Elena OLARU MIRONEra unul ce se cățărase în fruntea obștei, a salariaților unei mari întrepinderi. Nu-i ajungeai cu prăjina la nas. Era apreciat de unii numindu-l marea ”bidiganie”. Un răpciugos născut în râpele din Valea Seacă, replantat apoi pe-o buză de creastă rodnică a neamului și înfiripat între nobilele vlăstareRead More
Oiștea beteagă de lângă grajdul părăsit al unui nea Ion pare n-ar aduce și acesta ceva părăluțe? Sau chiar ivărul porții, că, ce ne trebuie ivăr, când nici hoții nu mai au ce fura? Să rămână poarta descuiată! Cele două găini nu sunt ușor de prins. Simțind primejdia, bietele deRead More
Constrângerea, forța războiului, s-a constatat că nu au adus nimic bun, niciodată. Nimic util. Singura soluție pentru ieșirea din criză este adevărul și dreptatea. Cam așa spunea Prof. Dulcan și mai spunea: ”un om aparține întregii lumi cu drepturile naturale pe care le conferă faptul de a se fi născutRead More
Unii regretă regimul comunist afirmând: „Da, era frig în case și era mult întuneric, dar n-a murit nimeni”. Oare?! „A fost criză alimentară, dar nu eram flămânzi.” Cinice afirmații.
Te pretinzi un tip școlit și cu importante studii, însă pe plan moral te afli mult prea jos în raport cu țăranul ce a frecventat doar patru clase primare, dar care știe ce-i omenia și bunul simț.
Când simțise că își pierde din terenul de sub picioare datorită faptului că se află la un pas de a fi demascat, de teamă, individul o… tulise asemeni altor delatori care ignoraseră rigorile legilor din țară. Ani buni stătuse ascuns pe undeva, alăturându-se acelor adevărate clanuri autohtone care… migraseră înRead More
Omul, în general, aflându-se în „floarea vârstei”, temerar și tenace refuză a privi viața în întregul său cu toate perioadele pe care urmează a le traversa. El se simte și se vede imbatabil, viguros, puternic, foarte convins că pe umerii săi puternici se sprijină întreaga planetă.
Era cu ceva vreme în urmă. Mai bine de 40 de ani. Doamna B., ca alte câteva surate ale sale, toate vecine și proprietărese de imobile așezate în șirag pe strada D, suferea de o curiozitate bolnăvicioasă. Dacă ar fi fost numai atât, dar nu, nu.
Vorbim mereu despre acte de caritate venite în ajutorul celor aflați la nevoie. Acum, în aceste dramatice zile, constatăm însă că dorința unora de câștig nu ține seamă de nimic.
Cât de mândră eram (și mai sunt, dintr-un anume punct de vedere) de orașul meu și locuitorii Sibiului, care apreciază mai ales în ultimii ani binele, mulți din aceștia depășind anumite prejudecăți și erori care-i ținuseră zeci de ani într-o ceață densă, într-o anume stare de subcultură, având o înverșunareRead More
Era înainte de… marea cotitură, când părea că plonjasem în alte ciudate sfere ale unei așa numite noi democrații. Alta decât cea dinainte.
Adevărul, spunea cu aproape un secol în urmă marele Mihai Eminescu, este stăpânul nostru, iar noi, din păcate, adeseori nu îl stăpânim.
Ziua de 18 octombrie 2019 trebuie să rămână în analele istoriei românești drept întoarcerea acasă a osemintelor reginei mamă Elena, după aproape 71 de ani de exil.
Un şoarece este vânat cu un baston. Aleargă şi se piteşte sub o canapea, apoi sub un fotoliu, după sobă şi îngrozit bietul caută crăpătura din zid prin care intrase pentru a se întoarce şi a se salva. Numai că el constată că locul fusese blocat, astupat cu ciment. CeRead More
Nu demult, cineva îl numea „omul cu o mie de fețe”. Altcineva ne atrăgea atenția asupra „periculozității” aciuirii lui pe ici, pe colea, prin punctele esențiale.
