După o săptămână petrecută pe șantierul fostei Mănăstiri a Ursulinelor, alături de voluntarii Ambulanței pentru Monumente, am reușit să deprind aptitudini pe care nu credeam că le am: bătutul cuielor, căratul molozului, așezarea țiglelor pe acoperiș și amestecarea mortarului. Pe lângă toate astea am privit îndeaproape cum lucrurile bune se fac pas cu pas. Un timp scurt în care s-au întâmplat multe, în care oamenii din diferite zone ale țării, ba chiar și din afara ei, s-au întâlnit pentru un singur scop, nu doar să restaureze o clădire istorică, ci să rămână cu amintiri frumoase.
(Maria-Antonia OANA)
Sursă foto: Ambulanța pentru Monumente
Ambulanța pentru Monumente este cunoscută în toată țara pentru restaurarea monumentelor aflate în paragină. Asociația are în desfășurare cel mai mare șantier de până acum, chiar în Sibiu, la Mănăstirea Ursulinelor, unde fiecare colț, încăpere, obiect, spune propria poveste. Aici, zeci de studenți la arhitectură din: Iași, Oradea, Botoșani, Cluj, București, Pitești, Craiova au ales să dea o mână de ajutor, fiecare în ritmul său, alături de o echipă de ingineri calificați, în frunte cu președintele asociației, Eugen Vaida.
Printre ei și mai tineri, de 17 ani, dar și mai în vârstă, de 50 plus, semn că voluntariatul se poate face la orice vârstă, iar tot ce ai nevoie este dorința și implicarea.
Casca personalizată cu bandă și vestele fosforeșcente
Cu un program bine pus la punct, voluntarii încep șantierul la ora 09, după micul dejun, urmat de o pauză de cafea la 11, iar apoi din nou la muncă până la următoarea pauză. E vorba doar de disciplină, iar un lucru esențial, pauza de cafea nu se începe fără lapte și zahăr. Însă să nu uităm că principalul obiectiv într-un astfel de domeniu este siguranța, aceasta fiind pe primul loc, urmată de echipamentul adecvat, clasica cască albă de protecție, personalizată cu bandă, pe care fiecare are numele scris, la fel și pe mănuși și, bineînțeles, vesta fosforescentă de muncitor.
Sursă foto: Ambulanța pentru Monumente
Aici studenții la arhitectură au trăit pe propria piele ce înseamnă un șantier adevărat, de la cărat moloz, până la urcarea pe acoperiș și pusul țiglelor, lucruri pe care le înveți cel mai bine atunci când le experimentezi. Foarte important de reținut sunt și uneltele necesare, astfel încât, atunci când meșterul îți cere filetanta, să nu-i dai bormașina. Însă totul se învață.
Cele mai faine prietenii se leagă direct pe acoperiș, la înălțime cu hamul în spate, ciocanul în mână și cuiele în buzunar. Și bineînțeles să nu uităm de țigle, protagonistele intervenției, care din când în când nu aveau cioc, trebuiau să fie „înguste”, „late”, „intermediare” sau „speciale”, iar cel mai important semnal care trebuia să se audă dincolo de podul gării era „cade!”.
Toate astea sub îndrumarea Dianei Iabraşu, preşedintele Asociaţiei Caselor Albastre, responsabilă cu așezatul țiglelor și muzica bună. Aceleași legături au avut loc și în partea cealaltă a acoperișului, unde tinerii au fost coordonați de Ștefan Vaida, restaurator de monumente istorice.
Sursă foto: Ambulanța pentru Monumente
Pe lângă liliecii din pod, a căror casă a trebuit să fie relocată cu un etaj mai jos, voluntarii au descoperit diferite artefacte ascunse în podul mănăstirii. Sortate cu atenție și curățate de praf, printre ele s-au aflat: rămășițe din ziare vechi, tablouri, desene ale foștilor elevi care au studiat în cadrul liceului, obiecte ceramice cu inscripții religioase, multe dintre ele din secolul XVIII.
Un colectiv care te face să te simți „ca acasă”
Romina, Ștefania, Alina, altă Alina, Alexandra, Andrei, Ciprian, Adi, alt Adi, Laurențiu, Claudiu, Mihai, alt Mihai, Adela, Ovidiu, Paula, Iasmina, Ioana, Amina, Mădălina, Heinz, Tudor sunt doar câțiva dintre cei care au contribuit la păstrarea intactă a istoriei fostei Mănăstiri a Ursulinelor din Sibiu și care cu siguranță vor fi prezenți la viitoare intervenții. I-am întrebat pe câțiva dintre ei cum a fost și cu ce au rămas după 6 zile la înălțime.
