Avem în sfârșit cifre aplicate în economie pentru 2018-2019 de la PwC: România pierde anual circa 30 mld. lei (3% din PIB) din cauza deficitului forței de muncă, și asta doar în mediul antreprenorial.

E mai puțin obișnuit, pentru jurnaliști, să-și întrebe cititorii (telespectatorii, ascultătorii, utilizatorii) despre lucruri pe care (real, aparent sau retoric) nu le înțeleg.

Nici nu se putea ca Ateneul Român să facă o alegere mai bună pentru sărbătoarea zilei noastre naționale decât Filarmonica de Stat din Sibiu. Și nici nu se putea că Filarmonica sibiană să aleagă, pentru această ocazie, un program mai potrivit.

Care sunt principalele idei politice ale momentului? Ce trebuie să facă acum partidele? Ce așteptări ar putea/ar trebui să aibă oamenii în aceste momente? Care este cea mai bună atitudine a presei?

Ziua de 18 octombrie 2019 trebuie să rămână în analele istoriei românești drept întoarcerea acasă a osemintelor reginei mamă Elena, după aproape 71 de ani de exil.

Despre noul președinte Klaus Iohannis și învingătorii clari ai acestor alegeri vom avea ocazia să (tot) vorbim.

Am votat la Colegiul Tehnic Ana Aslan din Cluj-Napoca, liceu în care împreună cu statul român pregătesc 28 de copii ca să devină operatori chimiști și specialiști mașini cu comandă numerică. Am în plan ca în următorii 3 ani să ajung la 84, în așa fel încât să-mi acopar deficitulRead More

Un şoarece este vânat cu un baston. Aleargă şi se piteşte sub o canapea, apoi sub un fotoliu, după sobă şi îngrozit bietul caută crăpătura din zid prin care intrase pentru a se întoarce şi a se salva. Numai că el constată că locul fusese blocat, astupat cu ciment. CeRead More

Poate mai mult decât oricând, acum trebuie să postim – pentru că țara este în derivă.

Prezidențialele din noiembrie 2019 sunt un „amestec românesc” de victorie cu înfrângere greu de separat. În partea de sus a rezultatelor, câștigătorii sunt (și) perdanți, iar învinșii sunt (și) învingători.

Responsabilitatea unei țări nu stă în mâinile câtorva privilegiați, ci în mâinile tuturor cetățenilor ei. Suntem puternici și liberi de tiranie doar atâta timp cât fiecare dintre noi își amintește de obligațiile pe care le are ca cetățean.

Nu demult, cineva îl numea „omul cu o mie de fețe”. Altcineva ne atrăgea atenția asupra „periculozității” aciuirii lui pe ici, pe colea, prin punctele esențiale.

Că vremurile după 1989 s-au schimbat şi, mai ales, că totul a luat-o razna prea brusc, ştim, cum este de aşteptat îndeosebi cei vârstnici. Ei au trăit o întreagă viaţă într-un cu totul alt cadru, iar în momentul când au fost nevoiţi să se adapteze unui nou stil complet diferit,Read More