În lumina istoriei -Vlad Țepeș, contemporan cu Thomas Altemberger, aplica nu doar sașilor, ci și pământenilor valahi prevederile „monstruoase ale dreptului german“

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) expune, în luna noiembrie, începând de miercuri, în cadrul micro-expoziției „Exponatul lunii“, o piesă „de excepție“ – Codex Altemberger, „uimitorul manuscris medieval al sașilor din Sibiu“.

Directorul general al MNIR, dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu, a afirmat, la vernisaj, că acest Codex reprezintă „o piesă excepțională, un superb manuscris juridic, realizat la comanda lui Thomas Altemberger, provenit dintr-o familie de vază de patricieni urbani din Sibiu, familie care a dat mai mulți juzi“. El a evidențiat importanța exponatului prezentat de MNIR, care a intrat în posesia muzeului ca al treilea deținător, în 1970, după ce acesta a fost în proprietatea baronului von Brukenthal și a muzeului sibian care-i poartă numele.

codex_mnirDocument important

Târnoveanu a afirmat că expoziția a fost gândită de anul trecut, fără a bănui că, în aceste zile, un primar al Sibiului (Klaus Iohannis – n.red.) participă la campania electorală pentru Președinția României. Directorul MNIR a susținut că ar fi normal să se realizeze o ediție anastatică (care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice – n.red.) a acestei lucrări, dată fiind importanța documentului nu doar pentru istoria sașilor, ci și a altor comunități europene.

Unic în Europa și în lume

Dr. Ginel Lazăr, cercetător în cadrul MNIR, a prezentat o serie de aspecte legate de documentul expus, „unic în Europa și în lume“. El a amintit că Vlad Țepeș, contemporan cu Thomas Altemberger, aplica nu doar sașilor, ci și pământenilor valahi prevederile „monstruoase ale dreptului german“, întâlnite și în acest Codex. „Acest fapt îl disculpă, într-un fel, pe crudul voievod“, a spus cercetătorul.

Încheiat la 1481

Codex Altemberger este o primă operă juridică din spațiul românesc medieval, o culegere de legi municipale, compilată după legile burgurilor germane. După caligrafie, miniatura genealogică în plină pagină, decorațiile marginale și figurile redate în casetele inițiale, copistul manuscrisului s-a inspirat din tradiția italiană și germană (secolele XIII-XIV), finalizând execuția Codexului, cel mai probabil, în secolul al XV-lea. În 1481, un al doilea copist execută la comanda judelui Sibiului, în folosul comunității săsești, ultimele două file, relevante pentru depunerea jurământului de primar.

În proprietatea lui Brukenthal

Acest Codex forma, alături de Biblie, un binom perfect, folosit ori de câte ori un conducător al urbei depunea jurământul pentru preluarea unei funcții oficiale. Primarii Sibiului, care aveau privilegii extinse și o influență mare asupra întregii comunități săsești din Ardeal, au continuat să jure respectarea drepturilor săsești pe codexul lui Altemberger, autoritatea tradițională în materie de legislație. Prevederile legale consemnate în codex au fost aplicate în organizarea politică și reglementările comerciale ale Sibiului vreme de mai multe secole. Din anul 1787, când diplomele lui Iosif al II-lea au scos definitiv din uz dispozițiile din codice, acesta a devenit obiect de muzeu. Prima colecție, unde manuscrisul a fost înregistrat, a fost cea particulară a baronului Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei, apoi a trecut la muzeul municipalității sibiene, deschis în Palatul Brukenthal din 1817 și administrat oficial de Biserica Evanghelică.

Adus în capitală

Conform MNIR, codicele este „unicat în România“, scriitura fiind „Gothica libraria“ pe suport pergament și decorată cu miniaturi. Tabla de materii are pe fiecare filă câte două coloane în casete, având o inițială în scriere uncială, decorată cu reprezentări antropomorfe sau decoruri florale colorate și aurite. Fiecare început de capitol are o casetă cu inițială și miniaturi. „Tradiția seculară a Codexului și importanța să îl recomandau în ochii specialiștilor pentru includerea lui în noua expoziție permanentă a MNIR, adunând cele mai importante mărturii istorice ale țării. Drept care, în anii ’70, a fost transferat de la Muzeul Național Brukenthal la MNIR și etalat în vitrina din sala 25, unde îl puteam admira până în 2002, când expoziția permanentă a fost închisă pentru restaurarea clădirii istorice și refacerea concepției muzeologice“, mai precizează MNIR. Micro-expoziția va fi deschisă până pe 14 decembrie.
dr. Ernest OBERLANDER-TÂRNOVEANU | director general MNIR

„MNIR este mândru că are acest document în posesia sa, deoarece este o instituție deschisă, unde își găsesc locul pagini din istoria minorităților care au jucat un rol important în istoria mare a țării. A fost un instrument legal după care Sibiul a fost guvernat până în secolul al XVIII-lea.“

AGERPRES

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*