La data de 2 octombrie, comunitatea culturală din România și, în mod special, inima istorică a Sibiului își îndreaptă recunoștința către unul dintre cei mai importanți modelatori de spațiu și memorie din perioada postbelică: sculptorul Radu Aftenie.
Împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani nu reprezintă doar un simplu reper biografic, ci un prilej de profundă plecăciune în fața unei opere care a îmbogățit patrimoniul național.
Născut în București în anul 1936, dintr-o mamă cu origini bucovinene, destinul său artistic avea să se lege indestructibil de burgul sibian. Aici, Radu Aftenie a transformat materia inertă în repere identitare neschimbate de trecerea timpului.
Recent i-am trecut pragul atelierului (casei) sculptorului sibian Radu Aftenie, cu un gând: să-l cunosc personal, să stăm de vorbă… Aflasem de la un bun prieten comun (artistul plastic Gheorghe Pârcălăboiu) că Maestrul Radu Aftenie va împlini în curând o vârstă venerabilă! Maestrul și soția dumnealui m-au primit cu brațele deschise! Ne-am pregătit să stăm de vorbă și o frază rostită încă de la început de Radu Aftenie m-a mișcat profund… Mi-a spus: „Domnule, cine îmi trece pragul casei, îmi rămâne prieten pe viață!” Pentru mine asta a însemnat mult, mai ales că pe catalogul lucrărilor dumnealui pe care mi l-a oferit în dar, a „întărit” această afirmație în dedicația făcută: „Domnului Ion Talpoș, cu toată dragostea și stimă. Viitor prieten!” Vă mulțumesc mult pentru încredere, Maestre!
Am discutat mult timp despre activitatea sa desfășurată de-a lungul unei lungi cariere artistice, demne de invidiat… Am aflat și multe povești interesante din viața personală și de familie a sculptorului. Am reținut câteva detalii din parcursul său artistic, pe care îmi doresc să vi le împărtășesc acum…
Începutul artistic al sculptorului Radu Aftenie a foat unul timpuriu. După absolvirea prestigiosului Liceu de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” în anul 1956, pasiunea și rigoarea l-au condus către Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Acolo a avut privilegiul de a studia la clasa legendarului profesor și maestru al sculpturii românești, Cornel Medrea, absolvind studiile în 1962.
Conform precizărilor făcute în fișa sa, de către Fundația Cultura META, formarea sa timpurie a fost consolidată rapid prin obținerea „Bursei Naționale de sculptură „Frederic Storck“ între anii 1963 și 1965. În legătură cu acest aspect, mi-a plăcut povestea legată de lucrarea în baza căreia artistului i-a fost acordată bursa. O întâmplare cu „happy end”, desigur, în condițiile în care, din neatenție, lucrarea a căzut de pe o etajeră cu o zi înainte de a fi prezentată comisiei, necesitând astfel o noapte întreagă de muncă, pentru a fi recondiționată. Dar totul s-a terminat cu bine, ca-n poveștile imaginare pe care Maestrul le țese adesea în jurul lucrărilor sale, unele dintre ele abstracte.
Această solidă temelie clasică, bazată pe înțelegerea anatomică profundă și pe echilibrul volumelor, i-a oferit artistului libertatea ca mai târziu să exploreze și să reconfigureze formele într-un mod unic.
Deși născut în capitală, maturitatea creatoare a lui Radu Aftenie a găsit în Sibiu pământul fertil pentru exprimare. Artistul a devenit un veritabil „cetățean al formei” sibiene. Lucrările sale de artă monumentală au redefinit peisajul urban și au oferit un chip nou istoriei locului.
Cea mai cunoscută operă a sa, un adevărat simbol cu care mii de sibieni și turiști interacționează zilnic, este monumentul dedicat lui Gheorghe Lazăr, amplasat în Piața Mare din Sibiu. Această sculptură nu este doar o reprezentare statică, ci o reflectare a măreției intelectuale. Ea a fost concepută să domine și să organizeze vizual spațiul public din centrul Sibiului, în care este amplasată.
Prin dăltuirile sale în piatră, marmură și bronz, Maestrul a adus în fața contemporanilor săi figuri remarcabile precum Burebista sau Emil Cioran. El a oferit comunității punți palpabile către trecutul istoric și filosofic al românilor.
Critica de artă l-a definit adesea pe Radu Aftenie drept un artist al dualității armonioase. În prima parte a activității sale, s-a concentrat pe monumentalitatea istorică. Ulterior, el a migrat natural către o estetică abstractă, purificată, dedicată idealurilor universale.
După cum notează criticul Constantin Prut în prezentarea realizată de Uniunea Artiștilor Plastici, maestrul se folosește de lemn și piatră pentru a da naștere unor „forme sculpturale cu un larg registru de expresii”, unde dialogul dintre om și mediul înconjurător se consumă adesea „în notă gravă, formele umane afirmându-se cu un efort dramatic”. Fie că vorbim despre vibrația caldă a lemnului sau despre rezistența aspră a pietrei, Radu Aftenie lasă materia să „respire”. El nu o forțează, ci o ghidează pentru a elibera metafora ascunsă în interior.
De-a lungul celor peste șase decenii de activitate neîntreruptă, Radu Aftenie a fost o prezență constantă și impunătoare în spațiile expoziționale. De la expozițiile personale de la Galeria Orizont sau Sala Dalles din București, până la simezele Muzeului Național Brukenthal și chiar peste hotare, cum a fost expoziția de la Galeria „Anya Tish” din Houston, SUA (2002), lucrările sale au atras admirația unanimă a publicului și a specialiștilor. Fiecare expoziție din cadrul Uniunii Artiștilor Plastici a reprezentat un eveniment cultural de referință. Acestea au demonstrat o prospețime spirituală care a rămas intactă, în ciuda trecerii anilor.
Ajuns în pragul nonagenariatului, maestrul Radu Aftenie rămâne un reper de demnitate, modestie și dăruire absolută față de artă. Atelierul său din Sibiu, de pe strada Goethe, nu este doar un spațiu de lucru, ci un templu în care formele continuă să spună povestea unui veac de frământări artistice. Mă bucur că am avut prilejul să privesc de aproape și să ating o serie de lucrări ”vii” prin formele lor și expresiile profunde redate artistic. Ulterior, am văzut și eticheta pusă de artist pe soclul lucrării sale în bronz „Kloșka, prin care eram atenționat: „Nu speriați puii!”
Acest text omagial este o reverență caldă în fața unui titan discret. Lucrările sale vor continua să vegheze piețele și sufletele noastre, amintindu-ne că arta autentică învinge întotdeauna efemerul.
La mulți ani binecuvântați, Maestre Radu Aftenie!
Ion Talpoș
