Mai este dreptul la sănătate în România garantat în mod practic prin Constituție? Dar a fost vreodată? Mai interesează pe cineva din conducerea acestei țări soarta micilor pacienți români? Întrebări la care răspunsurile fac apanajul unor sisteme politic și sanitar, depășite; poate de rea voință, poate de o incompetență di(simulată), poate de un marionetism ieftin. Și lista rămâne cu final deschis.
Foto: Forța Dreptei Sibiu
Afecțiunile cronice nu țin cont de condițiile de mediu, externe sau exterioare. Nici cancerul, nici malformațiile cardiace pediatrice, nici transplantul dovedit a fi vital în multe rânduri etc.
Domenii medicale de strictă necesitate, precum chirurgia cardiacă pediatrică, nefrologia și diabetologia infantile, nu beneficiază suficient și uneori deloc, de personal și resurse specializate. Acestea sunt unele dintre motivele pentru care micuții suferizi, însoțiți de părinți, sau nu, iau de multe ori drumul spitalelor străinătății.
Infrastructurii sanitare nu îi este dat sau nu se vrea să-i fie dat să cunoască îndeajuns, investițiile și reabilitarea, iar aparaturii și echipamentelor performante le este rezervată doar o perspectivă îndepărtată, poate de secol XXII.
Din fericire, există asociații și fundații care și-au pus sufletul, resursele umane și financiare în slujba unor scopuri nobile. Guvernul și autoritățile în drept știu situația, dar n-au timp să răspundă prezent. În România postmodernă, avem doar câteva centre de stat dedicate chirurgiei cardiace pediatrice, în orașele Târgu Mureș, Timișoara, Cluj sau București.
Ne amintim de perioada pandemiei. Multe operații salvatoare pentru copii cu boli de inimă au fost amânate sau pur și simplu anulate, pe fondul restricțiilor de circulație și al reducerii drastice a numărului de intervenții chirurgicale. Situația copiilor aflați pe lista de așteptare a fost dramatică. Pentru unul dintre ei, un băiețel din județul Brașov, programat pentru sesiunea operatorie care ar fi trebuit să aibă loc la mijlocul lunii martie 2020, în Sibiu, demers organizat și susținut de către Fundația „Polisano”, a fost prea târziu.
Până acum, de la înființare, Fundația Polisanoa a susținut financiar intervențiile a 450 de copii, în colaborare cu echipe din UK, Suedia și Germania, care operează pro bono. Următoarele misiuni sunt în perioada 13-14 octombrie a.c., la Brașov, operații efectuate minim invaziv de către dr Petru Liuba din Suedia, pentru șase copii, și în a doua săptămână din noiembrie, echipa din Germania va opera la București 10 (zece) copii cu malformații congenitale cardiace.
Din 1.500 de copii născuți anual cu malformații cardiace, care necesită intervenții operatorii, doar un număr de 500 de cazuri beneficiază în România, de o Șansă la Viață, prin fondurile de asigurări sociale de sănătate. Ceilalți care rămân pe listele de așteptare sunt treaba societății civile, a sponsorilor și a persoanelor cu suflet. Astfel se întâmplă ca oamenii de bună credință și
ONG-urile să strige neputința unui stat care și-a uitat cetățenii vulnerabili în niște sertare prăfuite. Dar nu-i aude nimeni. Iar, ong-iștii fac ce pot, atât cât pot…
Stimată Alianță PNL-PSD, unde sunt centrele și spitalele de stat care ar trebui să rezolve cele 1.500 de cazuri anuale de copii cu malformații cardiace? Unde sunt proiectele de lege care prevăd decontarea intervențiilor chirurgicale de către CNAS, efectuate în spitalele private, care au infrastructura și aparatura aferente unor asemenea operații? Probabil tot în vreun sertar prăfuit al unei agenții sau al ministerului de resort?!
29 septembrie – Ziua Inimii
Doris Lupu – jurnalist, voluntar, secretar general Forța Dreptei Municipiul Sibiu
