Cilindrul din tablă descoperit de muncitori în timpul lucrărilor la Turnul Sfatului păstrează mărturia sibienilor din anul 1824. Textul vorbește despre bani, taxe, prețuri, comerț, epidemii și despre contribuția cetățenilor la ridicarea noului acoperiș al turnului. Documentul a fost redactat în 1824 și surprinde o perioadă dificilă pentru locuitorii vremii.
(Maria-Antonia Oana)
foto: Primăria municipiului Sibiu
Cetățenii erau afectați de probleme financiare, de schimbările monetare și de stagnarea comerțului și a meșteșugurilor. În același timp, orașul încerca să își refacă unul dintre cele mai importante repere și anume Turnul Sfatului.
Potrivit informațiilor publicate de Rendez-vous in Hermannstadt, documentul a fost redactat ulterior de istoricul și etnograful sas Emil Sigerus în volumul Vom alten Hermannstadt, iar textul capsulei este prezentat atât în traducere românească, cât și în originalul german.
Un acoperiș plătit și din banii cetățenilor
Documentul arată că, în 1824, acoperișul Turnului Sfatului a fost realizat în parte din cupru, deși fuseseră aprobate inițial cheltuieli pentru un acoperiș din șindrilă. Sunt menționați și cei care au coordonat și executat lucrările: Johann von Tartler, Martin Edler von Hochmeister, Simon Schreiber, Martin von Friedenfels și J. S. Severinus, precum și meșterii Andrea Kreider, Thomas Setz și J. M. Wegmeth.
Sunt amintite deprecierea bancnotelor vieneze, schimbarea banilor de hârtie în monede de convenție, introducerea unor noi forme de bani și înființarea Băncii Naționale Austriece în 1816.
Cât costau alimentele la Sibiu în 1824
Sibienii de atunci au notat prețurile pentru cereale, legume, cânepă, lemne de foc, carne, unt și vin. Un metzen de grâu curat costa 3 florini și 12 creițari, secara 1 florin și 42 de creițari, iar orzul 1 florin și 20 de creițari.
Carnea de vită costa 4 creițari livra, carnea de porc 8 creițari, slănina 14 creițari, iar grăsimea de porc 30 de creițari.
Untul costa 1 florin și 24 de creițari măsura, iar o găleată germană de vin din recolta anului 1823 costa 6 florini și 40 de creițari.
Mai jos este redat integral mesajul documentului, în traducerea publicată de Rendez-vous in Hermannstadt:
„Nu doar trecutul îndepărtat, cenușiu, înnobilat de secole, a dat exemple de patriotism, ci și prezentul se dovedește vrednic de vechii părinți, întrucât, acolo unde trezoreria publică generală nu este suficientă, pungile tuturor cetățenilor ai Sibiului [ Hermannstadt ], chiar dacă prin împrejurările vremurilor devenite mai ușoare, pot fi solicitate cu îndrăzneală.
O dovadă a acestei atitudini patriotice a cetățenilor cu gândire nobilă ai orașului liber regesc Sibiu este și acoperișul în parte din cupru al acestui așa-numit Turn al Sfatului, care, servind doar drept podoabă a orașului și neaducând vreun folos deosebit, deși de către Majestatea Sa Franz I, Împărat al Austriei etc., Mare Principe al Transilvaniei, fuseseră aprobate cheltuieli doar pentru un acoperiș din șindrilă, a fost acoperit în parte cu cupru în anul 1824, prin contribuțiile întregii cetățenimi, chiar dacă lipsa banilor devenise cu atât mai simțitoare prin schimbarea banilor de hârtie în monede de convenție [ Conventions Münzen ], prin încasarea impozitului provincial în monede de convenție, ordonată începând cu 1 noiembrie 1822, prin prețul ridicat de 3 florini și 15 creițari, monede de convenție, pentru 100 kg [ = 1 Zentner austriac ] de sare și printr-o stagnare generală a meșteșugurilor și a comerțului, cu cât, cu un deceniu mai devreme, prin marea cantitate de bani de hârtie, comerțul, meșteșugurile și, de asemenea, luxul ajunseseră la cel mai înalt nivel.
