zile, lipsa apetitului alimentar. Acești pacienți trebuie să înțeleagă că serviciile de urgență sunt destinate cazurilor urgente, nu tratării mai rapide a patologiei cronice. De asemenea, în sezonul rece, ne confruntam cu un număr crescut de pacienți tineri, fără alte boli, cu viroze respiratorii banale, fără afectarea stării generale. Aceste cazuri pot și trebuie sa fie gestionate de către medicul de familie, fără a supraaglomera serviciile de urgență. In plus, unii dintre acești pacienți, cu urgențe minore și care se pot deplasa, solicită ambulanța pentru a fi transportați la spital, în timp ce aparținătorii îi însoțesc cu autoturismele personale. Acest lucru blochează resurse importante, timp în care un pacient grav ar putea avea nevoie de acel ajutor. De asemenea, serviciile de urgență nu sunt destinate administrării de tratamente injectabile cronice, prescrise de către alt medic.
