Primele săptămâni cu un bebeluș vin cu multe întrebări și neliniști pentru părinți. Cât doarme în mod normal, când este icterul un motiv de îngrijorare, cum se îngrijește buricul, ce sunt colicile și când poate fi folosită suzeta?
Foto: SCJU
Dr. Radu Ioana Andrada – medic specialist neonatologie, Secția Clinică Neonatologie din cadrul SCJU Sibiu, explică aspectele cele mai importante pe care părinții trebuie să le știe despre îngrijirea nou-născutului.
1. Cât ar trebui să doarmă un nou-născut?
În perioada neonatală, somnul este esențial pentru dezvoltarea creierului. Somnul facilitează maturarea neurală și consolidarea memoriei și influențează dezvoltarea și interacțiunea cu mediul în special la nou-născuții vulnerabili.
Somnul este influențat de vârsta gestatională și maturarea sistemului nervos, structura somnului fiind diferită la nou-născuții prematuri comparativ cu cei născuți la termen.
Un lucru important de știut de către părinți este că ciclurile normale de somn ale nou-născutului și sugarilor mici diferă de somnul copilului mai mare și al adultului.
La naștere ritmul zi-noapte este slab dezvoltat sau lipsește. Pentru majoritatea nou-născuților, somnul normal este variabil, fragmentat și presupune multiple episode pe parcursul zilei și noptii. Primele semne ale organizării acestui ritm circadian apar la aproximativ 10-12 săptămâni de viață.
În general, nou-născutul necesită 14-17 ore/zi de somn- în primele 4 săptămâni de viață dorm 16-17 ore/zi iar la stadiul de sugari dorm aproximativ 12-15 ore/zi. Variabilitatea individuală este crescută (9- 20 de ore), iar regularitatea apare treptat în primele luni de viață o dată cu maturizarea sistemului somn-veghe, consolidarea somnului cu scăderea progresivă a frecvenței trezirilor nocturne și durata somnului pe timpul zilei.
Foto: SCJU
Menținerea unui mediu de somn adecvat și sigur este extrem de importantă. Din motive de siguranță, se recomandă:
poziționarea pentru somn pe spate
utilizarea unei saltele de consistență fermă, plană, neînclinată
evitarea supraîncălzirii
înlăturarea pernelor şi jucăriilor din patul copilului în timpul somnului
temperatura ambientală pe timpul nopții: 20-21◦C
menținerea încăperii aerisită, curată, mai întunecată
culcarea nou-născutului în aceeași încăpere dar în pătuț.
Existența unei rutini de seară se asociază cu intervale mai lungi de somn și mai puține treziri în timpul nopții.
2. Ce este icterul neonatal?
Icterul este un proces fiziologic al perioadei neonatale care apare la aproximativ 50-80% din nou-născuții la termen și peste 90% dintre cei născuți prematur în prima săptămână de viață.
Icterul neonatal este colorația galbenă a tegumentelor, sclerelor și mucoaselor, rezultată din acumularea bilirubinei în exces în sânge și țesuturi. Bilirubina este un produs de degradare a hemoglobinei din celulele roșii. Nivelurile foarte ridicate de bilirubină indirectă sunt periculoase și toxice pentru sistemul nervos central.
Icterul fiziologic are debut de obicei după a 2 a zi de viață și persistă aproximativ două săptămâni până spre o lună.
Icterul accentuat se poate asocia cu somnolenţă şi dificultăţi de alimentaţie. Pe durata icterului fiziologic nou-născutul poate fi mai somnolent, mai moale şi poate să-şi reducă numărul de mese. Se recomandă ca mama să trezească copilul pentru a-l alimenta dacă acesta are tendinţa de a face pauze mai mari de 4 ore între mese.
Icterul patologic se caracterizează prin niveluri ale bilirubinei ridicate sau care cresc rapid, valori crescute ale bilirubinei directe, persitență > 2 săptămâni la nou-născuții la termen și > 3 săptămâni la cei prematuri. Icterul accentuat poate sugera patologii subiacente precum hemoliză, sepsis sau malformaţii congenitale ale căilor biliare, hepatite, boli metabolice congenitale, etc. În situațiile în care după prima săptămână de viaţă icterul se asociază cu urini închise la culoare, scaune decolorate, dificultăţi de alimentaţie, erupţii cutanate, somnolenţă excesivă, staţionare în greutate, vărsături sau scaune modificate sau dacă icterul persistă mai mult de 4 sătămâni este obligatoriu un consult la medicul de familie sau pediatru.
3. Cum se îngrijește corect bontul ombilical?
Principiul de bază al îngrijirii bontului ombilical constă în menținerea zonei curate și cât mai uscate pentru a permite mumifierea, cicatrizarea și căderea bontului când este uscat complet. Bontul ombilical ar trebui să se usuce și să cadă singur în 1-3 săptămâni de la naștere.
