Cancerul nu mai înseamnă automat o condamnare la moarte, însă multe mituri continuă să îi împiedice pe pacienți să ia cele mai bune decizii pentru sănătatea lor. De la teama că biopsia „răspândește” boala până la convingerea că tratamentele naturiste o pot vindeca, aceste credințe false pot întârzia diagnosticul și terapia.
Foto: SCJU
Dr. Monica Pătran, medic primar oncolog în cadrul Secției Clinice Oncologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, explică ce este adevărat și ce este fals despre cancer, cum sunt gestionate efectele adverse ale tratamentului și de ce monitorizarea și sprijinul psihologic sunt esențiale pentru pacienți și familiile acestora.
1. Care sunt cele mai frecvente efecte adverse ale tratamentelor oncologice și cum pot fi gestionate?
Efecte adverse ale chimioterapiei:
– astenia
– greață, vărsături
– diaree sau constipație
– leziuni și ulcerații in cavitatea bucală (mucozita)
– modificări ale gustului și mirosului
– scăderea numărului celulelor din sânge (eritrocite, leucocite, trombocite) cu apariția anemiei, riscului crescut de infecții, sângerări, echimoze
– amorțeli, furnicături la mâini și picioare
– căderea părului (alopecie) sau a unghilor.
Mai puțin frecvent pot apărea: tulburări cardiace, pulmonare, renale, afectarea fertilității sau dificultăți de concentrare și memorie.
Odată cu introducerea imunoterapiei si terapiilor țintite au apărut și alte reacții adverse specific: pneumonite, tiroidite, hepatite, nefrite, colite, hipofizite, etc, cu mecanism imun – erupții cutanate, cu intensitate de la ușoară la severă.
În momentul începerii tratamentului, pacientul și familia trebuie să fie informați despre reacțiile adverse așteptate, metodele de tratare, și mai ales despre necesitatea de a informa medicul curant la apariția lor.
Metodele de tratament ale reacțiilor adverse au evoluat și în prezent avem disponibile o gama largă de antiemetice, factori de creștere hematopoetici, corticoterapie, terapie si substituție hormonală.
2. Cum este monitorizat pacientul după încheierea tratamentului?
Monitorizarea pacienților oncologici se face conform ghidurilor internaționale, dar este strict personalizată, în funcție de tipul de cancer, evoluția sub tratament, istoricul pacientului. În general frecvența vizitelor este la 3-4 luni, în primii 2-3 ani, la 6 luni următorii 2 ani, apoi anual. Recomandarea de efectuare a unor investigații (CT, RMN, ecografii, analize de laborator) depind de istoricul pacientului, de rezultatul examenului clinic. Scopul urmăririi pacientului oncologic este depistarea precoce a recidivelor, tratarea unor efecte adverse tardive dar și suportul psihologic.
3. Ce înseamnă remisia bolii și cum este evaluată?
Remisia bolii, în oncologie reprezintă dispariția sau diminuarea simptomelor și semnelor afecțiunii. Poate fi remisiuni complete, când dispar toate semnele și simptomele bolii, iar investigațiile imagistice și de laborator nu mai detectează tumora; remisiune parțială, când formațiunile tumorale s-au redus cu >30%. Aprecierea răspunsului la tratament, se face prin examinarea clinică a pacientului și prin evaluarea imagistică, în funcție de criteriile RECIST. Atenție însă, nu garantează că NU mai există celule canceroase microscopice! De aceea este neapărat necesară monitorizarea pacientului.
4. Care este importanța sprijinului psihologic pentru pacienții oncologici?
Diagnosticul de cancer are un impact deosebit de puternic asupra pacientului. Este un adevarat șoc și pentru el, dar și pentru familie, care modifică complet dinamica familială, resursele financiare, echilibru fizic si psihic. Mulți pacienți încă percep acest diagnostic ca și o condamnare la moarte. Aici trebuie să intervină oncologul, să explice pacientului și familiei posibilitățile terapeutice, să le redea speranța. Oncologia a facut progrese importante în ultimii ani. În fiecare lună cercetarea intensă în oncologie aduce noi posibilități terapeutice, prelungirea supraviețuirii și asigurarea unei calități de viață superioară. Momentul luării în evidență a pacientului este un prilej foarte bun pentru stabilirea unei legaturi de încredere cu medicul curant prin explicarea metodelor de tratament, reacțiilor adverse, evoluției bolii, recomandări privind regimul alimentar, mișcarea, renunțarea la fumat. Atât bolnavul cât și familia lui, trebuie să înțeleagă că nu vor fi singuri în această confruntare și vor avea totdeauna sprijinului profesional al medicului.
5. Ce servicii de consiliere și suport sunt disponibile pentru pacienți și familiile acestora?
La nivelul Secției de Oncologie a SCJU Sibiu, avem psiholog pe doamna Monica Lucaciu, care asigură consilierea și suportul psihologic al pacienților oncologici și al familiilor lor. În cazurile mai complicate avem și serviciul de psihiatrie, care poate oferi ajutor specializat.
6. Cum pot aparținătorii să sprijine eficient o persoană diagnosticată cu cancer?
Persoana diagnosticată cu cancer are nevoie de mult sprijin din partea aparținătorilor. În primul rând trebuie susținută psihic și convinsă că trebuie să se lupte cu boala atât pentru propria persoana cât și pentru familie. Trebuie asigurate alimentația, igiena personală, să informeze medicul despre evoluția bolii sub tratament sau apariția efectelor adverse la medicația administrată. Având în vedere rolul important al aparținătorilor în sprijinirea pacientului oncologic, a fost inițiată posibilitatea obținerii unui concediu medical pentru asistența bolnavului.
7. Care sunt cele mai frecvente mituri despre cancer pe care le întâlniți?
Mituri despre cancer sunt multe:
– orice intervenție chirurgicală asupra tumorii determină “răspândirea” cancerului, motiv pentru care mulți refuză biopsia
– tratamentele naturiste pot vindeca cancerul
– atitudinea pozitivă, rugăciunea și regimul alimentar pot vindeca cancerul
– cancerul este contagios
– dacă nu te ucide cancerul, te ucide tratamentul
– cancerul te ucide
– utilizarea sutienului sau antiperspirantului produc cancer
– vopseaua de păr produce cancer, etc
Numai educația sanitară poate rezolva aceste credințe greșite.
