În lipsa unei minime viziuni privind activitatea stadionului de peste 40 milioane de euro inaugurat anul trecut cu o zi a porților deschise, municipalitatea a anunțat azi un nou eveniment „de marcă“: Ziua Porților Deschise ?!
(de Dan GREAVU)
foto: Mesagerul de Sibiu
Culmea ironiei, fix pe 8 iulie, tocmai când cea mai iubită echipă a orașului, Șoimii Sibiu, aniversează 110 ani de la înființare la Cisnădie, pe Stadionul Măgura. 110 ani! Foste glorii ale fotbalului sibian care au adus pe stadionul din Parcul Sub Arini generații întregi de suporteri, au găsit prieteni…. la Cisnădie. E încă un semn că Primăria Sibiu n-are nicio treabă cu sportul, că între administrația locală și oamenii din lumea sportului sibian e un hău imens. Pun pariu că cei din fruntea administrației sibiene nu știau de planurile șoimilor, că nimeni din Primărie nu a luat legătura cu ei pentru a le oferi un meci ACASĂ, mai ales că întâlnesc Luceafărul UEFA ’83.
Primul concert cu sau fără bilete la intrare, primul eveniment – altul decât fotbal, nu se întrevede , așadar, la orizont, din păcate pentru noi toți plătitorii de taxe și impozite, care susținem acum și cheltuielile de administrare a stadionului. Tot ce a reușit Primăria Sibiu în aceste săptămâni de pauză competițională e … Ziua Porților Deschise.
Și mai HALUCINANTĂ e însă o frază cheie din invitația lansată de Primăria Sibiu, una prin care îi îndeamnă pe sibienii fără afinități pentru fotbal să vadă cu ochii lor cum arată „ cea mai mare investiție publică din ultimii ani“. „Pe lângă fotbal, Stadionul este tot mai căutat și pentru evenimente de tip conferință, având toate dotările necesare.”, anunță doamna primar Astrid FODOR, cam ca pe o victorie. Pe direct, s-ar traduce că stadionul produce și ceva bani, fiind tot mai căutat pentru … conferințe. Altfel, întâlniri banale în hoteluri, pensiuni, construcții cu valoare mult sub cele 42 de milioane de euro investite de Primărie din banii noștri! Pe bune? Stadionul de 42 de milioane de euro e căutat pentru… conferințe?
Cea mai mare investiție a Primăriei Sibiu de după 1989 rămâne în continuare un oval de beton, pe care se strâng de vreo 20 de ori pe an, timp de câteva ore, iubitori ai fotbalului, suporteri ai FC Hermannstadt (meciuri de campionat + cupă). În primele 6 luni de la redarea în folosință a arenei, monotonia a fost spartă doar de un meci CSC 1599 Șelimbăr – Dinamo, de un meci amical U21 dintre România și Germania și finala Cupei României dintre U Cluj și Sepsi Sf. Gheorghe (ultimele 2 partide fiind cadoul oferit de FRF pentru Sibiu). Și… mai multe conferințe, dacă e să ne luăm după spusele doamnei primar FODOR.
Deși toate recomadările UEFA, la inițierea construcției unui stadion nou sau la reconstrucția unuia existent, fac referire la un PLAN de AFACERI, Primăria Sibiu a mers „pe burtă“, singura preocupare fiind cel mai probabil cheltuirea excedentului bugetar, în lipsa unei alte idei. Sigur, Sibiul avea nevoie de o arenă care să îndeplinească minimele condiții impuse pentru ca FC Hermannstadt să poată juca acasă în Liga I, dar de acolo și până la o investiție de o asemenea amploare, decisă pripit de conducerea slabă a unei administrații impotente, e cale lungă.
Ca să înțelegem cât amatorism e în Primăria Sibiu, punem mâna pe „Ghidul UEFA pentru stadioane de calitate“, un fel de biblie a construcției sau recontrucției de stadioane, pentru ca acestea să devină cu adevărat obiective importante pentru oraș și nu o sursă de pierderi financiare, care pot afecta cluburile beneficiare până la faliment.
