„Greu!” Ce se întâmplă într-o secție de Medicină Internă din Sibiu: „Personalul face multe sacrificii”

– Toate atribuțiile si responsabilitățile unei asistente șefe sunt cuprinse în fișa postului acesteia, însă Secția Clinică Medicală I are ca și particularitate includerea subspecialităților Interne, Reumatologie, Alergologie și până de curând și Compartimentul de Nefrologie a aparținut secției noastre.

– Ca opinie personală , aș vrea să evidențiez faptul că a conduce înseamnă mai mult decât a organiza. Înseamnă a inspira, a proteja și a avea grijă de cei care, la rândul lor, au grijă de alții. Eu asta încerc sa fac și consider că toate responsabilitățile și acțiunile mele trebuie să aibă ca rezultat bunăstarea fizică și emoțională a personalului din subordine.

– Asistenta șefă de Medicină Internă și nu numai,, este responsabilă de organizarea echipei ,calitatea îngrijirilor, coordonarea evidenței și raportărilor întregii activități, siguranța pacientului și buna funcționare a întregii secții, coordonarea activității didactice pe toate nivelurile, având un rol esențial de lider și coordonator.

Activitatea zilnică a personalului este tot mai solicitantă și cu tot mai numeroase și înalte cerințe profesionale care vin din toate celelalte specialități dar este organizată astfel încât să asigure siguranța și confortul pacientului, continuitatea îngrijirilor și servicii medicale de calitate. În linii mari, iată câteva dintre regulile de care ținem cont in organizare:

– Pe parcursul zilei , stabilim prioritățile de îngrijire (urgențe, pacienți instabili, internări, externări, decese, etc).

– Planificarea administrării tratamentelor la ore fixe dacă este posibil și repartizarea echilibrată a asistenților și personalului auxiliar în funcție de numărul pacienților, gravitatea lor și medicii prezenți.

– Organizarea raportului de tură, transmiterea clară a informațiilor și menținerea unei colaborări permanente cu medicii și ceilalți membrii ai echipei.

– Verificarea disponibilității și a valabilității medicamentelor, materialelor și echipamentelor necesare pentru îngrijirea pacienților .

– Monitorizarea aplicării procedurilor privind administrarea tratamentelor, prevenirea infecțiilor asociate actului medical .

– În ultimii ani, secția noastră de Medicină Internă, îngrijește în principal vârstnici, cu multe boli cornice asociate, cu prognostic infaust și care sunt greu de gestionat atât medical cât și din punct de vedere al îngrijirii. Acest lucru face ca activitatea să fie tot mai complexă și să necesite o abordare multidisciplinară.

– Provocări sunt foarte multe și gestionarea lor necesită timp, cunoaștere, răbdare dar cea mai mare provocare este îngrijirea pacientului în ansamblu cu nevoia de abordare personalizată și continuă. În opinia mea ,medicina internă este o specialitate importantă și complexă.

Cateva dintre provocările zilnice, pe care le întâlnim odată cu desfășurarea activității din secția noastră ar fi:

– Monitorizarea atentă a pacienților cu patologie cardiacă și gestionarea polimedicației, precum și prevenirea complicațiilor

– Educația și dieta pacientului diabetic, îngrijirile aferente complicațiilor diabetului

– Îngrijirea bolnavilor cu boli respiratorii

– Îngrijirea bolnavilor cu boli renale și tulburări electrolitice

– Îngrijirea bolnavilor cu boli digestive : ciroza hepatică, pancreatita, hemoragie digestivă

– Îngrijirea bolnavilor cu boli infecțioase

– Îngrijirea bolnavilor cu boli hematologice

– Îngrijirea bolnavului vârstnic, în ansamblu, care are toate aceste afecțiuni la un loc (o mare parte dintre pacienți fiind cazuri sociale)

– Una dintre provocările cele mai grele, o reprezintă îngrijirea unui pacient care are multiple boli asociate și manifestări psihiatrice dar nu poate fi gestionat în serviciul de psihiatrie. Echipa medicală trebuie să gestioneze atât afecțiunea somatică dar și tulburările de comportament și de gândire. Comunicarea este dificilă sau imposibilă, pacientul putând fi confuz, agitat, poate avea halucinații și idei delirante, existând riscul de auto sau heteroagresiune , adeseori fiind necesare măsuri de dezescaladare pentru protejarea tuturor celor implicați. Asigurarea siguranței pacientului devine dificilă iar asigurarea mediului de siguranță devine o provocare.

– Cu toate acestea , întotdeauna se găsesc căi de comunicare cu specialiștii și familia pentru stabilirea unui plan de îngrijire adecvat.

