Dr. Roxana Sânpălean este medic rezident ATI la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu și medic militar. După cinci ani petrecuți în terapia intensivă, spune că cea mai importantă lecție nu a învățat-o din cărți: chiar și atunci când statisticile par să nu lase loc de speranță, medicul trebuie să păstreze acel „1% șansă” pentru pacientul din fața sa.
Foto: Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu
1. Ați studiat la Facultatea de Medicina Militară la Târgu Mureș. De ce? Ce v-a atras la acest drum și ce înseamnă pentru dumneavoastră să fii, în același timp, medic și militar?
Mi-am dorit dintotdeauna o carieră militară, dar în aceeași măsură și să devin medic. Faptul că le-am putut realiza pe amândouă este ideal. Institutul Medico-Militar din București deține o filială la Târgu Mureș. Locul meu de naștere este în Transilvania și am vrut să fiu mai aproape de casă. Faptul ca sunt medic militar vine cu anumite obligații și rigori în plus față de colegii civili.
Și, dintre toate specialitățile medicale, ați ales ATI. De ce? Ce v-a făcut să vă îndrăgostiți de o specialitate despre care publicul știe atât de puțin?
În momentul în care ești pus în fața deciziei unei specializări te poți simți copleșit de gama largă de alegeri. Pentru mine chiar și acum este foarte dificil să mă nișez, deoarece îmi place să judec un caz în întregime. ATI-ul reprezintă chiar punctul de intersecție al tuturor specializărilor.
3. În ATI, medicul nu tratează doar o boală, ci pacientul aflat în cea mai gravă stare. Ce înseamnă să ai grijă de un pacient critic și câtă pregătire este necesară pentru a putea lua decizii în astfel de momente?
Pot spune că această specializare necesită foarte multă seriozitate. Baza teoretică trebuie să fie foarte solidă pentru a putea înțelege raționamentele din spatele tuturor deciziilor, astfel încât acestea să devină automatisme în momentele critice. Deciziile corecte și rapide sunt esențiale în ATI.
4. Ați luat examenul de rezidențiat cu post la Spitalul Militar Sibiu, dar pregătirea dumneavoastră în ATI se desfășoară la SCJU Sibiu. Cât de important este pentru formarea unui medic ATI să se pregătească într-un spital clinic, cu patologie complexă și cu o Clinică ATI?
În perioada de pregătire este important să poți participa la diagnosticarea, investigarea și tratarea unui spectru cât mai larg de patologii. Pentru ATI acest aspect este esențial, deoarece situațiile critice sunt cel mai frecvent întâlnite. Pregătirea noastră se desfășoară în Spitalul Universitar Sibiu deoarece pe lângă toată cazuistica vastă, profesorii și îndrumătorii reprezintă puncte cheie în formarea noastră profesională.
5. După cinci ani petrecuți în Clinica ATI a SCJU Sibiu, care este cea mai importantă lecție pe care v-a dat-o această specialitate – una pe care nicio carte nu v-ar fi putut-o da?
Dinamica acestei specialități nu poate fi cuprinsă între paginile unei cărți. Poate cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în acești cinci ani este că, uneori, chiar și atunci când statisticile par să spună ceva cu certitudine, este în regulă să păstrezi o urmă de îndoială și să acorzi acel 1% șansă pacientului din fața ta.
Am învățat, de asemenea, că în terapie intensivă nu ai grijă doar de pacient, ci, într-un fel, și de familia lui. Relația cu aparținătorii devine una foarte strânsă, pentru că îi întâlnești în unele dintre cele mai dificile momente ale vieții lor. Trebuie să știi să le explici, să le răspunzi la întrebări, să le spui adevărul, dar și să le lași loc pentru speranță atunci când ea există.
Cred că ATI m-a învățat că medicina nu înseamnă doar ceea ce știi și ceea ce poți face tehnic, ci și felul în care rămâi alături de oameni atunci când lucrurile sunt cu adevărat grele.
6. Sunteți rezident-șef. Ce înseamnă această responsabilitate: să organizezi activitatea colegilor, să fii permanent legătura dintre rezidenți și medicul-șef și, în același timp, să continui să înveți pentru tine?
