De la pasiunea Octavian Repede a bătut câteva mii de kilometri pentru producţia peliculei „Draco – chipurile de piatră”
„Filmam mult şi divers”
La cei 27 de ani ai săi, Octavian se poate lăuda cu patru mari producții: „Chemarea muntelui“ (2008) şi „Jurnal mexican“ (2009), care îl au în prim-plan pe alpinistul sibian Teodor Tulpan, „Sibiu 1989“ (2009), un proiect dedicat martirilor sibieni de la Revoluţie, și cel mai recent documentar „Draco – chipurile de piatră“. „Prima întâlnire cu filmul documentar cred că a fost la postul Discovery, care la începutul anilor ’90 făcea furori pe emisia de cablu. A urmat apoi festivalul Astra Film Sibiu, care e un promotor de documentar deja clasic. La început m-am apropiat de imagine, filmam mult, experimentam procedee tehnice de editare diverse pe la PC, asta se întâmpla prin adolescență. Apoi pasiunea mea pentru cărțile de aventuri (exploratori, savanți, aș zice cărțile lui Jules Verne) și cărțile de istorie romanțată s-au suprapus și ele. A rezultat că cea mai bună destinație pentru pasiunea mea ar fi filmul documentar. Am început cu producții mici, independente, asta după ce o bucată de vreme filmasem mult și divers, de la nunți, la reclame, evenimente, cam tot ce prindeam în domeniul ăsta“, își amintește sibianul căruia prietenii îi spun Tavi.
O poveste despre curaj, speranţă şi libertate
„Sibiu 1989“ râmâne unul dintre reperele din deja promiţătoarea carieră de videojurnalist a lui Octavian Repede. O mărturie de 53 de minute care adună în secvențe dramatice deopotrivă mitul și realitatea tragicelor evenimente din Sibiu, de acum 23 de ani. „Ideea realizării unui documentar despre evenimentele de atunci a fost ideea tatălui meu, care a participat la evenimentele din `89, la fel ca foarte mulți sibieni. Poveștile lor ni se par azi șocante și sunt încă foarte multe necunoscute publicului. A fost un proiect dedicat martirilor sibieni, în număr mult prea mare, odată cu comemorarea a 20 de ani“, explică Octavian. Documentarul se axează pe patru direcții de abordare: mișcarea populară („Sibiul iese în stradă”), atmosfera acelor zile („Gloanțe, zvonuri și teroriști, organizarea”), organizarea revoluționară și preluarea puterii în județ („Zorii unei noi conduceri”) și tributul adus victimelor și urmașilor revoluției („Eroii”). Filmul aduce în argument pe lângă o descriere echilibrată şi echidistantă a evenimentelor şi părţilor implicate şi viziunea a nouă persoane implicate în mişcările din decembrie 1989, cum ar fi frontul revoluţionar, Securitate, Armată, victime.
Pe drumul cel bun
A fost o poveste autentică despre speranţă, curaj şi libertate în oraşul de pe malul Cibinului, poveste ce i-a adus lui Octavian și marele premiu la Simfest, festivalul eveniment dedicate televiziunilor locale și producătorilor independenți. „Marele Premiu de la SIMFEST 2010 m-a luat și pe mine prin surprindere, însă se pare că juriul a apreciat inițiativa și modul în care am abordat un subiect spinos, cum este cel al unei revoluții. Evident, m-am bucurat, am cunoscut oameni de mare calitate și atunci mi-am propus să mai încerc un viitor proiect de film“, mărturiseşte producătorul sibian. Documentarul sibian a intrat în competiţie alături de alte 50 de producţii.
A luat urma dacilor
Promisiunea făcută atunci când a obţinut marele premiu la festivalul de la Târgu Mureş s-a concretizat recent. După un an şi jumătate de umblat pe urmele dacilor, s-a născut documentarul „Draco – chipurile de piatră“. „În toamna lui 2010, citeam o carte captivantă despre daci, scrisă prin anii ’60, unde am descoperit nişte informaţii bizare despre această civilizaţie puţin cunoscută. Atunci am zis: hai să încercăm un subiect intrigant ca acesta, care să producă noi căutări şi cercetări, pentru că e evident că în pământurile ţării mai sunt multe lucruri nedescoperite. Apoi a început research-ul şi cei câţiva mii de kilometri prin ţară şi afară“, arată sibianul.
De la Roma la Adamclisi
Producţia sa conţine imagini inedite de la Vatican, Roma, cetăţile dacice din patrimoniul UNESCO aflate în Munţii Orăştiei, de pe cursul Dunării, Marea Neagră, Adamclisi sau statuile de daci realizate de sculptori români, mai puţin cunoscute. „«Draco» reprezintă un voiaj cinematografic în antica Dacie, o întâlnire cu Zalmoxis, zeitatea uitată a geţilor, o suită de întrebări, controverse şi imagini relevate mot-a-mot de textele scriitorilor latini şi greci contemporani. Un portret autentic cioplit în piatră de fabuloşii artişti români. O reţetă cinematografică unică, o călătorie vizuală fascinantă în timpurile străvechi“, conchide producătorul. Documentarul va fi disponibil publicului larg în vara acestui an, sub forma de DVD-video şi Blu-Ray, cu subtitrare în limbile engleză, franceză şi germană. De asemenea, producţia va beneficia şi de o lansare într-un cadrul oficial, programată la sfârşitul verii sau în toamna acestui an. „Trebuie să mulţumesc în mod special lui Tudor Porumb, colaboratorul meu, care a avut încredere în idee, şi doctorului Leonard Velcescu, cercetător în istoria artei la Universitatea din Perpignan, Franţa“, precizează Octavian Repede.
Simbol războinic
„Draco” sau „dracon” a fost stindardul de luptă al dacilor. Acesta era înfăţişat sub forma unui cap de lup cu gura deschisă şi un corp de balaur. Capul era un trofeu împăiat de lup sau un mulaj făcut din bronz sau argint. Coada era confecţionată din pânză cu franjuri colorate. Simbolul era pus pe o prăjină şi în goana călăreţilor fremăta şi producea un şuierat înspăimântător, datorită aerului care intra prin gura de lup.
Echipa de producţie a documentarului „Draco – chipurile de piatră”
l scenariu, regie – Octavian Repede
l imagine – Tudor Porumb, Octavian Repede
l consultant ştiinţific iconografie antică – dr. Leonard Velcescu
l editor imagine – Octavian Repede
l voce – Cristian Stanca, Liviu Vlad
l editor text – Ovidiu Repede, Octavian Repede
l subtitrare engleză, franceză – Diana Popescu
l subtitrare germană – Radu Buiuca
