Cumpărăturile din second-hand, fenomen cunoscut și sub numele de „thrifting”, nu mai sunt demult doar o soluție de compromis pentru sibieni. În prezent, thrifting-ul funcționează ca un amestec de stil personal, poziționare socială și, pentru unii, gest etic. Totuși, dincolo de popularitatea în creștere, fenomenul rămâne polarizant: există atât entuziaști convinși, cât și oameni care îl privesc cu scepticism.
(de Emilia GROZAV)
sursa foto: Emilia Grozav
Pentru mulți sibieni, relația cu hainele second-hand începe înainte ca termenul „thrifting” să devină popular. Mara și Marinela au descoperit acest obicei în copilărie, prin intermediul mamelor lor. Nu era o alegere „cool”, ci mai degrabă una practică: schimburi de haine între familii sau vizite regulate în magazine second-hand.
Această familiaritate timpurie explică, în parte, de ce pentru ele thrifting-ul nu are conotații negative. Nu este o alternativă, ci o normalitate.
Dincolo de preț: identitate și selecție
Deși costul redus rămâne un avantaj, motivațiile actuale sunt mai nuanțate. Mara vorbește despre dificultatea de a găsi haine care să i se potrivească în magazinele clasice și despre faptul că second-hand-ul îi oferă „stilul ei”. În paralel, apare și o dimensiune conștientă: respingerea fast-fashion-ului și a risipei.
Marinela aduce în discuție un aspect mai puțin intuitiv: calitatea. De foarte multe ori a găsit în magazinele second-hand produse calitative, bine realizate, iar acest lucru i-a schimbat complet percepția asupra acestor magazine. În acest context, thrifting-ul devine o formă de selecție mai atentă, nu doar o soluție ieftină.
„Vânătoarea de comori”
Un element recurent în experiențele celor care practică thrifting-ul este imprevizibilitatea. Spre deosebire de magazinele obișnuite, unde oferta este standardizată, second-hand-ul presupune căutare și noroc.
Pentru Mara, o fustă plisată descoperită în adolescență a devenit o piesă memorabilă, purtată la numeroase evenimente. Marinela menționează o geantă de brand găsită într-un astfel de magazin. Aceste exemple nu sunt excepții rare, ci parte din atractivitatea fenomenului de thrifting: ideea că poți găsi ceva valoros, neașteptat.
sursa foto: Emilia Grozav
Influența social media și temerile care persistă
Toți amatorii de thrifting recunosc rolul social media în creșterea vizibilității fenomenului. Platformele au contribuit la normalizarea second-hand-ului și la transformarea lui într-o opțiune validă, chiar dezirabilă.
Pentru susținători, acest lucru a însemnat o reducere a stigmatului. Pentru sceptici, precum Alexandra, digitalizarea a făcut procesul mai accesibil — în special prin platforme de vânzare online — fără a elimina însă anumite rețineri.
Principalul obstacol rămâne însă percepția legată de igienă. Alexandra vorbește despre o teamă clară: lipsa controlului asupra provenienței produselor și riscul asociat. Spre deosebire de alte critici, aceasta nu ține de imagine sau statut social, ci de siguranță personală. Cu toate acestea, poziția ei nu este radicală. „Este fiecăruia și nu am nicio problema cu asta. Principalul meu motiv este igiena. Nu știu de unde provin acele haine si cine le-a folosit înainte. Se pot împrăștia microbi si bacterii. Prefer sa achiziționez un produs nou decât sa merg într-un magazin second-hand”, spune Alexandra.
Schimbare de mentalitate
Este evident faptul că percepția publică s-a schimbat: second-hand-ul nu mai este asociat exclusiv cu lipsa banilor, iar diversitatea celor care cumpără a crescut. Marinela subliniază explicit acest aspect: „Nu toți oamenii care cumpără second sunt săraci. Eu am o situație financiară bună și tot cumpăr de la second-hand pentru calitate și pentru că îmi face plăcere.”
Totuși, schimbarea nu este totală. Persistă diferențe de mentalitate, iar acceptarea fenomenului depinde încă de factori precum situația financiară, educația, expunerea și încrederea în calitatea și igiena produselor din aceste magazine.
Între convingere și context
Thrifting-ul nu poate fi redus la o singură explicație. Pentru unii, este o alegere etică sau estetică, pentru alții este o necesitate, determinată de condiția financiară pentru mulți rămâne încă o practică discutabilă. Important este că a ieșit din zona marginală și a devenit aproape un trend.
În final, felul în care sibienii se raportează la hainele second-hand reflectă mai mult decât preferințe de consum sau constrângerile financiare. Reflectă raportarea la risc, la imagine și la valorile personale, iar aceste lucruri nu se schimbă la fel de repede ca trendurile.
