Recent, Sala cu Coloane a Palatului Brukenthal din Sibiu a devenit gazda unui eveniment cultural de o importanță deosebită pentru istoriografia transilvăneană: expoziția tematică „Ca la carte! Lectură, cunoaștere și comunitate la sașii ardeleni înainte de modernitate”. Această inițiativă reunește în cadrul unei expoziții tematice, piese de o valoare inestimabilă, de la manuscrise medievale de o rară frumusețe cromatică și caligrafică, la cărți tipărite din secolele XV-XVI, alături de documente administrative și fragmente salvate din vechile arhive ale comunității germane din sudul și nordul Transilvaniei.
(Ion Talpoș)
Sursă foto: Ion Talpoș
Dincolo de caracterul strict estetic sau muzeografic, expoziția oferă publicului contemporan o veritabilă fereastră către universul mental, spiritual și cotidian al sașilor ardeleni dintr-o epocă în care cuvântul scris reprezenta mult mai mult decât o sursă de informații. Cartea era, în Transilvania premodernă, un fundament al identității colective, un instrument juridic de protecție a privilegiilor și o axă centrală în jurul căreia se structura întreaga viață religioasă și educațională. Expoziția de la Sibiu reliefează complexitatea raportului dintre carte și societate, evidențiind modul în care lectura și cunoașterea au modelat comunitatea săsească din localități precum Sibiul, Cisnădia, Cristian, Brașov, Țara Bârsei și împrejurimi.
În perioada premodernă, spațiul sacru constituia nucleul dinamic al existenței colective. Expoziția din Sala cu Coloane ilustrează acest aspect prin intermediul unei selecții remarcabile de texte liturgice pre-Guttenberg. Manuscrisele religioase expuse, adesea meticulos ornamentate cu miniaturi decorative și inițiale luminate, nu erau simple instrumente de cult individual, ci reprezentau mândria întregii parohii. Într-o epocă în care producția unui singur volum manuscris necesita resurse financiare considerabile și luni sau chiar ani de muncă dedicată din partea copiștilor, achiziționarea sau comandarea unei astfel de cărți de către o comunitate reprezenta un efort colectiv asumat ca un act de pietate fundamental.
Odată cu răspândirea ideilor Reformei Luterane în prima jumătate a secolului al XVI-lea, sub influența decisivă a unor cărturari precum Johannes Honterus la Brașov și a liderilor religioși din Sibiu, statutul cărții sacre suferă o transformare radicală. Luteranismul plasează textul biblic și liturghia în centrul experienței de credință a fiecărui individ, impunând totodată utilizarea limbii vernaculare. Această mutație ideologică a stimulat o explozie a activității tipografice în marile centre urbane transilvănene. Tipografi emblematici, printre care se numără însuși Johannes Honterus sau Marcus Pistorius, transformă cartea dintr-un obiect de lux, rezervat elitelor clericale, într-un bun accesibil, menit să circule liber în rândul membrilor comunității.
Vitrinele expoziției de la Palatul Brukenthal adăpostesc Biblii din secolul al XVI-lea, catehisme și culegeri de cântări bisericești care demonstrează procesul prin care credința a devenit alfabetizată. Lectura biblică duminicală în familie și cântul liturgic comunitar bazat pe textul tipărit au consolidat coeziunea socială a sașilor, oferindu-le un fundament doctrinar și lingvistic unitar, capabil să reziste presiunilor politice exterioare.
Circulația ideilor umaniste europene în spațiul intracarpatic este direct documentată de prezența în colecțiile Muzeului Brukenthal a unor tratate fundamentale de gramatică, retorică, filosofie și astronomie, tipărite în mari centre culturale occidentale precum Basel, Wittenberg sau Veneția, aduse în Transilvania de tinerii sași care studiau la universitățile din străinătate. Acești studenți se întorceau acasă încărcați cu lăzi pline de cărți, care ulterior deveneau nucleul bibliotecilor parohiale sau școlare.
