O studentă de 19 ani de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu vrea ca școala să-i învețe pe copii, înainte de toate, empatia. Cătălina Anghel se pregătește să devină învățătoare și face parte dintr-un proiect dedicat tinerilor profesori.
Sursa foto: Asociația Școala Încrederii
Cu ce gânduri și așteptări te-ai înscris în proiectul „Școala Tinerilor Profesori de Încredere” derulat de Asociația Școala Încrederii?
Sunt foarte bucuroasă că am ajuns în acest proiect. Ne-a fost prezentat la facultate și mi s-a părut din prima ingenios și interesant. Am avut o întâlnire cu Mihai Zoican, care ne-a explicat cum se desfășoară totul, iar eu am decis pe loc să mă înscriu. După tot acest timp petrecut alături de Mihai și de ceilalți coordonatori, pot spune că sunt foarte încântată de alegerea făcută.
Influențează noile schimbări tehnologice procesul de învățare (smart device, social media, Chat GPT etc)? Cum influențează toate acestea un profesor după 30 de ani vechime în sistemul de învățământ vs. un profesor debutant?
Da, influențează major procesul de învățare. Tehnologia face deja parte din modul în care evoluează educația. Profesorii cu vechime pot fi uneori mai puțin pregătiți pentru aceste schimbări, pentru că sunt obișnuiți să parcurgă lecțiile într-un stil tradițional. În schimb, generația mea este mult mai conectată la internet și la social media, ceea ce ne face mai familiarizați cu tehnologia, dar și mai expuși la informații care nu provin întotdeauna din surse corecte. Profesorii debutanți au avantajul de a fi deja acomodați cu AI-ul și cu tehnologia și tocmai de aceea se pot adapta mai ușor. Ei știu mai bine cum este să fii elev într-o lume în care telefonul, internetul și platformele digitale fac parte din viața de zi cu zi.
Cred că mi-ar fi mai ușor să integrez aceste tehnologii în procesul didactic, dar asta nu înseamnă că este imposibil și pentru profesorii cu vechime în sistemul de învățământ E nevoie de timp ca să înțeleagă ce presupun aceste instrumente, astfel că lucrurile ar putea funcționa foarte bine și pentru ei. În același timp, este frustrant să primești mereu același tip de proiect pentru evaluare și să știi că el poate fi rezolvat foarte ușor cu ajutorul ChatGPT. Acest instrument are avantajele lui și poate fi foarte util în research, însă trebuie să știm să filtrăm informațiile. Interzicerea totală nu cred că ar avea efectele dorite. Mai degrabă, trebuie să știm cum să gestionăm relația elevilor cu astfel de instrumente și să regândim evaluările, astfel încât elevii să poată demonstra ce știu cu adevărat, fără a depinde de inteligența artificială. Este nevoie de o schimbare în modul de evaluare, chiar dacă nu este ușor de implementat rapid.
Care sunt principalele provocări din sistemul de învățământ de stat observate de tine?
În primul rând, consider că infrastructura este o problemă importantă în învățământul de stat. Fondurile și investițiile făcute la toate nivelurile, gimnaziu, liceu, facultate, nu reușesc întotdeauna să creeze un mediu confortabil pentru învățare și predare. De multe ori, spațiile nu sunt suficient de bine adaptate, iar acest lucru scade eficiența procesului educațional. Nu este un mediu cu adevărat eficient pentru învățare. În al doilea rând, observ că există profesori care nu mai predau cu aceeași pasiune, pe care probabil, o aveau la început. Am întâlnit situații în care profesorii vin la curs, citesc pur și simplu de pe prezentări PowerPoint și nu mai există interacțiunea pe care mi-aș dori eu să o am cu ei. Unii preferă să citească, să dea teme online și să reducă interacțiunea directă cu studenții. Pe de altă parte, și reacțiile studenților sunt diferite față de cele din trecut. Mulți sunt grăbiți, stau mereu cu ochii în telefon, folosesc AI și încearcă să depună cât mai puțin efort. Nu cred că aceasta este reacția pe care profesorii și-ar dori-o din partea studenților, dar ea reflectă o schimbare reală de mentalitate. Mentalitățile închise și stereotipurile legate de sistemul școlar, de ce înseamnă să înveți și despre ce înseamnă să fii profesor, digitalizarea excesivă ne face uneori să uităm să mai fim oameni și să ne conectăm autentic unii cu ceilalți.
