Dr. Alexandru Dumneanu, medic cardiolog la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, explică ce semnale ale inimii trebuie luate în serios, ce analize sunt necesare și când devine periculoasă tensiunea.

Foto: SCJU Sibiu
1. Cum recunoaștem un infarct miocardic?
Un infarct trebuie suspectat în primul rând atunci când apare o durere sau presiune în centrul pieptului, de obicei în spatele sternului, cu caracter de apăsare, strângere, greutate sau arsură. Sunt importante mai ales durata și evoluția: o durere care persistă peste 15–20 de minute, se intensifică, reapare sau nu cedează la repaus trebuie tratată ca un semnal de alarmă.
Durerea poate iradia în unul sau ambele brațe, umeri, spate, gât sau mandibulă și poate fi asociată cu transpirații reci, greață, lipsă de aer sau stare de slăbiciune.
Nu toate infarctele se manifestă însă tipic. La femei, vârstnici și pacienții cu diabet, manifestările pot fi mai puțin evidente. În fața unei suspiciuni de infarct, nu așteptăm să treacă și nu conducem singuri la spital – apelăm 112.
2. Ce simptome nu ar trebui niciodată ignorate?
Nu trebuie ignorată în special durerea toracică nou apărută, neobișnuită pentru pacient sau diferită de durerile cunoscute anterior. O durere care apare la efort, se calmează la repaus și începe ulterior să apară la eforturi din ce în ce mai mici poate fi un semn de boală coronariană.
La fel de importante sunt durerea sau presiunea toracică persistentă, lipsa de aer neobișnuită, transpirațiile reci, greața asociată cu disconfortul toracic, palpitațiile cu amețeală și, mai ales, pierderea stării de conștiență.
Un principiu simplu este: dacă simptomul este nou, intens, persistent sau apare la un efort care anterior era bine tolerat, merită evaluat medical.
3. Ce analize sunt necesare pentru evaluarea inimii?
Nu există un „pachet de analize cardiace” obligatoriu pentru toată lumea. Investigațiile trebuie alese în funcție de scopul evaluării și de profilul de risc al pacientului.
Pentru populația generală, evaluăm în primul rând tensiunea arterială, profilul lipidic, glicemia/HbA1c, funcția renală și statusul ponderal. Dacă dorim o evaluare mai aprofundată a riscului cardiovascular și a
longevității, putem extinde bilanțul cu markeri precum ApoB, lipoproteina(a) [Lp(a)], non-HDL-colesterol, iar în situații selectate și homocisteina sau alți biomarkeri.
Dacă există simptome sau factori de risc importanți, evaluarea poate continua cu EKG, ecografie cardiacă sau investigații ale arterelor coronare. Important este ca analizele să răspundă unei întrebări medicale concrete, nu să fie făcute doar pentru că „sunt analize de inimă”.
4. Cât de des ar trebui să facem un EKG?
Nici EKG-ul nu trebuie privit ca o investigație care trebuie făcută obligatoriu anual de orice persoană sănătoasă. Frecvența depinde de scopul evaluării și profilul pacientului.
La o persoană fără simptome și cu risc cardiovascular scăzut, un EKG de rutină poate avea o utilitate limitată. În schimb, dacă există hipertensiune, diabet, colesterol crescut, antecedente familiale, palpitații, dureri toracice sau episoade de leșin, indicația este diferită.
Pentru prevenție și longevitate, obiectivul nu este să facem cât mai multe EKG-uri, ci să identificăm corect persoanele care au nevoie de ele.
5. Ce rol are ecografia cardiacă?
Ecografia ne permite să vedem cum este construită și cum funcționează inima: dimensiunile camerelor cardiace, funcția de pompă, valvele și eventualele modificări ale mușchiului cardiac.
Este foarte importantă atunci când există simptome, sufluri cardiace, hipertensiune de durată, suspiciune de insuficiență cardiacă sau alte boli cardiovasculare.
Și aici, scopul contează: ecografia poate fi esențială pentru diagnosticul unui pacient simptomatic, dar nu înseamnă că fiecare persoană sănătoasă trebuie să facă o ecografie cardiacă în fiecare an.
6. Ce înseamnă tensiunea arterială mare și când devine periculoasă?
Hipertensiunea este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru infarct, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și boală renală. Problema este că, de cele mai multe ori, nu doare și poate evolua ani întregi fără simptome.
Nu contează doar cât de mare este tensiunea, ci și cât timp este organismul expus la valori crescute. Ani de hipertensiune accelerează procesul de ateroscleroză și cresc progresiv riscul de infarct și accident vascular cerebral. De aceea, prevenția și controlul precoce al tensiunii sunt esențiale, inclusiv pentru sănătatea cardiovasculară pe termen lung.
Valori de aproximativ 180/120 mmHg sau mai mari, mai ales dacă sunt asociate cu durere toracică, lipsă de aer, tulburări neurologice sau de vedere, necesită evaluare medicală urgentă.
În cardiologie, nu înseamnă întotdeauna „mai multe investigații”. Înseamnă investigația potrivită, pentru persoana potrivită, la momentul potrivit.












