Un nou sezon moto începe pentru mii de pasionați, însă pentru unii, acesta se încheie prea devreme. Într-un mesaj transmis de Andy Fazekas-organizatorul Red Bull Romaniacs, trage un semnal de alarmă asupra riscurilor din trafic și a greșelilor frecvente care pot avea consecințe grave. Acesta a vorbit despre faptul că indiferent de experiență sau de dreptul legal de prioritate, motocicliștii nu ar trebui să se bazeze pe reacțiile șoferilor. Vizibilitatea redusă, unghiurile moarte și diferențele de viteză pot transforma rapid o situație aparent sigură într-un accident.
Sursă foto: Andy Fazekas
„A început încă un sezon moto plin de speranțe și așteptări, dar din păcate pentru unii dintre noi, deja s-a și încheiat…..
Putea fi prima motocicletă, primul drum, ghinionul victimei, sau după siguranța dată de anii petrecuți în șa, pur și simplu doar o decizie proastă mascată de euforia tipică oricărui început de sezon. Nu mai contează atunci, când ți se năruie- în cel mai bun caz, doar sezonul. Pe tema asta, aș dori să vă împărtășesc vouă, motocicliștilor mei, câteva gânduri.
Niciodată nu te baza pe faptul că în trafic, tu ai prioritate. Uneori ești prea rapid sau prea mic, ești în punctul mort, sau eșt doar o umbră pe sticla oglinzii retrovizoare în care se uită la apusul de soare șoferul care e în fața ta. Iar de cele mai multe ori, faptul că ai o lățime de maxim 1-1,5m cu coburi cu tot, nu trebuie să uiți niciodată ca asta declanșează la unii șoferi doar ideea care scrijelește un alt x pe răbojul accidentelor tipice în care suntem implicați: “las’ că se descurcă, avem loc toți trei, și are unde să se retragă puțin atunci când mă duc spre el. Oricum, eu am început primul depășirea”. Apropo coburi, e foarte frumos că unii șoferi (tot mai mulți, chapeau) ne fac loc să trecem printre mașini, ajungând astfel cât mai aproape de semafor sau de o intersecție, dar nu uitați, asta nu e o obligație legală pentru ei, mai ales când avem cutiile laterale montate, dar totuși vrem să ajungem cu tot dinadinsul în față, bazându-ne pe reacția lor.
Deja cunosc răspunsul unora care spun că șoferii au învățat asta on the hard way, reparându-și ușile sau oglinzile, dar nu e așa. Niciodată un șofer care a luat un picior în ușă sau căruia i s-a rupt oglinda pe tema asta nu va uita incidentul și nu va fi “prietenul” nostru. Ne dorim așa ceva?
Iar pentru cei care cred că o tobă goală pe interior, dublată cu prostul obicei de a merge în treapta întâi în zona roșie a turometrului vă poate face auziți de către șoferi, vă înșelați.
Înaintea lor, vă aude noaptea un oraș întreg pus la culcare, chiar și din dormitoarele cel mai bine izolate cu câte straturi de termopan vreți voi.
Dormitoare, -în care să știți un mare secret, dorm și șoferii aceia de la care așteptați respect în trafic.
Chiar și așa, putem merge tare, putem tura motoarele la maxim, sunetul lor este adrenalină pură pentru noi, dar trebuie să alegem când și unde. Limita plăcerii noastre trebuie să fie una clară, una care nu diminuează sau chiar strica plăcerea celorlalți cu care împărțim drumul. Sau liniștea nopții din cartiere.
O tobă goală, sau o trompetă făcută cu flexul și cu un aparat de sudură de la Lidl, nu te protejează pe considerentul “ măcar așa ne aud și se feresc”. Vrei să te bucuri multe de sezoane de motor? Învață să te ferești tu.
Chiar și fără tobă dacă ai fi, șoferul unei mașini pe care o depășești în viteză mare la 1m distanță laterală, te aude doar în dreptul lui, și se poate speria atât de tare, încât îl omoară fără să vrea pe prietenul tău care-ți vine ca la GP în siaj, concentrându-se doar pe stopul tău, sau dacă trage puțin invers de volan, ți-l mută pe lumea ailaltă pe celălalt, care din spirit de wow ce nebuni suntem, depășește pe dreapta.
Ceea ce vă spun, dar și altele despre care voi mai scrie, le-am făcut și eu odată demult tare, și mi-am dat seama că nu voi supraviețui.
Am realizat cel puțin două chestii importante: suma deciziilor de comportament luate înainte să încălecăm, corelate cu reacțiile venite din experiența anilor cu ghidonul în mână este cea care definește limita supraviețuirii, iar trăirea maximă a plăcerii condusului unei motociclete nu trebuie substituită acestui instinct. Fratele meu motociclist, toate astea le poți interpreta ca sfat, sau ca o istorie trăită și povestită acum, cu bune și cu rele dar norocoasă, una din care sper să fac parte încă multă vreme de acum încolo. Sau poți sări peste, considerând că e greșit ceea ce ai citi și nu ți se potrivește.
Fiecare cu ghidonul și cu drumul lui. Nu uitați însă să răspundeți salutului unui motociclist, indiferent de anii voștri pe motocicletă, de mărimea centimetrilor cubi pe care-i călăriți, de ce vestă purtați pe spate sau din ce club faceți -sau nu, parte.
Dacă nu răspundeți unui salut, eu unul nu am decât două concluzii: fie sunteți prea plini de voi, fie vă e frică să țineți ghidonul pentru o secundă cu o singură mână. Iar atunci, cu siguranță ați ales greșit ca motorul care dă viață vehiculului vostru să se afle între picioarele voastre, nu în spate sau în față. Aveți privilegiul incredibil de a fi deasupra, în consecință salutul și răspunsul la salut sunt forma supremă de eleganță în lumea noastră. Exersați-l. Respectați-l. Indiferent de calea aleasă, vă doresc tuturor un sezon minunat, așa cum vi l-ați visat în lunile care v-au ținut departe de pasiunea pentru care riscăm atât de mult, dar fără care nu putem trăi”, se arată în mesajul transmis de Andy Fazekas.
