Prof. univ. dr. Ciprian Tănăsescu, medic primar chirurgie generală la SCJU Sibiu, vorbește despre drumul care l-a dus spre sala de operație, despre cazurile care i-au rămas în suflet, nopțile grele de gardă, prețul plătit pentru performanță și generațiile de medici pe care le-a format. „Dorința de a salva viața pacientului, ambiția de a reuși indiferent cât de greu este” au fost reperele unei cariere în care medicina a devenit, în egală măsură, profesie și destin.
sursa foto: SCJU Sibiu
Reporter: Cum era copilul care a ajuns medic?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Copilăria mea s-a desfășurat în mare parte în perioada comunismului. Pentru că ambii părinți lucrau, eu am crescut cu „cheia la gât” în sensul că mergeam singur la școală, încă din clasa întâi, veneam acasă încălzeam mâncarea pentru mine și sora mea mai mică, mâncam, făceam lecții și apoi afară la joacă. Eram foarte activ, făceam sport permanent. De mic eram un lider în tot ceea ce făceam, indiferent că era școală sau sport, joacă.
Reporter: Care este prima amintire puternică din copilărie?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Majoritatea amintirilor mele din copilărie sunt legate de bunicii mei. Îmi petreceam integral vacanțele la Cluj, din prima până în ultima zi de vacanță, unde alături de bunicii mei mergeam prin parcuri, cinematograf, grădina botanică, iar după mesele jucam fotbal cu prietenii din cartier.
sursa foto: SCJU Sibiu
Reporter: Ce fel de familie v-a format?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Bunicul meu a fost doctor ginecolog, comandantul spitalului militar din Sibiu, o perioadă scurtă. A scris numeroase cărți de medicină și a fost o personalitate remarcabilă în domeniul medical. Bunica mea a fost medic de familie și pediatru. De la ei cred că am moștenit pasiunea pentru medicină.
Reporter: Cine a avut cea mai mare influență asupra dumneavoastră?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Din cadrul familiei, mama mea a avut cea mai mare influență asupra mea. Imediat după Revoluția din 1989 eu eram convins că voi deveni inginer electronist. Îmi plăcea să construiesc diverse module electronice, la cercul de electronică. Ulterior mama mi-a arătat din frumusețile medicinii și mi-a deschis ochii spre această profesie.
sursa foto: SCJU Sibiu
Reporter: Ce valori ați primit de acasă?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Valorile primite de acasă sunt în special bunul simț, modestia, respectul față de cei din jurul meu, credința în Dumnezeu, iubirea de familie și dragostea de țară.
Reporter: Vă amintiți primul moment în care ați simțit că vreți să faceți ceva important în viață?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Primul moment în care am simțit că vreau să fac ceva în viață a fost când am ales să plec din țară. În anul 4 de rezidențiat în chirurgie am simțit că dacă mai rămân în țară mă plafonez, că nu mai pot progresa și că doar o experiență dură mă poate face să devin ceea ce-mi doream, adică un chirurg foarte bun.
Reporter: Ce vis aveați înainte să apară medicina?
Dr. Ciprian Tănăsescu: :nainte să apară medicina îmi doream să devin inginer electronist.
Reporter: A existat un moment greu care v-a maturizat prea devreme?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Momentul greu, care m-a marcat și m-a maturizat prea devreme a fost divorțul părinților mei, deși amândoi s-au străduit permanent să-mi facă mai ușoară această experiență grea, cred pentru orice copil.
Reporter: Cum arăta lumea dumneavoastră înainte de spitale și gărzi?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Înainte de spitale și gărzi eram plin de bună dispoziție, sport, petreceri, mulți prieteni. Toate acestea s-au redus semnificativ în momentul când am devenit rezident de chirurgie. Viața de spital, a unui medic chirurg îți consumă tot timpul.
Reporter: Ce a rămas neschimbat în dumneavoastră din copilărie până azi?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Dorința de a face bine oamenilor, de ai ajuta cu tot ce pot.
Reporter: De ce medicina și nu alt drum?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Așa cum v-am spus în familia mea exista o bogată tradiție în medicină și cred că de aici am moștenit pasiunea și dorința de implicare în medicină. De când eram student în anul 3 și am intrat prima dacă într-o sală de operație alături de marele Acad. Prof. Dr. Zeno Popovici mi-am dat seama că sunt facut pentru chirurgie și de atunci nu a mai existat alta variantă pentru mine.
Reporter: A fost chemarea, ambiție sau întâmplare?