De asemenea, cred că una dintre marile probleme este sistemul de notare. De multe ori, elevii ajung să se autoevalueze exclusiv în funcție de notele sau calificativele pe care le primesc, iar această imagine despre sine poate fi profund eronată. Notele ajung să pună etichete asupra elevilor, etichete care nu sunt întotdeauna corecte. Dacă un elev ia o notă mică, nu înseamnă automat că nu este bun la materia respectivă sau că nu are viitor. Totuși, de multe ori, atât școala, cât și societatea îi fac pe elevi să creadă exact acest lucru. În timp, aceste experiențe influențează imaginea de sine și disponibilitatea de a continua să înveți și să te perfecționezi. Dacă un copil ajunge să creadă încă din școală că „nu este bun”, atunci este mult mai greu să mai creadă, mai târziu, în valoarea învățării continue.
Este meseria de profesor atractivă pentru tineri?
Cred că meseria de profesor este atractivă mai ales pentru persoanele care simt cu adevărat că se regăsesc în această profesie, adică pentru cei care au vocație. În același timp, există și multe dezavantaje care îi pot ține pe tineri la distanță: salariile mici, statutul social tot mai fragil și percepția că profesorul nu mai este văzut ca un adevărat îndrumător, ci ca cineva a cărui informație poate fi accesată oricând, la un click distanță. În plus, sistemul nu este suficient de bine pus la punct, iar acest lucru descurajează. Tocmai de aceea, cred că această profesie este aleasă în special de cei care își doresc cu adevărat să meargă în această direcție și care simt că pot contribui real în educație. Cred că această profesie ar putea deveni mai atractivă dacă ar fi aduse mai mult în lumină beneficiile și impactul real pe care un profesor îl are în societate și în viața elevilor. Dacă am vorbi mai mult despre lucrurile pozitive pe care le poate genera un profesor, poate că mai mulți tineri ar fi dispuși să urmeze această carieră. În prezent, accentul cade adesea pe aspectele negative: elevi dificili, salarii nemulțumitoare, multă birocrație, fișe și documente. Toate acestea pot descuraja. Totuși, dacă am pune mai mult accent pe influența pozitivă pe care un profesor o poate avea asupra formării unui elev, cred că mai mulți tineri ar înțelege cât de valoroasă este această profesie. Dacă ne dorim o schimbare pozitivă într-o societate în care lucrurile să meargă mai bine, atunci avem nevoie de oameni implicați, care să contribuie la formarea generațiilor următoare.
Cum era educația pe vremea ta față de prezent?
Observ foarte multe diferențe între generația mea și generațiile actuale. Chiar și între copiii care sunt acum în clasa a IV-a și modul în care eram noi la aceeași vârstă există o discrepanță mare, deși nu au trecut atât de mulți ani. Noile generații sunt mult mai influențate de internet și de rețelele sociale, iar această amprentă este foarte vizibilă. Eu am avut acces la internet mai târziu decât copiii de astăzi. Acum, copiii de 2–3 ani ajung deja să se uite pe YouTube și intră foarte devreme în contact cu acest ocean de informații și cu o lume aproape infinită. În trecut, lucrurile erau mai tradiționale și mai stricte, iar ritmul în care eram expuși la astfel de influențe era cu totul altul.
Cum îți propui să duci învățarea în viitoarea ta sală de clasă, din rol de cadru didactic? Ce consideri că e important să învețe elevii în școală?