– Aș putea răspunde cu un singur cuvânt : greu!! dar cu ajutorul colegilor, cu implicarea echipei, găsim întotdeauna o soluție pentru a putea acoperii turele de lucru, astfel încât pacienții să fie îngrijiți și să nu simtă aceste lipsuri

– Personalul secției face multe sacrificii, inclusiv personale pentru continuitatea activității și pentru a putea gestiona situația actuală cu privire la deficitul de personal, rezultat ca urmare a blocării angajărilor în sistemul sanitar

– Continuând ideea, asistenta șefă are un rol important în menținerea calității îngrijirilor chiar și în perioadele cu deficit de personal sau când personalul este suprasolicitat. Consider că gestionarea eficientă a situațiilor dificile presupune susținerea echipei dar și măsuri organizatorice. Iată câteva dintre măsurile pe care le luăm în considerare în aceste perioade:

– Stabilirea priorităților de îngrijire și identificarea pacienților cu risc crescut

– Adaptarea programului de lucru în funcție de volumul de muncă și redistribuirea sarcinilor, respectând legislația, pentru a evita suprasolicitarea

– Informarea colegilor despre situație și implicarea acestora pentru găsirea unei soluții, motiv pentru care le mulțumesc, încă o dată, că au răspuns întotdeauna la solicitările secției

– Comunicarea permanentă cu conducerea instituției și informarea superiorilor despre impactul suprasolicitării asupra personalului

– Întâlniri la începutul turei pentru stabilirea responsabilităților fiecărui coleg din echipă

– Urmărirea permanentă a stării echipei deoarece un personal suprasolicitat este mai predispus la erori și epuizare profesională iar comunicarea deschisă și respectul reciproc contribuie la menținerea unui climat de lucru pozitiv chiar și în perioadele dificile.

– O asistentă care lucrează în medicina internă trebuie să îmbine competențele profesionale cu abilitățile umane deoarece pacienții din această specialitate au adesea afecțiuni multiple și necesită o îngrijire complexă, continuă și multă răbdare.

Cele mai importante calități ar fi:

– răbdarea și respectul (pacienți vârstnici, cu multe boli cornice care au nevoie de timp, explicații si încurajare)

– capacitatea de a lucra în echipă – medicina internă presupune o colaborare permanentă cu toate categoriile profesionale ( medici, medici rezidenți, infirmiere, brancardieri)

– capacitate de organizare, prin gestionarea eficientă a mai multor pacienți si stabilirea priorității în funcție de gravitate

– rezistența la stres

– spiritul de observație pentru identificarea rapidă a modificărilor clinice și anunțarea la timp a medicului

Pentru siguranța pacientului și desfășurarea eficientă a activității pe secție, colaborarea dintre medici și asistente este esențială și se realizează în mare parte prin:

– schimb de informații despre starea pacienților, modificări apărute pe parcursul zilei sau nopții sau transmiterea rezultatelor analizelor

– asistenta participă la vizita medicală unde prezintă problemele observate și notează indicațiile medicale

– medicii și asistentele stabilesc împreună prioritățile de îngrijire

– în cazurile critice ,medicii și asistentele acționează ca o echipă

În concluzie, colaborarea dintre medici și asistente trebuie să fie eficientă, să se bazeze pe comunicare, respect reciproc, responsabilitate și munca în echipă pentru obiectivul comun de oferire a unor îngrijiri sigure și de calitate pentru pacient.

Unui student sau unei asistente aflată la început de carieră, i-aș oferi câteva sfaturi importante pentru această profesie :

– Să pună pacientul în centrul activității și să-l trateze cu respect ,empatie și răbdare

– Să nu se teamă să pună întrebări sau să ceară ajutor atunci când nu e sigur/sigură

– Să fie dornic/dornică să învețe încontinuu

– Să respecte regulile de siguranță

– Să dezvolte o comunicare eficientă cu medicii, colegii, pacienții deoarece munca în echipă este esențială pentru îngrijiri de calitate

– Să aibă grijă și de sănătatea lor fizică și emoțională pentru că un asistent medical echilibrat poate oferi îngrijiri mai bune

Înainte de a încheia interviul, nu pot lăsa să treacă neobservată munca și implicarea în activitatea de îngrijire, a categoriei profesionale mai puțin scoasă în evidență, infirmiere, îngrijitoare, brancardieri.

Ei își încep ziua înaintea tuturor, sunt mâinile care sprijină și brațele care ridică atunci când nu mai este putere sau când cineva are nevoie de ajutor și fac parte cu onoare din echipa medicală.

Un spital înseamnă mai mult decât clădiri și aparatură, înseamnă oameni! Iar fiecare om reprezintă o verigă esențială in lanțul îngrijirii unui pacient. Adevărata grijă pentru pacient nu aparține unei singure profesii, ci unei echipe întregi.

În fiecare zi intrăm în spital cu dorința sinceră de a alina suferința, de a reda sănătatea și de a aduce speranța. Dar există momente în care, nu putem face atât de mult pe cât ne-am dori.

Sperăm din tot sufletul, să înțelegeți cu toții, că dincolo de halatele albe, suntem oameni și tot ceea ce vă putem promite este că vom continua să fim alături de dumnevoastră cu respect, profesionalism, compasiune și demnitate.

Îndemnăm cetățenii acestui județ să nu amâne adresarea către specialiștii secției noastre, atât in ambulatoriu cât și în staționar, să nu neglijeze afecțiunile cronice și profilaxia acestora și îi asigurăm că atât medicii cât și restul echipei medicale, au o înaltă pregătire profesională.