Dr. Ciprian Tănăsescu: În primul rând a fost chemarea, iar apoi ambiția de a deveni foarte bun în ceea ce fac.
sursa foto: SCJU Sibiu
Reporter: Cine v-a susținut cel mai mult la început?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Permanent am avut alături familia care m-a susținut și mi-a fost alături din primul moment în care am luat decizia de a fi medic și până în prezent.
Reporter: V-a fost vreodată teamă că nu veți reuși?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Tot timpul am crezut în forțele mele și nici un moment nu m-am îndoit că nu voi reuși. Au fost obstacole de-a lungul carierei mele, dar niciodată ezitări.
Reporter: Cum au fost anii de facultate, dincolo de ce vede lumea?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Anii de studenție la medicină în Sibiu sunt foarte frumoși. Orașul este liniștit, dar pe vremea când eram eu student exista și viață de noapte, petreceri cu studenți în căminele studențești, drumeții, activități sportive. Facultatea de medicină a fost în schimb foarte grea: 6 ani de studenție, zeci de examene grele, stagii practice, exigență maximă, profesori deosebiți. Erau sesiuni în care învățam de la 5 dimineața până la 1 noaptea și apoi de la capăt. Dar toate acestea m-au făcut mai puternic și mai încrezător în forțele mele.
Reporter: Ce sacrificii ați făcut pentru această profesie?
Dr. Ciprian Tănăsescu: În primul rând am sacrificat timp din viață, mult timp dedicat studiului, pe care altfel l-aș fi petrecut alături de familie, de prieteni, de apropiați. Am sacrificat mult prea multe nopți petrecute în spital și nu în ultimul rând sănătatea, datorită poziției intraoperatorii îndelungate.
sursa foto: SCJU Sibiu
Reporter: V-ați simțit vreodată singur pe acest drum?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Nu, permanent am avut alături de mine familia, prietenii și nu am avut niciodată sentimentul de singurătate.
Reporter: A existat un moment în care ați vrut să renunțați?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Există momente în intervențiile extrem de dificile, când apar complicații și ai pornirea să fugi, să lași totul baltă și să nu te mai întorci niciodată în sala de operații, dar sunt doar fracțiuni de secundă, după care rațiunea învinge și mergi până la capăt.
Reporter: Ce v-a făcut să continuați?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Dorința de a salva viața pacientului, ambiția de a reuși indiferent cât de greu este.
Reporter: Când ați simțit pentru prima dată că sunteți cu adevărat medic?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Atunci când am făcut prima apendicectomie. Eram rezident de anul I și Acad. Prof. Dr Zeno Popovici, mi-a făcut un semn să schimbăm locurile în operație, adică să devină el ajutor și eu operator principal. Mi-a dat încredere în mine și am dus intervenția fără probleme până la capăt.
Reporter: Vă mai amintiți prima gardă?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Îmi amintesc și acum prima gardă. Îl dublam pe Acad.Prof.Dr. Zeno Popovici. Toată garda am stat stresat la fiecare sunet de telefon fix, cu gândul la ce caz va veni, dar sperând să nu am nici o urgență. După primul apel, un Traumatism cranio cerebral, pe care l-am rezolvat cu succes, mi-a dispărut toată teama de gărzi și chiar așteptam să sune telefonul, cu gândul la operația pe care urma să o facem.
Reporter: Care a fost primul pacient care v-a marcat?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Primul caz care m-a marcat a fost al unui pacient proaspăt eliberat din armată și care în drumul spre casă a luat o mașină de ocazie, de tip ARO. Stând în spate a băut dintr-o sticlă crezând că este alcool, dar era sodă caustică. Băutura i-a ars stomacul și mai ales esofagul. Ulterior pe parcursul a luni de zile echipa Acad. Prof. Dr. Zeno Popovici, din care făceam și eu parte i-a înlocuit esofagul, i-a tratat stomacul, după care după multe etape grele a plecat acasă.
sursa foto: SCJU Sibiu
Reporter: Cum reacționează un tânăr medic la primul contact cu suferința reală?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Un medic tânăr interacționează cu suferința reală încă din timpul facultății, când de-a lungul sutelor de ore de practică medicală vede toate tipurile de boli și suferințe medicale. Pe parcursul acestei perioade el își alege viitoarea specialitate, care i se potrivește cel mai mult. Trebuie să fie înzestrat cu empatie, disponibilitate la sacrificiu, perseverență, ambiție.
