Ovidiu Tîlvan, unul dintre cei mai iubiți interiști sibieni, a avut o carieră bogată ca fotbalist. Lansat în fotbalul mare de Viorel Hizo, la FC Inter, a fost „ochit“ după retrogradarea din 1996 de Dinamo București, cu care a câștigat 2 campionate și 3 Cupe ale României. După sezonul 2001-2002, gruparea bucureșteană i-a propus un contract în China. Iar sibianul a acceptat. IATĂ ce scria la vremea respectivă Monitorul de Sibiu (actualul Mesagerul de Sibiu), într-un articol semnat de Cristi Florea.
Iosif Tîlvan, după revenirea din aventura chineză și iraniană (foto: Mesagerul de Sibiu)
„Când s-a apucat de fotbal, își dorea să ajungă la un club mare. Să prindă măcar câteva meciuri în tricoul naționalei. A plecat de la FC Inter, a devenit campion național cu Dinamo și a fost selecționat în lotul divizionar al României. Nu s-a gândit niciodată că va ajunge în China, cu atât mai puțin să joace. În această iarnă (nr. 2002-2003), soarta i-a jucat o festă. La propunerea conducerii dinamoviste, a semnat un contract cu echipa de liga a doua, Hanan Construct.“, începea articolul „Aventură în China“. La câteva săptămâni de la instalare, avea o singură problemă. Nu înțelegea nimic din limba lui Mao Tzedun.
Contract avantajos
Sceptic la început, sibianul a acceptat cu greu să plece la mii de kilometri distanță de casă și familie. În cele din urmă, s-a decis să semneze un contract pe un an de zile. „La început mi-a fost teamă să plec așa departe. Până la urmă, am acceptat. Nu-mi pare rău. Am un contract foarte bun. Mult mai bun decât cel pe care îl aveam la Dinamo. Măcar mă realizez pe plan financiar“, spunea fericit fotbalistul.
Probleme cu chineza
După câteva săptămâni în China, Ovidiu avea serioase probleme cu comunicarea. Spunea că nu poate să înțeleagă de nici un fel ceea ce vorbesc jucătorii. I se explica câte ceva în engleză. În rest, prin semne. „În engleză mai vorbesc, dar destul de puțin. La chestiunile foarte importante. În rest, prin semne. Chineza nu pot s-o pricep de nicio culoare. Mi se împiedică limba în gură. Sunt ciudați rău de tot“, mărturisea primul fotbalist sibian care a ajuns să joace în China.
Altfel de cantonamente
Înainte de a semna contractul cu Henan Construct, Ovidiu a fost două săptămîni în cantonament cu echipa. I-a plăcut. Pentru că a scăpat de sprinturile în pantă și de exercițiile în zăpadă, comandate de Cornel Dinu. „A fost lejer de tot. Total altceva decât ceea ce făceam noi în țară. Nu știu câte roade va da un asemenea cantonament. Am avut de făcut doar alergări pe distanțe lungi și meciuri amicale. Mi-a plăcut că am lucrat foarte mult cu mingea“, mai spunea Tîlvan.
Dor de familie
Cel mai mare chin pentru fotbalist a fost că nu avea familia aproape de el. „E rău că nu sunt cu familia. Ar fi fost mult mai bine pentru mine. Oricum, probabil nu le-ar fi plăcut. E greu să fi într-o țară străină în care nu ai pe nimeni“, spunea Tîlvan.
Sibieni peste hotare
Ovidiu Tîlvan îngroșa rândul fotbaliștilor sibieni care evoluau în acel an peste hotare. Cei mai bine cotați erau Bogdan Mara și Marius Baciu. Mara evolua la Deportivo Alaves, în Spania, în timp ce Baciu era titular la SC Lille, în Franța. Cătălin Popa evolua la o echipă de liga a patra, în Germania, în timp ce Cornel Cașolțan juca în liga a cincea austriacă. Tot în străinătate se mai aflau atunci frații Berța, frații Zotincă și Ovidiu Terchilă.
Sibianul Ovidiu Iosif Tîlvan (zis Chelu’ sau Inimioară) a bifat 268 de apariții în Liga I, pentru FC Inter, Dinamo București, Rocar București și Astra Ploiești. După plecarea de la Dinamo, în 2003, a mai jucat la Henan Jianye (China), Pegah Gilan (Iran), FC Sibiu, Apulum Alba Iulia, Universitatea Cluj și Minerul Lupeni.
