Cancerul pulmonar nu dă de cele mai multe ori simptome la debut, avertizează dr. Lucian-David Achim, medic primar chirurgie toracică la SCJU Sibiu. Orice „pată” observată la o radiografie pulmonară merită investigată suplimentar, spune acesta.
Foto: SCJU
1. Ce tipuri de afecțiuni tratați cel mai frecvent în cadrul chirurgiei toracice și esofagiene?
(ex: boli pulmonare, cancer toracic, afecțiuni ale esofagului)
Cele mai frecvente afecțiuni chirurgicale toracice în prezent sunt: cancerul pulmonar (primitiv sau secundar), revărsatele pleurale lichidiene (benigne – infecțioase și non-infecțioase sau maligne și/sau paramaligne) sau aerice (spontane sau traumatice) și traumatismele toracice (fracturi costale/sternale) cu sau fără hemo/pneumotorax asociat secundar.
2. Ce investigații și proceduri moderne sunt disponibile în prezent la SCJU Sibiu pentru diagnostic și tratament?
În SCJUS este disponibilă atât toracoscopia cât și mediastinoscopia, ca metode moderne de diagnostic și tratament chirurgical toracic. Tot în scop diagnostic, în colaborare cu colegii de la radiologie intervențională se pot realiza biopsii percutanate tumorale toracice ghidate fie ecografic ,fie computer-tomografic. Bronhoscopia de diagnostic de principiu se efectuează în Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu. Se pot efectua bronhoscopii diagnostice și terapeutice în cadrul Secției de Terapie Intensivă sau în Blocul Operator pentru acele cazuri care necesită prezența unui medic anestezist la momentul efectuării procedurii și care nu se pot efectua in Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, însă nu există un laborator dedicat endoscopiei bronșice în SCJUS în prezent.(de exemplu bronhoscopii sau mediastinoscopii, recent introduse în spital).
3. Când ar trebui un pacient să se prezinte la un chirurg toracic? Care sunt semnele de alarmă?
Din păcate, cancerul pulmonar la debut nu este simptomatic, de cele mai multe ori. Între simptomele mai frecvente sunt bineînțeles tusea, durerea și hemoptizia. Ultimele două când apar, de obicei motivează rapid pacientul să caute ajutor din partea medicului. Durerea apare când este atinsă pleura și/sau peretele toracic (tumori periferice), iar hemoptizia este asociată în general tumorilor centrale.
Tusea, în schimb, fiind un simptom foarte obișnuit (mai ales în cazul fumătorilor, care încă reprezintă procentul majoritar al pacienților cu cancer pulmonar), este adesea ignorată multă vreme de către pacienți. Toate acestea contribuie la o prezentare la medic, de cele mai multe ori, într-un stadiu avansat de boală, situație în care abea dacă unul din cinci pacienți pot beneficia de o intervenție chirurgicală curativă.
Dintre simptomele generale care se pot asocia cancerului pulmonar și care ar trebui să constituie un semnal de alarmă menționez: scăderea ponderală neintenționată, oboseala nejustificată și fatigabilitatea. Însă de obicei când apar acestea, boala este deja foarte avansată.
În cazurile fericite, descoperirea este așa-zis “întâmplătoare”. Așadar, orice “pată” (a se citi – opacitate nodulară proiectată în câmpul pulmonar) descoperită la un examen radiologic pulmonar merită investigată suplimentar cu ajutorul medicului pneumolog și al chirurgului toracic.
4. Ce opțiuni de tratament există: intervenții clasice vs. minim invazive și care sunt avantajele acestora pentru pacient?
Calea de abord în chirurgia toracică este cel mai adesea spațiul intercostal. Toracotomia presupune secționarea musculaturii intercostale din spațiul optim pentru intervenția respectivă și depărtarea celor două coaste pentru abordarea cavității pleurale, a plămânului bolnav, a mediastinului (spațiul dintre cei doi plămâni) și eventual a peretelui toracic atunci când acesta e invadat. În chirurgia toracică minim invazivă, tot spațiul intercostal reprezintă calea de acces către spațiile și structurile anatomice menționate, însă avantajul este trauma mult mai redusă asupra peretelui toracic, ceea ce rezultă în durere postoperatorie mai mică și o recuperare în general mai rapidă. În spitalul nostru se pot realiza intervenții chirurgicale toracice atât clasic, cât și minim invaziv (toracoscopic sau CTVA – chirurgie toracică video-asistată) în scop diagnostic și terapeutic. În majoritatea cazurilor, abordul este minim invaziv, însă uneori este necesară convertirea la abordul clasic pentru soluționarea corectă și completă a patologiei respective. Chirurgul trebuie să dea întotdeauna dovadă de responsabilitate și echilibru– interesul pacientului și prognosticul pe termen lung sunt ceea ce primează.
5. Care este parcursul unui pacient – de la diagnostic până la recuperare – în cadrul secției de chirurgie toracică și esofagiană?
În cazurile acute (traume, pleurezii ce determină insuficiență respiratorie) pacientul este preluat de cele mai multe ori din UPU, unde au loc evaluarea inițială și consulturile interdisciplinare necesare. Când actul chirurgical nu poate suferi nicio întârziere, acesta poate avea loc chiar în UPU, după care pacientul este preluat fie în Compartimentul de Chirurgie Toracică fie în ATI, sau în altă secție în funcție de celelalte patologii asociate (acute sau cronice).
În cazurile cronice, investigarea pacientului are loc în ambulator unde se stabilește indicația chirurgicală pe baza CT-ului toracic, aspectului bronhoscopic și a statusului funcțional respirator evaluat prin spirometrie și/sau proba de efort. Evaluarea preoperatorie (screening infecțios, analize sanguine de laborator, EKG, evaluare cardiologică și preanestezică) se efectuează în cadrul unei internari de zi care precede internarea continuă programată pentru intervenția chirurgicală.
După intervenția chirurgicală pacientul rămâne în Secția de Terapie Intensivă primele 24 ore, ulterior revine pe secție unde mai poate sta in medie 4-5 zile, în funcție de complexitatea cazului, calea de abord, complicațiile postoperatorii etc. După externare pacientul revine în ambulator pentru control chirurgical, suprimarea firelor și stabilirea conduitei terapeutice în continuare în funcție de rezultatul examenului histopatologic.