Reporter: Care a fost primul moment în care ați simțit presiunea enormă a acestei profesii?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Cu adevărat presiunea reală a acestei profesii o simți după examenul de medic specialist, în prima zi de muncă, atunci când nu mai ai protecția coordonatorului de rezidenți, când ești pe picioarele tale și răspunzi de fiecare act medical pe care il faci.
Reporter: Există un caz care v-a schimbat definitiv?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Cazul care m-a făcut să am maximă încredere în mine și din acel moment să nu-mi mai fie frică de nici un caz, a fost al unei paciente tinere căreia în urma unui accident rutier, mergând în spatele unei căruțe cu lemne, i-a intrat un buștean prin parbriz, torace, plămân, diafragm, ficat oprindu-se in grilajul costal posterior. Eram tânăr specialist, ajutat doar de un medic rezident de primul an. Femeia era conștientă si vorbea cu mine rugându-mă să o salvez. După 6 ore de operație am reușit să o salvez, ulterior plecând acasa sănătoasă.
Reporter: Cum învață un medic să meargă mai departe după un eșec?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Succesele unui chirurg le luminează soarele, iar insuccesele le îngroapă pământul…
Dur, dar extrem de adevărat. Chirurgia are limite…nu poți salva toate cazurile. E greu să treci peste un eșec, mai ales când acesta este o viață de om, dar când știi în sufletul tău că ai facut tot ce este omenește posibil, Dumnezeu îți dă forța să mergi mai departe.
sursa foto: SCJU Sibiu
Reporter: Ce nu vede lumea din viața unui medic?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Partea care nu se vede din viața unui medic trebuie să rămână ascunsă. Este familia, locul unde își regăsește forța, echilibrul, liniștea…Este locul unde poate să fie natural, unde poate să-și exprime sentimentele. Din păcate de multe ori am sacrificat timpul cu familia pentru chirurgie și asta nu a fost întotdeauna cel mai bun lucru.
Reporter: Ce v-a surprins cel mai mult când ați început să lucrați în spital?
Dr. Ciprian Tănăsescu: M-a surprins unitatea care exista între toate categoriile de personal în scopul salvării vieții pacientului. În chirurgie nu poți face nimic singur. Fără o echipă operatorie, medici, asistente, fără o echipă de anestezie, fără o echipa de asistente și infirmiere pe secție nu poți reuși să manageriezi corect un caz grav chirurgical. Această echipă există în Clinica Chirurgie I și sunt fericit că am reușit sa fiu alături de acești oameni.
Reporter: Care a fost cea mai grea noapte din cariera dumneavoastră?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Cea mai grea noapte a fost una în care după ce am operat nenumărate cazuri pe parcursul zilei și ulterior serii, până la 1 noaptea, la 3 am primit un accident rutier cu victime numeroase, dintre ele cel mai grav un tânăr cu ruptură de ficat, splină, mezenter etc. Dimineata ne-a prins în sala de operație.
Reporter: Cum se schimbă un om după mii de ore în spital?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Un medic se schimbă mult după mii de ore în spital. Ca și puncte bune, devine mult mai încrezător în el, mai sigur pe deciziile lui, mai competent, mai profesionist, mai greu impresionabil. Ca și puncte rele, devine mai închis în el, mai puțin încrezător în oameni, mai dependent de viața de spital.
Reporter: Ați plâns vreodată din cauza unui pacient?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Nu. După 15-16 ani nu-mi aduc aminte să fi plâns vreodată. Există o mare suferință după fiecare caz pierdut, dar nu cred ca trebuie exteriorizează.
sursa foto: SCJU Sibiu
Reporter: Cum gestionați pierderea unui om?
Dr. Ciprian Tănăsescu: În primul rând mă asigur că am făcut tot ce este omenește posibil să-l salvez, mă conving că nu ar fi avut șanse mai mari dacă ar fi fost transferat în alt spital sau undeva unde s-ar fi putut face mai mult pentru el. Dacă eu sunt împăcat cu toate acestea îmi regăsesc liniștea în mine.
Reporter: Ce caz vă revine cel mai des în minte?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Cel mai des îmi vine în minte, poate și din cauza că mă întâlnesc constant cu el, cazul unui apropiat al familiei pe care l-am operat de cancer gastric. Deși era într-o fază avansată, fiind nevoie să-i scot în totalitate stomacul și să-i fac un stomac nou din intestin subțire, deși supraviețuirea la 5 ani este foarte redusă în aceste cazuri, acum când au trecut aproape 7 ani mă întâlnesc cu el și e foarte fericit fără recidivă.
