Comunitatea culturală din inima Transilvaniei se pregătește să găzduiască un nou eveniment editorial de excepție. Inginerul și scriitorul Emil-Valentin Roșca revine în atenția publicului cu un nou volum de versuri, intitulat provocator și plin de smerenie artistică: „Nu sunt poet”. Evenimentul, promovat de autor ca un „eveniment cultural surpriză”, marchează o nouă etapă în evoluția sa atipică, cu o traiectorie care pendulează, fascinant, între pragmatismul științelor exacte și zborul înalt al metafizicii lirice.
(Ion Talpoș)
Sursă foto: Ion Talpoș
Emil-Valentin Roșca s-a născut pe 7 decembrie 1969, în comuna Lupșa, județul Alba. Nu știu dacă la naștere, ursitoarele i-au prezis că va deveni poet! De aceea, primul său gând, la maturitate, a fost să devină inginer. Și a reușit asta, devenind un bun inginer în instalații sanitare. Ne-am cunoscut la Sibiu în vremurile acelea în care, făcând eforturi financiare considerabile, ne montam centrale termice în apartamente sau case. Eram câțiva prieteni care apelam frecvent la sfaturile sau serviciile firmei de instalații pe care o înființase… Ne-am împrietenit repede, frecventând împreună în Sibiu același cerc de prieteni… Încet, încet, Emil-Valentin Roșca a devenit pentru noi, ROCO! Un pseudonim, aș zice, pe care îl mai folosim încă în relațiile de prietenie dintre noi, chiar dacă între timp cercul nostru de prieteni s-a destrămat și ne-am împrăștiat prin cele patru zări ale lumii… Unii dintre noi au plecat peste hotare, alții au rămas în țară, la Sibiu, iar alții au ales să părăsească Sibiul îndreptându-se către zonele rurale ale județului, din motive întemeiate. Am făcut-o și eu, mutându-mă cu familia la Tălmaciu. A făcut-o și Emil-Valentin Roșca, mutându-se la Alba Iulia unde și-a întemeiat, ulterior, o nouă familie.
Cred că mi s-a părut ciudat la început, ca un inginer să se aplece asupra poeziei sau prozei, gândindu-mă la rigoarea impusă de orice profesie tehnică. Și eu sunt inginer și am început să gândesc altfel abia atunci când, cu zece ani în urmă, am hotărât să scriu o carte. Am reușit să o finalizez și de atunci am continuat să scriu. Am văzut că se poate! Mi-am demonstrat mie, în primul rând, că și inginerii sunt oameni sensibili, că și ei au suflet… Și Emil-Valentin Roșca ne-a demonstrat asta, publicând primul său volum de poezii dedicat mamei sale, intitulat „Viața mea e o poezie” În deschiderea cărții, autorul preciza: „Toate nuanțele romantice din această carte i se datorează mamei mele, care m-a făcut așa cum sunt… Dacă ea n-ar fi existat, atunci nici eu n-aș fi fost; un romantic poate fi exagerat uneori. Dar eu vreau să cred că sunt mai degrabă, profund, iar trăirile mele sunt sincere și personale Poezia mea este inspirată din viața mea și atunci trebuie să rămână originală și unică, așa cum suntem fiecare, iar unele asemănări cu alte poezii sunt pur întâmplătoare! (…) Sunt de profesie inginer, dar de mic am avut valențe literare și astfel a fost posibil să scriu această carte de poezii, în care am încercat să comprim o viață.”
Se pare însă că nu a reușit să comprime o întreagă viață într-un singur volum de poezii pentru că, ulterior, Emil-Valentin Roșca a continuat să scrie. A descoperit „Planeta Iubirii”, publicată la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila în 2023, apoi a publicat la aceeași editură, în 2024, cărțile „Însoțit de Dumnezeu” și „În umbra marilor poeți”.
Pentru publicul larg, numele lui Emil-Valentin Roșca este sinonim cu o accentuată putere de muncă și o dualitate cuceritoare! Cunoscut în viața de zi cu zi pentru rigoarea profesiei sale tehnice, autorul a demonstrat de-a lungul timpului că dincolo de scheme de instalații și circuite electrice, se ascunde un fin observator al sufletului omenesc. Ne-o demonstrează și acum, pregătindu-se de o nouă lansare de carte pe care ne-o anunță ca fiind cu totul altceva decât ne-a obișnuit. „Nu sunt poet” este titlul cărții sale care a văzut recent lumina tiparului. După succesul volumelor anterioare, noua sa creație concentrează esența unei filosofii de viață care refuză etichetele rigide și caută adevărul dincolo de cuvinte.
În mod firesc, ne punem întrebarea: sunt Tehnica și Lirismul puntea de legătură dintre două lumi aparent paralele? Cum poate un spirit format în rigoarea ingineriei să plonjeze atât de natural în sensibilitatea poeziei? Răspunsul se află chiar în paginile volumului „Nu sunt poet”, pe care Emil-Valentin Roșca o va lansa în curând, la Alba Iulia. Departe de a fi o contradicție, formația tehnică a lui Emil-Valentin Roșca devine principalul său instrument de șlefuire a versului. Acolo unde alți poeți se lasă purtați de un haos abstract al metaforelor, Emil-Valentin Roșca aduce o arhitectură curată, o geometrie a gândului și o precizie a termenilor care oferă poemelor sale o claritate incontestabilă. Fiecare text funcționează ca un angrenaj spiritual perfect reglat. În viziunea sa, lumea materială nu exclude divinitatea sau sensibilitatea, ci o confirmă. Lansarea acestui nou volum este, așadar, o invitație deschisă adresată comunității de a privi lumea prin lentila unui om care măsoară timpul nu doar în secunde, ci în trăiri, ritmuri și revelații.
