Rafaela Maria Coca, medic specialist Oncologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu vorbește despre motivația care a îndrumat-o către oncologie, lecțiile învățate de-a lungul formării profesionale, provocările și satisfacțiile acestei specialități, dar și despre valorile care îi ghidează relația cu pacienții.
Sursă foto: SCJUS
1. Ce v-a atras cel mai mult către practica medicală încă din perioada facultății?
În perioada studenției am avut oportunitatea de a desfășura activitate de voluntariat în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, iar contactul direct cu pacienții oncologici mi-a confirmat faptul că îmi doresc să urmez o carieră clinică. Oncologia a fost domeniul în jurul căruia am gravitat încă de la început, pentru că este una dintre specialitățile în care progresul științific și impactul uman se întâlnesc în mod deosebit de profund.
2. A existat un profesor sau un mentor care v-a influențat alegerea carierei?
Pe parcursul formării mele am întâlnit mulți medici care mi-au influențat dezvoltarea profesională prin exemplul lor de dedicare, profesionalism și respect față de pacient. Dar, fără îndoială, primul și cel mai important mentor al meu rămâne mama mea. Ea este și a reprezentat întotdeauna un model, nu doar de excelență profesională, ci și de umanitate, echilibru și dragoste față de pacienți. Prin ea am avut primul contact cu mediul spitalicesc. De altfel, am crescut într-un cadru apropiat de oncologie, având ocazia, încă de mică, să observ îndeaproape ce presupune această specialitate și impactul pe care îl poate avea asupra vieții pacienților. Mama m-a învățat că medicina nu înseamnă doar cunoștințe și performanță, ci și prezență, empatie și responsabilitate. Cred că alegerea acestui drum profesional a venit firesc, natural, admirând de-a lungul anilor atât profesia, cât și oamenii care o practică cu adevărat. Mamei îi datorez aproape în totalitate omul, dar și medicul care sunt astăzi. Îi sunt recunoscătoare pentru tot ce m-a învățat, pentru răbdarea cu care m-a ghidat, pentru că mi-a respectat întotdeauna deciziile, chiar și atunci când nu au fost ușor de acceptat și pentru sprijinul necondiționat pe care mi-l oferă la fiecare pas.
3. Care considerați că a fost cea mai importantă lecție învățată în timpul pregătirii medicale?
Cred că cea mai importantă lecție pe care am învățat-o de-a lungul timpului este că medicina se poate învăța din cărți, însă calitatea de om se construiește în fiecare zi. Diploma de medic nu îți oferă automat și capacitatea de a înțelege, de a avea răbdare sau de a fi cu adevărat alături de oameni. Am înțeles și ce înseamnă să privești lucrurile din perspectiva aparținătorului aflat într-un moment critic, iar asta m-a învățat să am și mai multă răbdare, mai multă empatie și să încerc să văd fiecare pacient și fiecare familie dincolo de contextul medical. Cred că în oncologie, poate mai mult decât oriunde, oamenii au nevoie nu doar de tratament, ci și de sentimentul că sunt văzuți, ascultați și înțeleși.
4. Ce v-a impresionat cel mai mult la colectivul și mediul profesional de la SCJU Sibiu?
M-am bucurat să găsesc un colectiv format din rezidenți tineri, entuziaști, implicați și dornici să evolueze împreună. Dincolo de perioada de pregătire, am reușit să păstrăm legătura și să transformăm relațiile construite atunci, în colaborări profesionale care continuă și astăzi. Aceeași deschidere am regăsit-o și în rândul profesorilor și mentorilor din facultate, cu care am avut bucuria să păstrez legătura și la care am simțit încrederea că pot apela pentru un sfat ori de câte ori am nevoie. Pentru mine, unul dintre cele mai valoroase lucruri, a fost să descopăr că sprijinul și dorința de a construi împreună nu se opresc odată cu terminarea anilor de formare.
5. Cum vă pregătiți pentru provocările emoționale pe care le presupune lucrul cu pacienții oncologici?
Încerc să păstrez un echilibru între implicarea față de pacient și obiectivitatea necesară pentru a putea rămâne eficientă profesional în deciziile medicale. În oncologie, componenta emoțională este inevitabilă, dar mă ajută mult discuțiile cu echipa și faptul că nu rămâi niciodată singur în fața acestor situații. Încerc să mă concentrez pe ceea ce pot face concret pentru fiecare pacient și să transform această responsabilitate într-un lucru care mă motivează să luptăm împreună, nu care mă copleșește.
6. Ce competențe profesionale doriți să dezvoltați în următorii ani?
Sunt conectată la noutățile din oncologie și îmi propun să țin pasul cu evoluția rapidă a acestui domeniu. Mă implic activ în proiecte științifice și particip la congrese naționale și internaționale, deoarece consider că networking-ul și expunerea la idei noi sunt esențiale pentru a rămâne într-un proces continuu de evoluție profesională. Totodată, intenționez să finalizez studiile doctorale și să îmbin activitatea clinică cu cea academică. Obiectivul meu este ca fiecare competență dobândită și fiecare informație nouă să se transforme, în final, într-un beneficiu real pentru pacienții pe care îi tratez.
7. Care sunt valorile care vă ghidează în relația cu pacienții?
Empatia, respectul și responsabilitatea. Încerc să le fiu alături pacienților mei cât de mult posibil, să îi ascult cu atenție și să înțeleg nu doar latura medicală, ci și emoțiile și contextul luptei care urmează să înceapă. Cred că e foarte important ca fiecare pacient să se simtă văzut și sprijinit, iar comunicarea sinceră și clară este esențială în construirea unei relații de încredere. În oncologie, acest tip de apropiere umană contează la fel de mult ca tratamentul în sine, în opinia mea.