Acest acoperiș al turnului a fost ridicat în anul 1824, sub conducerea Comesului națiunii săsești, Johann von Tartler, cavaler al Ordinului Leopold imperial și regal austriac, și a consilierului real secret al Majestății Sale c. k. apostolice, primarul [ Bürgermeister] Martin Edler von Hochmeister, a judecătorului orașului și al scaunului [ Stadt- und Stuhlrichter] Simon Schreiber, a primarului [ Stadthann] Martin von Friedenfels, a oratorului [ Orator] J. S. Severinus, de către meșterii sași din Sibiu, și anume de maistrul dulgher [ Zimmermann Pollier] Andrea Kreider, zidarul [ Maure] Thomas Setz și maistrul arămăriei [ Kupferschmiedmeister ] J. M. Wegmeth.
După ce, prin preaînaltul patent din 20 februarie 1811, bancnotele vieneze ale Băncii Orașului, aflate până atunci în circulație, care, prin nevoile războiului îndelungat împotriva Franței, crescuseră până la imensa sumă de peste 1000 de milioane de florini, au fost reduse la a cincea parte a valorii lor nominale și schimbate contra unor bonuri de răscumpărare, eforturile războiului popoarelor tuturor națiunilor împotriva împăratului francez Napoleon Bonaparte, izbucnit în anul 1813, au dus la introducerea bonurilor anticipative, atribuite impozitului funciar al bunurilor de stat ereditare.
După încheierea războiului, în anul 1815, pentru stingerea banilor de hârtie purtând numele de valută vieneză, în anul 1816 a fost înființată Banca Națională Austriacă și, printr-o deputațiune alcătuită din membri ai diferitelor provincii ale statului imperial austriac, s-a urmărit răscumpărarea și arderea banilor de hârtie, care scăzuseră din nou ca valoare, astfel încât, în cele din urmă, valoarea monedei metalice bătute după etalonul convențional a ajuns față de valoarea bonurilor de răscumpărare și a bonurilor anticipative în raportul de 100 la 250. Aceasta era situația monetară în anul 1824, când, pe lângă moneda metalică, se aflau încă în circulație amintitele bonuri de răscumpărare și bonuri anticipative, diferitele monede divizionare și, în cele din urmă, bancnotele Băncii Naționale Austriece, aflate la aceeași valoare cu moneda de convenție [ Conventions Münzen ], însă la casele publice erau acceptate numai moneda de convenție și bancnotele, în timp ce birourile de răscumpărare serveau la schimbarea banilor de hârtie în monede de convenție.
În momentul în care a fost ridicat acoperișul acestui turn, ciuma făcea ravagii în Țara Românească și Moldova vecine, iar acestea, împreună cu alte provinci turcești, nu își reveniseră încă pe deplin la pace de la revoltele izbucnite în 1821.
La începutul lunii septembrie 1824, disputa juridică dintre comunitatea orașului și comunitățile sătești învecinate Vurpăr [ Burgberg ], Hamba [ Hahnbach ] și Șura Mare [ Groß Scheuern ], privind pădurea / braniștea [ Branist Waldung ], care durase 32 de ani, a fost încheiată cu succes printr-un acord formal între reprezentanții numiți, judecătorii regali din Cincu [ Groß Schenk ], M. J. Agermann, și din Nocrich [ Leschkirch ], S. Konrad, ca urmare a unei înțelegeri încheiate la începutul anului 1823 și confirmate de Majestatea Sa Împăratul Franz I. Acest acord a stabilit cotele de pădure aparținând fiecăreia dintre cele patru comunități menționate anterior.
În anul 1824, prețul alimentelor și al altor produse era, și anume: grâul curat, un Metzen(*), 3 florini și 12 creițari W. W.; amestecat, 2 florini W. W.; secara, 1 florin și 42 de creițari W. W.; orzul, 1 florin și 20 de creițari W. W.; cucuruzul, 1 florin și 36 de creițari W.; ovăzul, 54 de creițari W. W.; fasolea, 1 florin și 48 de creițari W. W.; lintea, 2 florini și 12 creițari W. W.; mazărea, 1 florin și 54 de creițari W. W.; meiul, 1 florin și 24 de creițari W. W.; semințele de cânepă, 1 florin și 54 de creițari W. W.; cânepa prelucrată, grămada, 42 de creițari W. W.; inul, 54 de creițari W. W.; stânjenul de lemne de foc de fag, 8 florini W. W.; cel de stejar, 6 florini W. W.; carnea de vită, livra, 4½ creițari W. W.; carnea de porc, 8 creițari W. W.; slănina, 14 creițari W. W.; grăsimea de porc, 30 de creițari W. W.; untul, măsura ( Maaß ), 1 florin și 24 de creițari W. W.; vinul din anul 1823, găleata germană de 40 de măsuri [ Maaß ], 6 florini și 40 de creițari W. W”.
Sursă foto: Primăria Sibiu