Dincolo de dimensiunea spirituală și cea educativă, cartea și documentul scris au îndeplinit o funcție pragmatică esențială în menținerea autonomiei și stabilității politice a comunității săsești. Fiind o minoritate așezată într-un spațiu adesea marcat de conflicte geopolitice majore, sașii au înțeles rapid că supraviețuirea lor depindea de rigoarea legii scrise. Drept urmare, cultura scrisului a pătruns adânc în structurile administrative și economice.
În bisericile săsești din Transilvania, femeile și cărțile apar reprezentate împreună, cu o frecvență remarcabilă. În pictura murală realizată local, în decorul altarelor și în broderii, sfintele apar reprezentate citind. Asemenea imagini asociau lectura cu pietatea ți înțelepciunea și făceau din carte un atribut firesc al unor figuri feminine venerate. Repetate în biserici și pe obiecte devoționale, opere realizate de meșteșugari transilvăneni, scenele reprezentate arată că legătura dintre femei, carte și învățare era nu doar ușor de înțeles, ci și relevantă din punct de vedere cultural,în comunitățile săsești.
Expoziția găzduită de Palatul Brukenthal excelează prin prezentarea unor registre contabile vechi, statute de bresle meticulos redactate și fragmente de corespondență diplomatică oficială. Aceste documente relevă o lume guvernată de reguli stricte și de o transparență administrativă remarcabilă pentru acea epocă. Statutele breslelor (cizmari, croitori, fierari) nu reglementau doar standardele de producție sau prețurile mărfurilor, ci stabileau și coduri etice riguroase pentru membrii lor, garantând protecția văduvelor și a orfanilor din breaslă.
În mod similar, registrele de socoteli ale orașelor demonstrează modul în care resursele comune erau gestionate cu o precizie matematică. Totodată, păstrarea cu sfințenie a documentelor de privilegiu subliniază rolul arhivei ca un veritabil scut juridic. O comunitate care deținea documentul scris își putea apăra libertățile în fața abuzurilor nobiliare; în absența textului autentificat, autonomia era în pericol.
Expoziția „Ca la carte! Lectură, cunoaștere și comunitate la sașii ardeleni înainte de modernitate” reprezintă un demers istoriografic și muzeal de excepție, reușind să readucă în atenția contemporanilor valorile fundamentale care au permis supraviețuirea și înflorirea unei culturi unice în spațiul românesc. Expresia populară „ca la carte”, utilizată astăzi pentru a desemna un lucru făcut cu maximă rigurozitate și perfecțiune, își găsește în istoria sașilor ardeleni o materializare istorică deplină. Pentru acești oameni ai premodernității, cartea nu a fost un element decorativ, ci structura de rezistență a comunității lor.
Privite împreună, manuscrisele sacre, manualele umaniste și registrele administrative expuse acum în Sala cu Coloane demonstrează că lectura și cunoașterea au constituit pilonii unei civilizații a responsabilității colective. Într-o epocă marcată de incertitudini, sașii din Transilvania au ales să își zidească viitorul pe fundația solidă a cuvântului scris. Moștenirea lor, păstrată astăzi cu profesionalism în colecțiile Muzeului Național Brukenthal, rămâne o lecție deschisă despre puterea culturii ca factor de coeziune socială și progres comunitar.
Orice act de cercetare, restaurare și interpretare adaugă lucrărilor de patrimoniu o filă nouă de cunoaștere. Din rămășiță a trecutului, cartea se metamorfozează într-un obiect viu al moștenirii culturale, cu semnificații care se îmbogățesc și se reconfigurează prin fiecare nouă întâlnire cu păstrătorii, cercetătorii și publicul. Este un motiv pentru care suntem invitați să vizităm această expoziție de la Sibiu, care va rămâne deschisă până pe data de 21 martie 2027.
Sursă foto: Ion Talpoș
Sursă foto: Ion Talpoș
Sursă foto: Ion Talpoș
