Floriile – semnificație și tradiții. Ce este bine să faci astăzi

În fiecare an, cu o săptămână înainte de Paște, creștinii ortodocși sărbătoresc Floriile, sau Intrarea Domnului în Ierusalim. În România sunt numeroase tradiții și superstiții de Florii, o sărbătoare cu mare însemnătate mare pentru creștini.

Foto: Arhiva Mesagerul de Sibiu

Floriile se mai numesc și Duminica Patimilor, Duminica Floriilor a Patimilor Domnului sau Intrarea Domnului în Ierusalim. Se sărbătoresc întotdeauna înainte cu o săptămână de Paște, iar în acest an Floriile se sărbătoresc pe data de 17 aprilie, în aceeași zi în care este sărbătorit și Paștele catolic. Floriile marchează şi începutul Săptămânii Patimilor, care se sfârșește odată cu sărbătoarea Învierii Domnului.

Semnificația Duminicii Floriilor

Duminica Floriilor marchează, an de an, intrarea Domnului în Ierusalim, pe un asin, întâmpinat cu flori, cu ramuri de măslin şi de finic de mii de oameni şi aclamat ca un adevărat împărat prin cuvintele: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului!”.

Această sărbătoare este una dintre cele mai importante din calendarul creștin-ortodox, reprezentând singura dată când Mântuitorul a acceptat să fie aclamat ca împărat.
În această zi, se ţine o Liturghie diferită de cea care se oficiază în celelalte duminici, iar credincioșii merg la biserică cu crenguțe de salcie. Acestea sunt binecuvântate de către preot în cadrum unui moment special, ținut înainte de Liturghie.

Semnificația ramurilor de salcie

Salcia de Florii înlocuieşte, de fapt, ramurile de măslin şi finic, care nu se găsesc în România. Pe de altă parte, potrivit unei legende, salcia s-ar fi făcut punte peste un râu pentru Maica Domnului, ajutând-o să îşi continue drumul. Drept mulţumire, Fecioara Maria a dăruit sfinţenie salciei.

În zilele noastre, creştinii adună crenguţe de salcie pe care le duc la biserică pentru a fi sfinţite de preoţi, apoi le aşază la icoane, ca să-i păzească pe toţi cei din casă de boli. Alţii respectă o altă tradiție de Florii: le prind la uşa de la intrare, să le protejeze locuinţa sau şi îşi încing mijlocul cu ele, fiind convinşi că astfel alungă durerile. În unele zone, crenguțele de salcie sunt puse înainte de culcare sub pernă de către fetele mari, existând credinţa că astfel vor deveni mai frumoase şi se vor mărita în acel an. În alte zone, după slujbă, ramurile de salcie sunt duse la cimitir și puse în pe morminte pentru a le aminti celor plecați dintre noi că urmează Paștele. Se mai pun la pomii fructiferi şi la vie, ca să rodească mai mult, sau la stupi, pentru a fi binecuvântate albinele. Cei care cultivă cânepă caută să rupă ramuri de salcie cât mai lungi, ca să le va crească înaltă cânepa. Un alt obicei este cel de a lega sălciile sfințite în jurul taliei pentru a le da vigoare și putere oamenilor pentru muncile câmpului.

Tradiții și superstiții

În primul rând, dat fiind că de Florii e dezlegare la pește, acesta nu trebuie să lipsească din meniul de sărbătoare. Nu te spăla pe cap, căci vei albi înainte de vreme. Dacă este neapărat necesar, folosește numai apă sfințită sau descântată.

Tradiția spune că acela care se împărtăşeşte de Florii are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune în gând, atunci când se apropie de preot.

În Banat şi în Transilvania fetele mari pun o oglindă şi-o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, acestea sunt luate şi pot fi folosite în descântece de dragoste şi de sănătate.

Gospodinele coc plăcinte pe care le dau de pomană săracilor.

Fetele care vor să-şi întâlnească sufletul-pereche trebuie să fiarbă busuioc în apă la miezul nopţii şi să se spele pe cap cu ea, apoi să o toarne la rădăcina unui copac înflorit, înainte de răsărit.

Tradiția spune ca este bine ca în ziua de Florii să se aerisească hainele, să se primenească obiectele din casă, iar fetele să-şi scoată zestrea afară în soare, pentru a-şi atrage ursitul.

Începând cu seara de Duminica Floriilor, în toate bisericile din țară se fac slujbe speciale numite denii. Aceste slujbe au rolul de a ne aminti tuturor momentele din viața Mântuitorului, de la intrarea în Ierusalim până la Învierea Sa. Tot în Duminica Floriilor, biserica acordă dezlegare la pește, a doua oară, în postul Paștelui, după Buna Vestire.

”Nunta urzicilor”

Sărbătoarea de Florii se mai numeşte şi „Nunta urzicilor”. În aceste zile înfloresc urzicile, dar fără a fi bune de mâncat, semnificând şi apropierea sfârşitului postului Paştelui. De aceea, sărbătoarea de Florii se mai numeşte şi „Nunta urzicilor”. Sărbătoarea Floriilor, ziua numelui pentru toţi cei botezaţi după flori, are rădăcini adânci în istorie. Pe vremea romanilor, era dedicată Zeiţei Flora. Ulterior, creştinii au transformat-o în ziua de debut a pregătirilor pentru Învierea Domnului, legând-o de intrarea Domnului în Ierusalim.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*