Durerile articulare persistente, limitarea mobilității și deformările pot ajunge să afecteze semnificativ viața de zi cu zi, iar atunci când tratamentul conservator nu mai este suficient, intervenția chirurgicală poate deveni o soluție. Dr. Mircea Ciprian Sopon, medic primar în cadrul Secției Ortopedie-Traumatologie a SCJU Sibiu, explică atunci când este indicată o operație ortopedică, cum se pregătește pacientul, care sunt principalele riscuri și cât de importantă este recuperarea după intervenție. Medicul vorbește, de asemenea, despre protezarea articulară și despre modul în care aceasta poate reda mobilitatea și calitatea vieții pacienților.
sursa foto: SCJU Sibiu
Reporter: Când este necesară o operație ortopedică?
Dr. Sopon Mircea Ciprian: Ortopedia și Traumatologia sunt două domenii foarte appropriate. În practica medicală, sunt reunite în aceeași specialitate, însă au obiecte de activitate distincte.
Ortopedia este ramura medicinei care se ocupă cu diagnosticul, tratamentul și prevenirea afecțiunilor aparatului locomotor (coxartroza, gonartroza, scolioze, hallux valgus, displazii, tumori etc.). Ea îmbină metode conservatoare și chirurgicale prin care se corectează deformările, se tratează bolile degenerative și se restabilește funcția locomotorie. Se adresează în general afecțiunilor cronice.
Traumatologia este ramura medicinei, integrată în specialitatea ortopediei, care se ocupă cu diagnosticul, tratamentul și prevenirea leziunilor acute ale aparatului locomotor produse prin traumatism. Ea include atât managementul de urgență, cât și tratamentul chirurgical sau conservator al fracturilor, luxațiilor, entorselor etc.. Se adresează în special afecținilor acute.
Interventiile chirurgicale în afecțiunile ortopedice sunt indicate atunci când afecțiunile osteoarticulare nu pot fi gestionate prin tratament conservator, cum ar fi fizioterapia, tratament medicamentos sau ajustări ale stilului de viață. Sunt de regulă intervenții chirurgicale programate.
Exemple de intervenții chirugicale specifice ortopedie sunt: artroplastia de șold și genunchi, cura chirurgicala a halux vagus-ului, osteotomii de corecție, excizii tumorale …).
Principalele indicații ale unei intervenții chirurgicale ortopedice sunt:
Durerea cronică – persistentă de origine articulară sau musculară care nu se ameliorează cu tratamentul conservator
Diminuarea mobilității – apar dificultăți la activități de bază, cum ar fi mersul pe jos, urcatul scărilor sau ridicarea de mâinilor deasupra capului, acest lucru poate indica leziuni sau degenerare severă a articulațiilor. Chirurgia poate ajuta la restabilirea mișcării și la îmbunătățirea calității generale a vieții
Deformări – modificările vizibile ale alinierii unei articulații sau a unui membru, cum ar fi picioarele curbate sau o coloană vertebrală nealiniată, necesită adesea intervenție chirurgicală.
Reporter: Cum ne pregătim pentru o operație?
Dr. Sopon Mircea Ciprian: Fiind vorba de o intervenție chirurgicală programată pacientul trebuie să urmeze niște pași specifici în pregătirea preoperatorie. Pregătirea preoperatorie este la fel de importantă ca intervenția chirurgicală în sine. De cele mai multe ori pacienții sunt vârstnici și prezintă boli asociate care trebuie să fie diagnosticate și tratate înainte.
Pentru intervențiile chirugicale majore, cum ar fi artroplastiile , este necesară o evaluare complexă clinică și paraclinică completă:
hemoleucogramă, coagulogramă, glicemie, funcție renală/hepatică, radiografii/RMN/CT
Consult interdisciplinar: cardiologie, anestezie, diabetologie, pneumologie – în funcție de comorbiditățile pacientului
Optimizarea stării generale: controlul tensiunii arteriale, glicemiei, tratamentul infecțiilor active
Profilaxie: antibiotice preincizional, evaluarea riscului tromboembolic și stabilirea anticoagulantelor
Educație preoperatorie: asteptările pacientului legate de rezultatul intervenției chirurgicale, informarea pacientului despre procedură, riscuri, pașii recuperării și implicarea activă în planul terapeutic
Modificări de stil de viață: renunțarea la fumat și alcool, menținerea unei greutăți optime, igienă.
Reporter: Care sunt riscurile unei intervenții chirurgicale?
Dr. Sopon Mircea Ciprian: Orice intervenție chirurgicală presupune riscuri care trebuie evaluate preoperator, intraoperator și postoperator. Toate acestea trebuie discutate si communicate pacientului. Ele se împart în riscuri generale (valabile pentru toate tipurile de operații) și riscuri specifice ortopediei.