Cred că cel mai important este ca elevii să învețe, înainte de toate, să fie oameni. Să fie capabili de empatie, de înțelegere și de relaționare autentică. Am impresia că societatea a început să uite aceste lucruri, iar școala ar trebui să contribuie la recuperarea lor. Mi-aș dori ca atunci când voi ajunge în fața elevilor, să îi pot îndruma și sprijini, să îi ajut să rămână conectați cu ei înșiși și cu cei din jur. Am senzația că tot mai mulți copii din generațiile actuale nu mai sunt cu adevărat ancorați în realitate, iar tehnologia aduce uneori și un anumit grad de dezumanizare. Suntem foarte atenți la ceea ce se întâmplă online și tot mai puțin la ceea ce ne înconjoară în mod real. De aceea, mi-aș dori să îi îndrum într-o direcție mai bună și sper ca peste ani, să își amintească de mine așa cum și eu îmi amintesc de profesorii care mi-au transmis și m-au inspirat prin valorile lor. Una dintre cele mai importante lecții pentru mine vine de la profesoara mea de limba și literatura română din liceu. Venea la clasă cu zâmbetul pe buze și avea multă căldură și iubire față de noi, dar, în același timp, știa să se impună. Cred că un profesor trebuie să știe să se impună în fața colectivului, fără să fie neapărat rigid sau autoritar în exces. Este important să fii deschis față de elevi, dar și să existe limite clare: să știm când este momentul pentru muncă și când este loc pentru joc sau relaxare. Aceste limite se construiesc prin respectul pe care îl oferi elevilor tăi. Trebuie să existe respect reciproc pentru ca în sala de clasă să se poată crea armonie. De asemenea, cred că este esențial să asculți, să înțelegi și să fii deschis la nevoile și schimbările elevilor tăi, așa cum și tu, ca profesor, îți dorești deschidere și respect din partea lor.
Ce iei cu tine din proiectul „Școala Tinerilor Profesori de Încredere” derulat de Asociația Școala Încrederii și vei duce la clasă, către elevi?
Cred că iau cu mine, în primul rând, calmul și deschiderea cu care am fost primită în acest proiect. La toate întâlnirile am simțit că este în regulă să vorbesc, că nu voi fi judecată și că pot fi eu însămi. Mentorii au transmis o energie pozitivă și au folosit metode prin care ne-au ajutat să ne simțim bine, în largul nostru, să răspundem fără inhibiții și să fim autentici. Acest tip de atmosferă mi-aș dori să îl duc și eu mai departe, la clasă.
Materialul face parte din campania media a proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, derulată de Asociația Școala Încrederii, prin care creează context de conștientizare asupra importanței formării inițiale și continue a viitorilor profesori. Campania surprinde declarații despre educația de acum și din trecut, colectate de la elevi și cadre didactice, care vin cu o perspectivă generațională din culisele vieții sistemului de educație românesc de stat.
Despre Asociația Școala Încrederii
Asociația Școala Încrederii este o organizație neguvernamentală dedicată formării comunităților școlare, cu misiunea de a transforma experiențele de învățare prin îmbunătățirea relației dintre elevi, profesori și părinți. Din 2020, Programul Școala Încrederii a sprijinit 382 de grădinițe și școli de stat să își transforme cultura educațională, să își optimizeze sistemele și să construiască relații de încredere în comunitatea lor. Aproape 200.000 de elevi și 23.000 de adulți, dintre care 14.000 de profesori, au beneficiat deja de această schimbare. În iunie 2025, peste 70 de școli din primele două generații au finalizat programul. 50 dintre ele au fost certificate ca „Școli ale Încrederii” și continuă autonom transformarea începută împreună cu Asociația.
„Școala Tinerilor Profesori de Încredere” nu este doar o campanie – este un semnal că viitorul educației începe acum, cu profesori care aleg să fie parte activă a schimbării. Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană din Fondul Social European + prin Programul Educație și Ocupare, cu buget alocat de 4.701.518,60 lei, având cod de identificare proiect 311739.
Detalii: https://scoalaincrederii.ro/proiecte/scoala-tinerilor-profesori-de-incredere/
