De peste 9 ani, plutonier Rodica Boian salvează vieți, alături de una dintre cele mai vechi colege ale ei, plutonier major Raluca Țifra. Este subofițer operativ în cadrul Detașamentului de Pompieri Mediaș, ocupând funcția de comandant de echipaj. Spune că atunci când își ajută semenii are o satisfacție pe care nicio altă meserie nu i-o oferă. Este mamă, are un copil, dar atunci când se confruntă cu situații periculoase nu ezită nicio clipă să-și facă meseria, deoarece prioritatea ei este viața pe care încearcă să o salveze.
De ce a ales o femeie ca ea această meserie, cât de greu este pentru o mamă să fie și salvator, a vorbit, în exclusivitate pentru Mesagerul de Sibiu, plutonier Raluca Boian, din cadrul ISU Sibiu.
sursa foto: ISU SIbiu
(de Margareta LUPU)
Reporter: De când lucrați în cadrul ISU și ce v-a determinat să alegeți această meserie?
R.B.: Lucrez în cadrul ISU din decembrie 2020, iar alegerea acestei meserii a venit din dorința profundă de a fi de ajutor oamenilor aflați în situații dificile. Încă de la început, m-a atras dinamica acestei profesii: intervențiile pe teren, activitatea din prespital și nivelul ridicat de adrenalină. Este un domeniu care te provoacă constant, dar care îți oferă și satisfacția reală că poți face diferența în viața cuiva.
Rodica Boian: De cât timp lucrați în cadrul SMURD (și de cât timp pe actuala funcție)?
R.B.: Activez în cadrul SMURD din iulie 2017, când am fost angajată de către Primăria Mediaș. Ulterior, în anul 2021, am fost preluați de către ISU Sibiu, moment care a însemnat și o nouă etapă în cariera mea. De atunci, ocup funcția de comandant de echipaj, rol care implică nu doar responsabilitate profesională, ci și asumarea deciziilor în momente critice.
R: Este greu sau ușor pentru o femeie să ocupe un asemenea post și din ce considerente?
R.B.: Nu consider că această meserie este mai ușoară sau mai dificilă pentru o femeie, ci mai degrabă depinde de pregătirea, determinarea și capacitatea fiecărei persoane. Este, fără îndoială, o profesie solicitantă atât fizic, cât și psihic, însă femeile pot face față cu succes acestor provocări. Empatia, atenția la detalii, capacitatea de comunicare și adaptabilitatea sunt atuuri importante care contribuie la gestionarea eficientă a intervențiilor.
sursa foto: ISU SIbiu
R: Cum se comportă cu dvs colegii bărbați?
R.B.: Relația cu colegii este una bazată pe respect reciproc, încredere și colaborare. În situațiile de urgență, diferențele dispar, iar ceea ce contează cu adevărat este profesionalismul și sprijinul pe care ni-l oferim unii altora. M-am simțit întotdeauna parte din echipă, iar acest lucru este esențial în desfășurarea intervențiilor în condiții optime.
R: V-ați simțit vreodată discriminată, ca femeie, în acest domeniu?
R.B.: Nu, nu m-am simțit niciodată discriminată. Este un domeniu în care competența, implicarea și capacitatea de a lucra în echipă sunt cele care definesc un profesionist, indiferent de gen. Consider că aceste valori sunt respectate și apreciate în mod egal.
R: Care a fost cea mai periculoasă experiență… Dar cea mai emoționantă?
R.B.: Cea mai periculoasă experiență a fost în timpul unei intervenții la o persoană lovită de tren. În timp ce ne aflam la fața locului, un alt tren a trecut din sens opus, la o distanță extrem de mică. Ne-am prins de trenul oprit pentru a ne proteja și am resimțit puternic curentul creat de trenul aflat în mișcare. A fost un moment tensionat, care ne-a pus la încercare reflexele și stăpânirea de sine.
Cea mai emoționantă experiență a fost prima intervenție la o naștere. Accesul până la mamă a fost dificil, locuința fiind situată pe un deal, însă momentul în care am reușit să aducem pe lume un copil în siguranță a fost cu adevărat copleșitor și plin de satisfacție.
sursa foto: ISU SIbiu
R: Ce părere are familia dvs. despre meseria pe care ați ales-o?
R.B.: Familia mea este foarte mândră de alegerea făcută și mă susține necondiționat. Deși există uneori îngrijorări, având în vedere riscurile și solicitarea acestei profesii, au înțeles cât de important este pentru mine ceea ce fac. Sprijinul lor este un echilibru esențial în viața mea.
R: Ce vă place cel mai mult și care sunt părțile mai puțin plăcute?
R.B.: Ceea ce îmi place cel mai mult este faptul că pot interveni în momentele cele mai critice din viața oamenilor și că pot contribui, prin cunoștințele și acțiunile mele, la salvarea de vieți. Fiecare intervenție reușită aduce o satisfacție profesională profundă.
Pe de altă parte, există și momente dificile precum expunerea la situații emoționale intense, stresul și oboseala acumulată. Sunt aspecte inerente acestei meserii, însă prin experiență și prin sprijinul echipei reușim să le gestionăm.
R: Care sunt calitățile pe care considerați că trebuie să le aibă o femeie pentru a practica această meserie?
R.B.: Consider că sunt esențiale rezistența fizică și psihică, capacitatea de adaptare rapidă la situații neprevăzute, empatia și stăpânirea de sine. În egală măsură, spiritul de echipă și comunicarea eficientă sunt fundamentale pentru desfășurarea în bune condiții a intervențiilor.
R: Dacă v-ați putea întoarce în timp, ați alege aceeași meserie și de ce?
R.B.: Da, aș alege fără ezitare același drum. Este o profesie care îmi oferă nu doar împlinire profesională, ci și satisfacția interioară că pot contribui la binele celor din jur.
R: Cum vă petreceți timpul liber? Ce pasiuni aveți?
R.B.: În timpul liber îmi place să călătoresc și să descopăr locuri noi, activități care mă ajută să mă deconectez și să îmi reîncarc energia. Atunci când nu este posibil, îmi găsesc liniștea în lectură, o pasiune care mă relaxează și mă echilibrează.
R: Ce sfat le-ați da tinerelor care își doresc să urmeze o carieră în ISU/SMURD?
R.B.: Le-aș încuraja să aibă încredere în propriile forțe și să nu se lase descurajate de dificultăți sau de eventuale prejudecăți. Este o meserie care presupune muncă, disciplină, implicare și empatie, dar care oferă, în schimb, o satisfacție profundă.
Rodica și Raluca / sursa foto: ISU SIbiu