8. Ce mesaj ați transmite unui student la medicină care se gândește să aleagă oncologia?
Viitorilor medici le-aș recomanda să își dea toată silința să devină cei mai buni în ceea ce fac, fără să-și piardă calitatea de om. Să nu le fie teamă să întrebe, să ceară ajutor atunci când au nevoie și să caute mereu răspunsuri, pentru că medicina, și mai ales oncologia, se construiește în echipă. La fel de important este să caute mentori de la care să poată învăța constant; să se înconjoare de oameni competenți, deschiși la comunicare și colaborare. Nu în ultimul rând, să nu uite niciodată că se află în slujba pacienților și că fiecare decizie și fiecare gest contează enorm pentru omul din fața lor.
De asemenea, cred că este esențial să își păstreze un echilibru între viața profesională și cea personală și să nu se piardă pe sine în acest proces. Celor atrași de provocări constante le doresc mult succes la rezidențiat și le spun cu drag: bun venit în echipa noastră!
9. Cum credeți că poate contribui noua generație de medici la îmbunătățirea sistemului medical?
Mă bucur să văd că viitorul arată foarte bine datorită tinerilor colegi bine pregătiți și orientați către performanță, dar și către lucru în echipă. Cred că noua generație de medici poate aduce o contribuție importantă prin deschidere către învățare continuă, adaptare la noutățile medicale și o abordare colaborativă a practicii clinice. Această generație are un potențial real de a schimba lucrurile în bine prin profesionalism, comunicare eficientă și dorința de a construi împreună un sistem medical mai coerent și mai centrat pe pacient.
10. Ce vă motivează cel mai mult atunci când vă gândiți la viitorul dumneavoastră profesional?
Motivația derivă din faptul că sunt martoră la o evoluție accelerată a oncologiei, un domeniu aflat în plină ascensiune. Landscape-ul terapeutic se extinde constant, cu tot mai multe opțiuni și cu acces în creștere la tratamente moderne, inclusiv în țara noastră. Această dinamică se traduce, în mod direct, într-un act medical aliniat la standardele internaționale, lucru care oferă pacienților șanse reale de supraviețuire și, la fel de important, o calitate a vieții net îmbunătățite. Pentru mine, acest progres continuu reprezintă cel mai puternic imbold.
11. Cum v-ar descrie colegii în câteva cuvinte?
Nu știu exact cum m-ar descrie colegii mei, dar mi-ar plăcea să cred că mă percep drept o persoană implicată și deschisă. Încerc să contribui activ la formarea tinerilor rezidenților și să fiu alături de ei ori de câte ori au nevoie. Sunt o fire comunicativă, orientată către colaborare și disponibilă să ofer ajutor în orice moment, atunci când situația o cere.
12. Ce faceți în timpul liber pentru a vă relaxa și a vă menține echilibrul între viața profesională și cea personală?
Sunt norocoasă să o am alături pe sora mea, dar și câțiva prieteni, pe care îi numesc cu mândrie o a doua familie. Mă bucur să petrec timp cu ei ori de câte ori am ocazia. De curând am și un cățel, care mi-a schimbat în mod pozitiv rutina și mi-a adus multă împlinire și echilibru. Îmi place să călătoresc ori de câte ori îmi permite timpul. Sunt activități care mă ajută să mă deconectez și să îmi regăsesc liniștea.
13. Care este cea mai importantă calitate pe care credeți că trebuie să o aibă un medic?
Cred cu tărie că cel mai important atribut al unui medic este umanitatea. Dincolo de pregătirea profesională și de cunoștințele medicale, esențial este să nu uităm niciodată de unde am plecat și pentru cine ne aflăm, de fapt, în acest drum — pacienții noștri. Să rămânem în slujba lor cu empatie, respect și disponibilitatea de a-i înțelege dincolo de diagnostic; nu doar ca medici, ci și ca oameni.
14. Ce înseamnă pentru dumneavoastră succesul în profesia medicală?
Pentru mine, succesul profesional înseamnă, în primul rând, impactul real asupra vieții pacientului. Fiecare om pe care reușesc să îl ajut, oferindu-i timp în plus și o calitate mai bună a vieții, reprezintă cea mai mare și profundă împlinire pentru mine. Dincolo de rezultate, succesul este sentimentul că ai reușit să faci bine, să ameliorezi suferința și să fii alături de pacient într-un mod care contează cu adevărat.
15. Ce mesaj ați dori să transmiteți pacienților care ajung pentru prima dată într-o secție de oncologie?
Vreau să asigur pacienții care ni se adresează pentru prima dată, că vor fi înconjurați de o echipă care va face tot ce îi stă în putință pentru a-i ajuta. Personal, le garantez implicare deplină, atenție și dorința sinceră de a le oferi cea mai bună îngrijire posibilă.Rugămintea mea cea mai mare este să nu renunțe la speranță și optimism și să își găsească mici refugii în activități sau hobby-uri care le aduc liniște și îi ajută să se deconecteze, măcar pentru câteva momente, de impactul bolii. Să nu se simtă singuri! În spatele fiecărui diagnostic există o echipă care îi va sprijini, îi va informa corect și îi va însoți pe tot parcursul tratamentului, pas cu pas.