Titlul volumului „Nu sunt poet” izbucnește ca o negație, însă cititorul atent va realiza rapid că este vorba despre o profundă afirmație de credință literară. Într-o lume artistică dominată adesea de orgolii, Emil-Valentin Roșca pășește în arenă cu capul plecat, declarându-și non-apartenența la tagma clasică a scriitorilor de profesie. Această negație asumată reprezintă o formă supremă de smerenie în fața Absolutului. Negând statutul formal de poet, el își câștigă libertatea totală de a fi sincer, eliminând orice barieră între el și cititorul său. Un exemplu elocvent al acestui crez literar se regăsește chiar în versurile care deschid, simbolic, universul cărții:
„Printre bordeie ce se cred redute
Nu sunt poet, sunt doar un epigon,
Consider, rima-n versuri, o virtute,
Iar toți titanii-mi sunt… ca etalon!
De-aceea dacă scriu vreo poezie,
Simt că de toți poeții mă lovesc…
Iar mâna asta tremură când scrie,
De teamă c-aș putea să-i necăjesc!
Una dintre axele tematice cele mai puternice ale noului volum o reprezintă raportul autorului cu Timpul curgător și „întâlnirea cu clipa”. Autorul a rămas cunoscut în spațiul cultural albaiulian prin reflecția sa profundă: „M-am întâlnit cu timpul care tocmai trecea!”, redată într-un articol publicat pe 17 noiembrie 2024 în ziarul „Unirea”. Această conștientizare a efemerității atinge apogeul în noul său volum. Poeziile sale nu deplâng îmbătrânirea ca pe o tragedie inevitabilă, ci o celebrează ca pe o acumulare de înțelepciune. Pentru un inginer obișnuit cu procesele dinamice, timpul devine aici o materie fluidă ce poate fi modelată doar prin iubire și introspecție.
Poeziile din noul său volum sunt străbătute de un filon invizibil, sacru, materializat pentru cititori prin dialogul neîntrerupt al autorului cărții, cu Divinitatea. Continuând linia spirituală din scrierile trecute, poeziile din noul său volum sunt profund impregnate de o trăire creștină autentică. Credința autorului nu este una teoretică, ci una practică, trăită în rutina zilnică. Fiecare poem este, în esență, o rugăciune de mulțumire sau o întrebare adresată Creatorului. Dumnezeu nu este un judecător îndepărtat, ci un companion de drum, cel care oferă sens muncii și luminează labirintul existenței noastre.
Vom remarca simplitatea poeziilor din noul volum al lui Emil-Valentin Roșca, ca rafinament stilistic suprem. Din punct de vedere formal, poeziile cuprinse în volumul „Nu sunt poet” se remarcă printr-o întoarcere conștientă la formele clasice ale versului. Autorul își propune în mod declarat să readucă poezia clasică acolo unde îi este locul, considerând-o pe bună dreptate „primadona literaturii”. Într-un peisaj contemporan dominat adesea de versul alb și experimente lingvistice greu de descifrat, Emil-Valentin Roșca alege calea curată a rimei bogate, a ritmului susținut și a muzicalității interioare. Mizează pe puterea arhetipală a cuvintelor simple (dor, timp, Dumnezeu), permițând oricărui cititor să rezoneze instantaneu cu mesajul său.
Ceea ce transformă acest eveniment într-o manifestare cu totul inedită este conceptul său sinestezic. Nu vom asista la o lansare de carte convențională, ci la o fuziune artistică curajoasă. Cuvântul rostit și metaforele inedite ale lui Emil-Valentin Roșca vor fi susținute muzical, de o formație de excepție: ”The Passion”.Această asociere va aduce un suflu nou la lansarea cărții și demonstrează că poezia clasică nu este rigidă sau învechită, ci extrem de vie, putând pulsa în mod armonios alături de energia și vibrația muzicii. Ritmul versurilor se va împleti cu ritmul instrumentelor muzicale, oferind publicului o experiență culturală completă. Acestea sunt motive suficiente, cred eu, pentru ca evenimentul cultural anunțat de Emil-Valentin Roșca să fie unul de neratat, pentru comunitatea din Alba Iulia.
Volumul „Nu sunt poet” se dovedește a fi o lucrare profund paradoxală: prin negarea titlului de poet, Emil-Valentin Roșca își semnează, de fapt, actul de identitate ca artist autentic. Lansarea care va avea loc la Alba Iulia la mijlocul lunii septembrie 2026, reprezintă un moment imperativ de respirație spirituală pentru toți cei care simt nevoia unei pauze de reflecție în mijlocul agitației cotidiene. Poezia nu a murit, ci trăiește sub cele mai dinamice forme, sub salopeta unui inginer capabil să construiască sau să repare punți către Cer, pe acordurile unei formații care pune pasiune în fiecare notă muzicală.
Pentru a nu rata acest eveniment cultural unic, aș mai preciza doar că lansarea cărții „Nu sunt poet” se va face la Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia, pe 18 septembrie 2026, la ora 17. Intrarea este liberă!
Sursă foto: Ion Talpoș