Este necesară o formă de organizare pentru a asigura continuitatea calității actului medical, cât și a pregătirii. Colegii mai mici vor înțelege de ce unele decizii care par aspre acum îi vor ajuta în viitor. Am fost șefă de an și la Institutul Medico-Militar și cumva am devenit și aici o voce care se face ascultată. Uneori poate fi provocator.
Foto: Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu
7. Sunteți femeie, medic militar și aproape medic specialist ATI. Există ceva specific în această combinație? V-a ajutat disciplina militară să faceți față rigorii și presiunii din ATI?
Pentru mine este normalitate. Sunt o femeie care s-a orientat spre o carieră militară, am îndeplinit niște bareme, criterii, respect reguli și în același timp sunt și medic și respect protocoale și unicul meu scop este să tratez cât de bine pot pacientul pe care îl am în mâini. Toată formarea mea, cumulată, disciplina pe care am pus-o în realizarea fiecărui obiectiv cântăresc în ceea ce sunt azi.
8. Recent ați susținut examenul EDAIC partea I. Ce înseamnă acest examen pentru un tânăr medic ATI?
Este un examen european, nu doar un examen „de specialitate”. Acest examen este înrădăcinat în mintea fiecăruia dintre noi încă din anul 1 de rezidențiat. Tot ceea ce învățăm pe parcursul pregătirii este în conformitate cu bibliografia internațională. Acest aspect te poate copleși la început, dar totodată îți oferă siguranța că ești pe un drum uniform, corect.
Și aici este partea spectaculoasă: EDAIC partea I se desfășoară simultan în centre din Europa. Subiectele sunt pregătite la Bruxelles, examenul se susține în aceeași zi, la aceeași oră, după aceleași standarde, pentru toți rezidenții ATI din Europa, iar evaluarea urmărește un reper profesional european, lucrările se întorc la Bruxelles unde vor fi corectate.
9. Cum este să intri într-o sală de examen știind că, în același timp, mii de medici din Europa sunt supuși aceleiași evaluări?
Pentru mine experiența acestui examen este foarte recentă, acesta s-a desfășurat în data de 19 septembrie 2026. Pot spune că sunt recunoscătoare că am avut ocazia să particip la un examen cu asemenea organizare riguroasă. De asemenea aștept cu nerăbdare rezultatele, pentru a mă putea evalua obiectiv asupra unor subiecte uniforme. Faptul că ne putem compara cu nivelul european este de-a dreptul un privilegiu.
Pentru public, poate fi greu de imaginat ce înseamnă această exigență, de altfel specialitatea ATI fiind singura din țară la care examenul scris e supus acestor exigențe și standarde.
10. De ce este important ca un medic ATI să fie evaluat după un standard european comun și ce spune acest lucru despre nivelul de pregătire cerut în această specialitate?
Prin acest examen încheiem cea mai importantă etapă din pregătirea noastră profesională. Standardele pe care acesta le impune în cadrul ATI sunt imperios necesare. Patologia în general este aceeași în lume, iar faptul că deprinzi capacitatea de a acționa conform unor ghiduri si protocoale universale oferă pacientului îngrijire la cel mai înalt nivel.
11. Și, poate, cea mai importantă întrebare: după cinci ani în care ați învățat să aveți grijă de pacienții aflați în cele mai fragile momente ale vieții lor, ce fel de medic ATI vreți să deveniți?
Bazele formării mele profesionale au început încă din prima zi de rezidențiat, cu primul om care m-a îndrumat spre secția ATI, cu prima intubație, primele anestezii, prima reușită, primul eșec, încurajările și explicațiile de care întotdeauna am avut parte. Sunt deja medicul pe care îl vizualizam la început de drum. Tot ce mai am de făcut este să continui să țin pasul, să fiu întotdeauna recunoscătoare pentru ce mi s-a oferit și să pot să ajut în continuare cu aceeași dăruire și empatie. Aș vrea să transform această întrebare într-o formă oficială de mulțumire pentru tot ce s-a investit în mine, pentru încredere și pentru ajutor, mulțumesc!