Reporter: Există pacienți pe care nu îi puteți uita nici după ani?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Majoritatea pacienților îmi rămân permanent în minte. Fiecare caz grav lasă o urmă în sufletul unui chirurg.
Reporter: Cum vă protejați emoțional?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Din punctul meu de vedere emoțiile nu își au locul în sala de operație. În nici un caz nu pot aduce ceva bun. În momentul în care operez mă concentrez doar pe a face ce este mai bine pentru pacient. Dacă te gândești și îl vezi ca pe o persoana cu viața din jurul lui, poți fi copleșit de emoții și din dorința de a face prea bine, ajungi să greșești.
Reporter: Medicina v-a făcut mai puternic sau mai sensibil?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Categoric m-a făcut psihic mai puternic, dar și mai insensibil.
Reporter: Ce doare cel mai mult în această profesie?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Ceea ce doare cel mai mult în această profesie nu a existat când eu am început medicina. E vorba despre desconsiderarea ei, despre murdărirea imaginii medicului, minimalizarea actului medical. Asta s-a produs prin campanii îndelungate de defăimare a acestei profesii și nu înțeleg cui a servit.
Reporter: . Ce v-a învățat suferința oamenilor despre viață?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Eu sunt chirurg Oncolog. Asta înseamnă că eu operez predominant cancere, pacienți cu boli grave, uneori incurabile. Am învățat să apreciez mult mai mult viața cu tot ceea ce ne oferă ea, bune și rele.
sursa foto: SCJU Sibiu
Reporter: Există momente în care pur și simplu simțiți că nu mai puteți?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Și
Reporter: Ce vă dă puterea să continuați?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Ca în orice profesie există momente în care simți că nu mai poți, că ai făcut destul, că trebuie să o lași mai ușor, că trebuie să te mai menajezi, să te gândești și la tine. Puterea de a continua o regăsești în Dumnezeu și familie.
Reporter: Cine sunteți când plecați din spital?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Sunt un om obișnuit, tata a 3 fete, soț, fiu cu bune și cu rele.
Reporter: Ce a sacrificat omul pentru carieră?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Pentru această carieră am sacrificat în primul rând timpul cu familia, ani de studiu, nopți dormite în spital departe de cei de acasă, concedii irosite, prieteni.
Reporter: Cum v-a afectat medicina viața personală?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Nu pot să spun că miza afectat major viața personală. Cred că szau completat una cu alta.
Reporter: Ce regretați că nu ați avut timp să trăiți?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Din acest punct de vedere cred se respectă un citat dintr-un celebru roman de dragoste. În chirurgie, ca și în dragoste, „Never say I m sorry”. Nu poți spune ca îți pare rău. E prea târziu…
Reporter: Ce vă aduce liniște?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Liniștea o regăsesc doar alături de familie.
Reporter: Care este cea mai mare frică a dumneavoastră astăzi?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Într-o lume incertă, ca cea pe care o trăim noi azi, mi-e teamă pentru viitorul copiilor noștri care sunt manipulați cu toate ideologiile noi.
Reporter: Ce înseamnă succesul pentru dumneavoastră acum?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Succesul pentru mine la acest moment înseamnă noua generație. Am crescut mulți rezidenti de chirurgie, care acum profesează cu succes în Sibiu, în țară, dar și în afara țării. Nu m-au făcut niciodată de râs și asta înseamnă mult pentru mine. Din păcate nu mai există chemare pentru chirugie. Tinerii sunt îndepărtați de chirurgie de către politicile actuale în care chirurgul este permanent defăimat, plătit mult sub valoarea muncii sale, permanent tras la răspundere. În medie din 8 locuri scoase anual la rezidențiat pentru Sibiu se ocupă 2, din care unul renunță.
sursa foto: SCJU Sibiu
Reporter: Dacă ați putea vorbi cu versiunea dumneavoastră de la 20 de ani, ce i-ați spune?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Continuă, ești pe drumul cel bun!
Reporter: Cum ați vrea să vă amintească oamenii?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Așa cum sunt eu acum și sper să nu mă schimb!
Reporter: Ce a însemnat, până la urmă, această viață pentru dumneavoastră?
Dr. Ciprian Tănăsescu: Muncă, familie, credința, iubire de țară. Deși am avut ocazia, nu m-am stabilit în altă țară, indiferent de ce condiții mi-au fost oferite.
