După mai bine de jumătate de secol de amintiri și întoarceri în Delta Dunării, Andy Fazekas avertizează asupra degradării habitatelor naturale, a colmatării lacurilor și a dispariției treptate a unor tradiții locale. Cu nostalgie pentru Delta copilăriei sale și revoltă față de intervențiile care îi afectează ecosistemul, acesta readuce în atenție o replică din filmul „Operațiunea Monstrul”, devenită, în opinia sa, un avertisment pentru viitorul Deltei.
sursa foto: Andy Fazekas facebook
„După peste 50 de ani de Deltă, încă nu mi-a pierit nici dorul de ea, nici inspirația născută din veșnica scormonire a ungherelor ei misterioase”, mărturisește Andy Fazekas, într-o reflecție despre transformările pe care le-a observat de-a lungul deceniilor în Delta Dunării.
Acesta evocă lumea apelor din copilărie, cu lacuri limpezi, vegetație luxuriantă, canale pline de păsări și o comunitate în care pescuitul și meșteșugurile tradiționale făceau parte din viața de zi cu zi. Astăzi, spune el, multe dintre aceste peisaje s-au schimbat dramatic.
Unul dintre exemplele care îl întristează este Nea Trișcă, ajuns la 93 de ani, despre care Fazekas spune că este probabil ultimul marangoz al Deltei, un meșter care a construit zeci de lotci, dar care nu mai are cui să transmită meseria moștenită din generație în generație.
„Nu am cum să nu fac o paralelă între acest destin și cel al Deltei”, subliniază acesta, comparând dispariția meșteșugului cu degradarea treptată a ecosistemului.
Lacuri colmatate și habitate afectate
Andy Fazekas critică intervențiile asupra circuitului natural al apelor, de la îndiguiri și desecări până la lipsa unor lucrări ample de decolmatare și de refacere a legăturilor naturale dintre lacuri și canale.
El descrie și dispariția peisajelor subacvatice care îl fascinau în copilărie, când apele limpezi ale ghiolurilor din jurul Crișanului îi permiteau să observe vegetația și peștii. În prezent, afirmă că lacurile sunt tot mai colmatate, apele mai mici, iar unele zone au devenit greu accesibile chiar și bărcilor mici.
Un alt episod relatat de acesta este întâlnirea cu utilajele agricole care lucrau pe un teren inundabil, unde existau odinioară ochiuri de apă interconectate prin stufăriș, considerate de el zone importante pentru reproducerea peștilor și pentru păsări.
Fazekas își exprimă nemulțumirea față de deciziile administrative și interesele pe care le consideră responsabile pentru degradarea Deltei, susținând că problemele cunoscute de localnici sunt ignorate.
„Așa cum facem cu dinozaurii”
Pentru a-și încheia reflecția, Andy Fazekas amintește replica personajului Dumitru, interpretat de Toma Caragiu în filmul „Operațiunea Monstrul”, din 1976, despre riscul dispariției știucii din Delta Dunării.
„Ne vom trezi într-o bună zi că vom contempla știuca la muzeu. Da, da, la muzeu. Așa cum facem cu dinozaurii”.
Este avertismentul pe care Fazekas îl consideră relevant și astăzi, după decenii în care a urmărit schimbările Deltei. Dincolo de nostalgia pentru locurile copilăriei, mesajul său este unul despre pierderea habitatelor, dispariția tradițiilor și responsabilitatea față de un ecosistem a cărui degradare, avertizează el, riscă să devină ireversibilă.
