Plecaţii noştri dragi
De ceva vreme – parcă de prea multă vreme -, ne pleacă dragii noştri între străini. Părinţi, copii, fraţi, apropiaţi ni se mută în însingurare, în căutarea unui loc de muncă, a unui trai de azi, pentru ziua de mâine.
Aproape fiecare dintre noi avem pe cineva plecat departe. La un capăt sau altul al lumii, la mii, zeci de mii de kilometri de cei de acasă. Aproape fiecare dintre noi ne-am înăbuşit măcar o dată suspinul în dorul lor, ajunşi între străini. Plecaţii noştri dragi!… Răpuşi de dor şi îngrijorare pentru cei de acasă, muncind din greu, în neştire, zile şi nopţi de-a rândul, cu inimile frânte între renunţări şi năzuinţe.