VEZI AICI GHIDUL UEFA PENTRU STADIOANE DE CALITATE
Încă din primele paragrafe se arată că, „pentru un proiect de renovare sau construcţie a unui stadion este foarte importantă stabilirea unei analize logice. Înainte de angajarea în ceea ce mai mult ca sigur va fi o aventură complexă şi împovărătoare din punct de vedere financiar, care poate dura mai mulţi ani, trebuie oferite justificări clare. (…)
Foarte importantă pentru succesul oricărei renovări sau construcţii a unui stadion va fi crearea unui model de generare a veniturilor, ceea ce înseamnă că fezabilitatea stadionului nu depinde de rezultatele echipei pe teren.“.
Haideți să vedem ce recomandări mai are UEFA încă din fața inițială. „La modul general, patru documente principale vor oferi o imagine completă a anvergurii financiare şi strategice a proiectului: planul de afaceri, studiul de viabilitate financiară, planul de costuri şi, în fine, planul operaţional.
Pe scurt:
- Planul de afaceri defineşte elementele necesare pentru ca stadionul să fie viabil din punct de vedere comercial şi costurile acestora.
- Studiul de viabilitate financiară defineşte un cadru de finanţare pentru atingerea obiectivelor stabilite în planul de afaceri.
- Planul de costuri detaliază şi cuantifică totalul cheltuielilor în cadrul proiectului.
- Planul operaţional stabileşte perioada şi momentele cheie pentru proiectarea, construcţia şi funcţionarea stadionului, pe baza realităţilor financiare definite în planul de afaceri şi studiul de viabilitate.“
Potrivit UEFA, prin Planul de viabilitate financiară, „trebuie să se acorde o atenţie serioasă conceptului de stadion ca generator de venituri zilnice. În acest context, stadionul ar putea fi structurat ca o entitate financiară independentă, separată de clubul de fotbal sau de federaţia în sine.
Trebuie identificate activităţile complementare care vor genera venituri suplimentare, precum concerte, conferinţe şi evenimente organizate de companii, însă trebuie, de asemenea, definite şi evaluate în mod clar costurile implicate de configurarea locaţiei pentru această utilizare multifuncţională a acesteia. În plus, ar trebui efectuat un studiu de piaţă pentru a se stabili fezabilitatea eventualelor oportunităţi comerciale şi a permite evaluarea corespunzătoare a tuturor opţiunilor.“
Așadar, câteva recomandări de bun simț pentru investitori, dar și pentru persoane care au șansa să aloce din pix peste 40 de milioane de euro, recomandări ignorate sau tratate superficial de Primăria Sibiu. O dovedesc faptele. Niciun eveniment de amploare organizat în 6 luni, niciunul anunțat pentru următoarele luni. Cum anticipam din momentul construcției, Primăria Sibiu n-are un plan de afaceri (bun, dacă există un dosar pe undeva), unul de viabilitate financiară care să-i asigure măcar acoperirea costurilor de întreținere. În ritmul acesta, Stadionul Municipal se îndreaptă spre FALIMENT. Deocamdată, sumele necesare sunt acoperite tot de sibieni, din taxe și impozite, însă par să existe carențe grave în conceptul care a stat la baza modernizării stadionului, iar efectele vor fi de lungă durată.
Că avem un stadion nou, frumos, cu mici deficiențe care pot fi corectate ușor, e foarte bine. Că nu l-a gândit nimeni profesionist, că planul de afaceri n-a stabilit în 6 luni, în afară de fotbal (și conferințele amintite de doamna primar), decât 2 evenimente de tip Ziua Porților Deschise, e de speriat. În lipsă de altceva, să mergem în weekend la stadion să îl vedem. Să știm măcar unde s-au dus și se duc în continuare banii.
