Celebra lână în Mărginimea Sibiului, care înainte de Revoluţie era căutată de toate marile fabrici de covoare, ajunge acum pe foc. Şi nici măcar nu arde pur şi simplu, ci e nevoie de motorină pentru a o aprinde şi a o distruge. Asta fac ciobanii din Mărginimea Sibiului cu lâna pe pe care o produc după atâta muncă.
Lâna din Mărginimea Sibiului, odinioară materie primă pentru marile fabrici de textile, a ajuns acum materie primă pentru… foc. Din zgârcenie sau pur şi simplu datorită faptului că nu suportă să vadă cum cineva îşi bate joc de munca lor, ciobanii preferă să o ardă. Aproape jumătate din producţia de lână a oierilor din Mărginime ajunge pe foc şi doar restul la cumpărătorii care oferă preţuri modice, în opinia ciobanilor. “Noi primim, în medie, 1,8 – 2,2 lei pe kilogramul de lână. Nu avem cui s-o vindem decât unor bişniţari turci, care nu dau mai mult. deoarece, spun ei, lâna noastră nu e întreţinută şi e de proastă calitate. Atunci de ce mai cumpără de la noi? Profită de faptul că nu avem cui s-o dăm la un preţ decent. Aşa că unii dintre ciobani, decât să-şi bată cineva joc de ei, mai bine ard lână. Acum, de când au intrat puternic pe piaţa chinezii, pe noi ne omoară”, se plânge Marcel Andrei, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine “Mărginimea Sibiului”. Pe de altă parte, cumpărătorii afirmă că lâna nu e de calitate, din cauză că sibienii nu-şi îngrijesc oile.
Mereu în pagubă
Şi nici măcar distrugerea lânii nu e ieftină. Oierii cheltuiesc bani chiar şi pe motorină, pentru a arde podoaba oilor. De la o singură oaie, se tund, în medie, 2,5 kilograme de lână, iar în judeţ sunt peste 50.000 de oi, cu medie de 200-300 de animale la un crescător. În plus, tunsul fiecărei oi îi costă 2,5 lei. Aşa că, oierii cheltuie atât cu tunsul, cât şi cu distrugerea lânii. Şi totuşi, preferă această variantă. “Ţinem cât ţinem lâna, dar după ce se umple magazia şi nu mai avem ce face cu ea, trebuie să o distrugem. Nu avem de ales. Dacă până acum aveam cumpărături serioşi, de la Revoluţie încoace lucrurile s-au înrăutăţit, odată cu desfiinţarea filaturilor şi a fabricilor de covoare. Acum ne putem lăuda cu faptul că renumita lână de Sibiu, din care se făceam acele cojoace atât de scumpe şi de căutate, ajunge pe foc”, suspină întristat Marcel Andrei.
Intermediarii, moartea ciobanilor
Iar lâna nu este singurul produs al ciobanilor din Mărginime care ajunge pe mâna intermediarilor, ducându-i pe producători la sapă de lemn. Oierii povestesc că la fel se întâmplă şi cu brânza. “Nouă ni se pun foarte multe piedici şi avem atât de multe legi de respectat, încât ajungem să nu mai putem produce. Intermediarii, în schimb, prosperă şi fac averi, pe pielea noastră şi a cumpărătorilor serioşi. Brânza, de exemplu, este un alt motiv de speculă. De la noi, pleacă cu maxim 12 lei kilogramul. Dar, dacă mergeţi în pieţe, o să o găsiţi cu 20-25 de lei kilogramul. Şi cumpărătorii ne acuză tot pe noi. Ei nu ştiu câte cheltuieli avem pentru a o produce, de câte aprobări şi avize avem nevoie şi câte beţe în roate ni se pun”, continuă Marcel Andrei.
Marcel ANDREI | preşedinte sindicat oieri
“Ţinem cât ţinem lâna, dar după ce se umple magazia şi nu mai avem ce face cu ea, trebuie să o distrugem. Nu avem de ales.”
FOTO: Oierii din Mărginime susţin că speculanţii îi duc la sapă de lemn. În schimb, comercianţii spun că lâna nu e de calitate