Pentru Alina Tongaru din Iași, voluntariatul a fost o experiență unică, de aceea își dorește să se implice cât mai mult pe viitor. „Experiența mea ca voluntar a fost superbă, nu o pot descrie în cuvinte. Am asimilat foarte multe lucruri, inclusiv istorice, pe lângă cele tehnice. M-a făcut să privesc altfel munca din spatele unui șantier și să apreciez mai mult efortul oamenilor. M-am bucurat că am putut ajuta la salvarea patrimoniului, este o experiență la care aș vrea să fiu implicată cât mai mult; mi se pare că te face să conștientizezi importanța acțiunilor de genul. De altfel, colectivul este unul superb, te integrezi foarte repede și te face să te simți „ca acasă”. Iar faptul că se mobilizează atâta lume, e ceva ce aș vrea să văd cât mai des. Toți oamenii au fost geniali, mi se pare că am colaborat foarte bine și sper să ne revedem și la următoarea intervenție, pentru că sper să ajung la cât mai multe”.
Iasmina Ciotu, din Suceava, spune că, după prima experiență ca voluntar, a cunoscut mulți oameni minunați și va reveni cu siguranță. „Pentru mine acest voluntariat a fost prima experiență de acest tip, mai ales pe partea de arhitectură, domeniu în care îmi doresc să profesez după ce termin liceul. Am cunoscut foarte mulți oameni minunați care au făcut ca munca pe șantier să fie o adevărată plăcere. Cu siguranță voi mai reveni la ambulanță pentru că am avut ocazia să învăț nenumărate lucruri noi și să descopăr latura practică a restaurării, toate acestea fiind însoțite de o istorie extraordinară a orașului Sibiu și a clădirii”.
Ștefania Sava, din București, a cunoscut oameni faini care au inspirat-o. „Mi-a plăcut! Apreciam inițiativa proiectului celor de la Ambulanța pentru Monumente, și acum, că am și experimentat, cu atât mai mult mi se pare valoroasă. Pe lângă lucrul fizic în sine și cunoștințele împărtășite, am cunoscut oameni foarte generoși și dedicați și asta, pentru mine, a fost o inspirație. Am revenit cu un tonus bun, aș repeta experiența, cu drag”.
Alina Ionescu este tot din București și se gândește deja la următorul șantier. „Mi-a plăcut foarte mult! Chiar dacă este o muncă fizică grea și nu am fost neapărat pregătită fizic și psihic pentru munca și programul de șantier mi-a plăcut mult. Mi-a plăcut pasiunea oamenilor care au creat tot conceptul Ambulanței pentru Monumente și mi-au plăcut voluntarii pe care i-am întâlnit, pasiunea și poveștile lor. Sigur o să mai merg la alte șantiere, deja mă gândeam la ce mi-ar plăcea să mai particip în viitor. Aș vrea să merg la un monument mai mic poate din lemn sau o căsuță parter, cu o șarpantă de lemn/stuf, ca să experimentez și alte meșteșuguri diferite”.
Romina Ciont, din Cluj, a apreciat în mod deosebit lucrul în echipă și momentele de pauză petrecute alături de colegi. „Experiența mea la Ambulanța pentru Monumente a fost una super faină. Mi-a plăcut mult mediul în care am lucrat atât voluntarii, cât și coordonatorii erau foarte implicați și serioși, dar în același timp și foarte prietenoși. Când era momentul, mai făceam și glume, ceea ce făcea toată atmosfera mult mai relaxată. Cred că munca în echipă a contat cel mai mult, mai ales că aveam de dat jos și de urcat foarte multă țiglă, din mână în mână. A fost ceva efort fizic, dar a meritat pe deplin, mai ales datorită pauzelor în care stăteam la povești, râdeam, mâncam împreună și ne simțeam foarte bine. Mi-ar plăcea să mai particip la astfel de intervenții, poate și prin alte zone ale României sau pe alte tipuri de clădiri, ca să mai schimb puțin mediul și, în același timp, să cunosc oameni noi, la fel de pasionați de ceea ce fac”.
Sursă foto: Ambulanța pentru Monumente
Voluntariatul în sine îți oferă șansa să cunoști oameni cu care se întâmplă să ai lucruri în comun chiar dacă aveți meserii diferite. Te dezvoltă, te învață, îți oferă oportunități și te face să privești dincolo de aparențe, să trăiești exact ce trebuie, îndeaproape. Cam așa au fost șase zile petrecute pe șantierul Ursulinelor, unde istoria care datează de sute de ani, azi este atinsă de viitori arhitecți și restauratori.
Pentru cei care nu pot participa direct pe șantier, există și posibilitatea de a sprijini financiar proiectele organizației, prin donații sau campanii dedicate: http://ambulanta-pentru-monumente.ro/doneaza/ sau printr-o donație SMS cu textul PATRIMONIU la 8864.
Sursă foto: Ambulanța pentru Monumente
