În anul 2023 echinocțiul de toamnă este sâmbătă, 23 septembrie, la ora 9:50 (ora României). Această zi reprezintă momentul în care ziua este egală cu noaptea, amintește Monitorul de Cluj.
În 2023, echinocţiul de toamnă are loc la 23 septembrie: 09:50 (timp legal românesc) şi reprezintă momentul în care Soarele, în mişcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc
Trecerea în anotimpul toamna, din punct de vedere astronomic, este marcată de echinocţiul de toamnă, moment în care ziua este egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Există două astfel de fenomene: echinocţiul de primăvară şi echinocţiul de toamnă.
Echinocțiul de toamnă 2023, în 23 septembrie
De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocțiul de toamnă s-a produs în zilele de 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.
Tabel cu echinocțiul de toamnă din 2020 până în 2028/ Sursa: Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”
După echinocţiul de toamnă, ziua (perioada de timp iluminată de Soare într-un ciclu de 24 de ore) devine tot mai mică iar noaptea tot mai mare până la solstiţiul de iarnă, din 22 decembrie 2023.
Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocţiului se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal. Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe”, care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” şi „nox”, „noctis” – „noapte”.
Calendarul popular păstrează în zona echinocţiului de toamnă amintirea unui străvechi început de an, marcat de moartea şi renaşterea Zeiţei Mumă, de origine neolitică, peste care părinţii bisericii creştine au suprapus moartea, numită Adormirea (15 august), şi naşterea Fecioarei Maria (8 septembrie).
La 8 septembrie, sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei. Unele obiceiuri ale sărbătorii au fost preluate de următoarea sărbătoare din calendarul creştin, Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie). La aceste sărbători, hotar între vara şi iarna anului agrar, oamenii de la sate desfăşurau numeroase practici cultice, profilactice şi economice (observaţii astronomice şi pronosticuri meteorologice, culegerea plantelor de leac şi altele). Vremea se răceşte, începe migraţia păsărilor, iar o vorbă populară spune că acum se schimbă pălăria cu căciula.
