Sursă foto: Mesagerul de Sibiu
„Conform studiilor realizate asupra populațiilor de castori din România, alegerea habitatului nu este influențată în mod direct de prezența sau absența activităților umane, ci mai ales de caracteristicile geomorfologice ale rețelei hidrografice. Unul dintre cei mai importanți factori este panta redusă a albiei râului”, explică Mircea Mărginean, biolog și ihtiolog în cadrul Fundația Fauna & Flora.
Potrivit acestuia, râul Cibin oferă condiții favorabile pentru stabilirea castorilor, în special în sectoarele semiurbane, unde relieful de șes determină o pantă redusă a albiei, similară celei preferate de specie pentru construirea barajelor.
Valea Hârtibaciului, habitatul ideal
Un rol important îl are și bazinul râului Hârtibaciu, considerat un habitat ideal pentru castori datorită cursului lent al apei, malurilor stabile și vegetației bogate.
„Pe râul Hârtibaciu a fost observată o creștere exponențială a castorului, iar condițiile favorabile ale habitatului au contribuit la extinderea speciei către râul Cibin. Este posibil ca râul Hârtibaciu și afluenții săi să fi acționat ca un coridor de deplasare pentru castorii proveniți de pe Olt”, mai spune Mircea Mărginean.
Sursă foto: Mircea Mărginean
Castorii se hrănesc în principal cu salcie, plop și alte specii de esență moale întâlnite pe malurile râului. Vara dieta este completată de plante acvatice precum stuful și papura. Lemnul rezultat în urma hrănirii este reutilizat pentru construcția barajelor și a vizuinilor.
Specialiștii spun că aceste animale au adaptări impresionante pentru viața semiacvatică. Incisivii lor cresc continuu și se ascut permanent în timpul rosului, iar o membrană transparentă le protejează ochii sub apă. În plus, nările și urechile se închid etanș în timpul scufundării.
Sursă foto: Mircea Mărginean
Castorii sunt considerați adevărați „ingineri ai naturii”, deoarece barajele construite de ei contribuie la reducerea viiturilor, retenția apei în sol și creșterea biodiversității.
„Activitatea castorilor generează un mozaic dinamic de iazuri și zone umede, favorizând dezvoltarea multor specii de amfibieni, păsări și mamifere. Totodată, acumulările de apă contribuie la filtrarea naturală a apei și la protejarea zonelor de reproducere ale peștilor”, afirmă biologul.
Există însă și efecte negative. În anumite situații, ridicarea nivelului apei poate provoca inundații locale, iar transformarea unor sectoare de apă curgătoare în habitate stagnante poate afecta speciile de pești care depind de ape bine oxigenate.
Sursă foto: Mesagerul de Sibiu
Potrivit specialistului, lucrările recente de pe malurile Cibinului, inclusiv cele pentru amenajarea pistelor de biciclete, nu par să fi îndepărtat castorii din zonă.
„Tăierile de arbori asociate dezvoltării infrastructurii urbane nu reprezintă neapărat un impediment pentru castori. Resturile vegetale lăsate pe maluri le pot oferi chiar o sursă accesibilă de hrană și material pentru construcția barajelor și a vizuinilor”, precizează Mircea Mărginean.
Castorii sunt o specie predominant nocturnă, ceea ce le permite să evite în mare măsură interacțiunile cu oamenii și activitățile urbane desfășurate pe timpul zilei. Atât timp cât râul continuă să le ofere condiții favorabile pentru hrană, construcția barajelor și menținerea intrărilor în vizuini sub nivelul apei, asigurându-le protecția, castorii pot tolera un grad relativ ridicat de perturbare și modificări ale peisajului din jur.
Specialiștii recomandă ca oamenii să păstreze distanța atunci când întâlnesc castori și să evite sperierea lor.
