Un proiect început pentru repararea acoperișului Cetății Cisnădioara s-a transformat, pentru Gabriel Tischer, într-o experiență despre oameni, solidaritate și responsabilitate față de patrimoniu. Într-un mesaj public, acesta vorbește despre mobilizarea celor care au contribuit la intervenție și despre ceea ce a rămas în urma acestei experiențe.
Sursă foto: Gabriel Tischer
„Am pornit un proiect pentru a repara un acoperiș și, la final, am descoperit că am construit mult mai mult decât atât. De câțiva ani, una dintre preocupările mele constante în cadrul Parohiei Evanghelice C.A. Cisnădioara a fost găsirea unei soluții pentru acoperișul cetății Cisnădioara. Știam că trebuie să facem ceva și că timpul nu mai era de partea noastră. În urmă cu câteva luni, într-o discuție cu arh. Mircea Capatana – Polarh Design, am lansat o idee. Domnia sa a preluat-o, a dus-o mai departe și, de acolo, lucrurile au început să se lege într-un mod pe care nu l-aș fi putut anticipa. Ceea ce a urmat a depășit cu mult așteptările noastre, ale tuturor.
Am cunoscut voluntariatul toată viața și am fost implicat în multe proiecte sociale și comunitare. Dar ceea ce s-a întâmplat la Cisnădioara a avut pentru mine o dimensiune aparte. A fost un proiect de suflet.
Am văzut oameni veniți din locuri diferite, cu profesii, experiențe și povești diferite, devenind o echipă. Arhitecți, ingineri, restauratori, constructori, producători și furnizori de materiale, fundații, voluntari din comunitate – fiecare a venit cu ceea ce putea să ofere. Și poate aceasta rămâne pentru mine esența întregii povești: nimeni nu a întrebat „ce primesc?”, toți au întrebat „cu ce pot să ajut?” Atunci când această întrebare este sinceră, se întâmplă lucruri extraordinare.
S-au transportat zeci de tone de materiale. S-a lucrat pe acoperiș în zile cu temperaturi greu de suportat. S-au format lanțuri umane. S-au găsit soluții la probleme apărute de la o oră la alta. Au existat oboseală, presiune, neprevăzut și momente în care planurile au trebuit refăcute din mers.
Dar a existat ceva mai puternic decât toate acestea: coeziunea unei echipe și dorința comună de a duce lucrurile până la capăt. Pentru mine, ca inițiator și coordonator al proiectului din partea Parohiei Evanghelice C.A. Cisnădioara, experiența aceasta a însemnat enorm, nu numai prin ceea ce am reușit să facem pentru cetate, ci mai ales prin oamenii pe care i-am cunoscut. Am câștigat prieteni, am întâlnit caractere puternice și valori autentice. Am primit, omenește vorbind, mai mult decât am reușit să ofer.
Și cred că am scris împreună o filă frumoasă din istoria Cetății Cisnădioara. O parte din această poveste poate fi văzută de acum chiar în cetate. A fost montată o expoziție care vorbește despre istoria acestui loc, dar documentează și intervenția de punere în siguranță din vara anului 2026 – oamenii, munca, momentele și solidaritatea care au făcut-o posibilă. Expoziția va fi vernisată oficial în 27 septembrie, iar atunci vom avea ocazia să spunem povestea aceasta pe îndelete și, mai ales, să le mulțumim încă o dată celor care au scris-o împreună cu noi.
Pentru că, până la urmă, patrimoniul nu înseamnă numai ziduri, acoperișuri și obiecte vechi, înseamnă memorie, continuitate și responsabilitatea fiecărei generații de a transmite mai departe ceea ce a primit.
Am făcut un pas, dar povestea nu se oprește aici …
https://www.unrmi.com/focus/unrmi-la-35-de-ani-de-activitate ” se arată în mesajul transmis de Gabriel Tischer.
Sursă foto: Gabriel Tischer