Recomandări pentru îngrijire:
Igiena simplă – curățarea zonei cu apă și săpun dacă se murdărește cu urină, scaun sau scame urmată de uscare prin tamponare ușoară.
Dacă nu sunt prezente semne de infecție, nu este necesară utilizarea de rutină de dezinfectante (la nevoie, doar alcool sanitar 70%) .
Marginea superioară a scutecului trebuie pliată sub bontul ombilical pentru a-l proteja de iritația provocată de frecare și umezeală. Contactul cu aerul ajută la uscare.
Se poate utiliza un tampon de vată înfășurat în jurul bontului pentru a preveni escoriațiile produse de clema atașată după naștere pe piele.
Udarea buricului în timpul băiței nu este periculoasă dar zona trebuie uscată bine ulterior.
Părinții trebuie să știe că este posibil să observe câteva picături de sânge după desprinderea bontului ombilical și nu trebuie să se îngrijoreze. În schimb, dacă există o sângerare activă la nivelul bontului ombilical, aceștia trebuie să consulte imediat medicul.
Părinții trebuie să solicite medicul dacă observă: secreție gălbuie mirositoare la nivelul bontului, roșeața pielii din jurul ombilicului sau plâns la atingerea bontului ombilical sau a tegumentelor din jurul acestuia. Aceste semne pot sugera omfalita, infecție care necesită tratament.
4. Când apar colicile la bebeluși?
Colicile sunt reprezentate de perioade de agitație și plâns excesiv, inexplicabil și neconsolabil fără cauză aparentă apărute la nou-născut sau la un sugar sănătos și bine alimentat după vârsta de 2 săptămâni, ’’durează minim 3 ore și apar de mai mult de 3 ori pe săptămână şi durează mai mult de 3 săptămâni la un copil altfel sănătos’’ și au maxim de intensitate la vârsta de 6 săptămâni.
Tipic, plânsul din colici este mai puternic şi agitaţia devine mai intensă spre seară, copilul nu se linişteşte la sân, are o curbă ponderală ascendentă şi nici un alt semn sugestiv pentru o afecţiune. Episoadele tind să se reducă treptat până la 3 luni de viață. La nou-născuții prematuri, colicile apar în jurul vârstei la care ar fi trebuit să se nască.
Principalele cauze ale colicilor sunt:
– acumularea de gaze la nivelul stomacului – dacă sugarul nu este ajutat să eructeze după alimentaţie sau alimentat incorect
– acumularea de gaze la nivelul intestinului – înghite prea mult aer în timpul alimentaţiei
– suprastimulare neurologică – copilul este stimulat excesiv şi oboseşte
Cele mai eficiente metode de calmare a colicilor sunt cele non-farmacologice.
părinţii trebuie să încerce să ajute copilul să eructeze (copilul să fie ţinut în poziţie verticală şi masat sau frecat uşor pe spate)
să maseze uşor stomacul şi să încerce să calmeze sugarul vorbindu-i cu calm şi afecţiune
metode de liniştire: suzetă, muzică, legănare uşoară, înfăşare uşoară într-o păturică (evitarea supraîncălzirii), poziţionare pe burtică sau pe o parte cu genunchii flectaţi, supt la sân (dacă doreşte, suptul relaxează), mișcări de bicicletă.
sugarul se linişteşte adesea dacă este plimbat cu burtica pe antebraţ, capul spre cot, picioarele atârnând de o parte şi de alta a braţului şi masat uşor pe spate cu cealaltă mână.
unii copii se relaxează în timpul plimbărilor cu maşina sau după o baie călduţă
cel mai adesea colicile se remit după eliminarea gazelor sau scaunului.
Nu se recomandă administrarea de rutină de ceaiuri pentru colici, sedative, analgezice sau anti-spastice, medicamentele anticolicative au eficiență limitată și pot avea efecte adverse potențial severe.
5. Este sigură suzeta pentru nou-născuți?
Siguranța suzetei depinde de momentul introducerii și de modul de utilizare.
La prematuri, suzeta utilizată pentru supt non-nutritiv este asociată cu tranziția mai rapidă la alimentație orală și externare mai precoce.
Este important ca părinții să știe că oferirea suzetei nou-născuţilor şi sugarilor alimentaţi la sân interferă cu actul suptului, împiedicând însuşirea unei tehnici corecte de supt, cu efecte nedorite inclusiv asupra stimulării şi întreţinerii lactaţiei.
Beneficiile cele mai bine susținute sunt reducerea riscului de SIDS- Sindromul morții subite a sugarului când este oferită la somn și calmarea durerii la proceduri minore, în timp ce riscurile cresc mai ales cu folosirea prelungită sau foarte frecventă.
Se recomandă amânarea introducerii suzetei până când alăptarea este bine stabilită și limitarea utilizării prelungite.