Riscuri generale
Infecții postoperatorii – de la infecții superficiale ale plăgii până la infecții profunde (os, implant)
Sângerare și hemoragii – pot necesita transfuzie sau reintervenție
Complicații anestezice – reacții alergice, tulburări respiratorii sau cardiovasculare
Tromboze venoase profunde și embolii pulmonare – complicații grave, prevenite prin anticoagulante și mobilizare precoce
Complicații sistemice – infarct miocardic, accident vascular cerebral, pneumonie, mai ales la pacienți cu comorbidități.
Riscuri specifice ortopediei
Întârzierea sau lipsa consolidării osoase (pseudartroză)
Rigiditate articulară – limitarea mobilității articulare după intervenție
Leziuni nervoase sau vasculare – pot determina durere, amorțeală, slăbiciune sau ischemie
Probleme cu implanturile – uzură, luxație, infecție, necesitatea unei revizii chirurgicale
Tulburări de vindecare a plăgii chirurgicale – întârzieri de vindecare, infecții, hematoame.
Pentru prevenirea acestora este ncesară o pregătire corespunzătoare a pacientului și o monitorizare corespunzătoare intra- și postoperatorie. În același timp se iau în calcul o serie de măsuri de prevenție:
Evaluare preoperatorie completă și optimizarea comorbidităților specifice pacientului
Profilaxie antibiotică și anticoagulantă conform ghidurilor
Tehnică chirurgicală atraumatică cu respectarea etapelor operatorii precum și a asepsiei
Mobilizare precoce și fizioterapie supravegheată
Educație pacient – respectarea indicațiilor postoperatorii și monitorizarea semnelor de alarmă.
Reporter: Cât durează recuperarea după o operație?
Dr. Sopon Mircea Ciprian: Recuperarea postoperatorie în ortopedie nu are o durată fixă, depinde de tipul intervenției și complexitatea acesteia, regiunea anatomică afectată, vârsta pacientului, starea generală a pacientului și complianța acestuia la programul de reabilitare. Recuperarea postoperatorie în ortopedie este un proces gradual și etapizat.
În general, perioada de recuperare poate varia de la câteva săptămâni până la câteva luni. În cazul unor intervenții mai complexe, recuperarea funcțională completă poate necesita 6–12 luni sau chiar mai mult. Primele săptămâni sunt, de regulă, dedicate controlului durerii și inflamației, protejării zonei operate și reluării progresive a mobilității. Ulterior, prin kinetoterapie și fizioterapie, se urmărește recâștigarea forței musculare, a mobilității și a funcționalității membrului afectat.
Revenirea la activitățile cotidiene, la serviciu sau la activitățile sportive se stabilește individual la fiecare pacient personalizat, de către medicul ortoped și kinetoterapeut, în funcție de evoluția postoperatorie. Este important ca indicațiile privind sprijinul pe membrul operat, mobilizarea și efortul fizic să fie respectate pentru a evita complicațiile și pentru a favoriza o recuperare corespunzătoare.
Reporter: Ce înseamnă protezarea unei articulații?
Dr. Sopon Mircea Ciprian: Protezarea articulară, denumită și artroplastie, este o intervenție chirurgicală prin care suprafețele articulare deteriorate, sunt îndepărtate și înlocuite cu componente protetice realizate din materiale biocompatibile. Scopul intervenției este de a restabili cât mai aproape de normal anatomia și biomecanica articulației afectate.
Componentele protetice pot fi realizate din aliaje metalice (de exemplu titan sau cobalt-crom), ceramică și polietilenă de înaltă densitate, în funcție de tipul articulației, indicația chirurgicală și designul protezei. Aceste materiale sunt selectate în funcție de proprietățile lor mecanice, rezistența la uzură și compatibilitatea cu țesuturile organismului.
Protezarea articulară are ca obiectiv principal ameliorarea sau eliminarea durerii, restabilirea mobilității articulare, corectarea deformărilor și îmbunătățirea funcției membrului afectat.
Printre principalele beneficii ale intervenției se numără:
reducerea semnificativă sau dispariția durerii
creșterea mobilității și îmbunătățirea funcției articulare
corectarea deformărilor membrului
îmbunătățirea calității vieții și în funcție de profesie, reintegrarea socio-profesională.
În funcție de gradul și localizarea afectării, protezarea poate fi totală, atunci când sunt înlocuite componentele principale ale articulației, sau parțială, atunci când este înlocuită doar porțiunea articulară afectată. Rezultatul protezării depinde atât de indicația și tehnica chirurgicală, cât și de starea generală a pacientului și de programul de recuperare postoperatorie.
