Recuperarea după o fractură, un traumatism sau o intervenție chirurgicală ortopedică nu se încheie odată cu vindecarea leziunii.
Foto: Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu
Medicul specialist de la SCJU Sibiu, Asist. Univ. Dr. Diconi Alexandru-Florin, spune când pot reveni pacienții la activitățile obișnuite, cât de normală este durerea în perioada de recuperare și ce riscuri apar atunci când exercițiile medicale sunt neglijate.
1. Când pot fi reluate activitățile obișnuite?
Foto: Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu
Reluarea activităților cotidiene și profesionale reprezintă un proces gradual, dependent de natura leziunii, tipul tratamentului aplicat, particularitățile biologice ale pacientului și evoluția procesului de vindecare tisulară. În ortopedie și traumatologie, momentul revenirii la activitățile normale este stabilit individualizat, pe baza evaluărilor clinice și imagistice periodice.
În cazul traumatismelor minore, recuperarea funcțională poate fi obținută într-un interval relativ scurt, în timp ce fracturile complexe, leziunile ligamentare majore sau intervențiile chirurgicale reconstructive pot necesita perioade de recuperare de câteva luni. Reluarea prematură a activităților solicitante poate compromite procesul de consolidare și poate crește riscul de complicații sau de reaccidentare.
2. Este durerea un fenomen normal în timpul recuperării?
Foto: Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu
Durerea reprezintă un simptom frecvent întâlnit în perioada posttraumatică și postoperatorie, fiind parte integrantă a răspunsului biologic la agresiunea tisulară. În cadrul programelor de recuperare, un anumit grad de disconfort poate apărea în contextul mobilizării articulare și al reantrenării musculare.
Cu toate acestea, durerea trebuie să prezinte o tendință progresivă de diminuare pe măsura avansării procesului de vindecare. Persistența unei dureri intense, agravarea simptomatologiei sau asocierea acesteia cu edem important, limitare funcțională accentuată ori semne inflamatorii locale impun reevaluare medicală, întrucât pot sugera existența unor complicații sau necesitatea adaptării protocolului de recuperare.
3. Care sunt consecințele absenței recuperării medicale?
Foto: Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu
Recuperarea funcțională constituie o componentă esențială a managementului terapeutic în ortopedie și traumatologie. O evoluție favorabilă a procesului biologic de vindecare nu garantează, în absența recuperării, și restabilirea completă a funcției segmentului afectat.
Lipsa unui program adecvat de recuperare poate conduce la:
* dezvoltarea redorilor articulare și limitarea amplitudinii de mișcare;
* atrofie și deficit de forță musculară;
* alterarea controlului neuromuscular și a propriocepției;
* tulburări de mers și de echilibru;
* persistența durerii cronice;
* prelungirea perioadei de reintegrare socio-profesională.
Foto: Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu
În anumite situații, deficitul funcțional rezidual poate deveni permanent, influențând semnificativ calitatea vieții pacientului.
4. Poate fi efectuată recuperarea la domiciliu?
Foto: Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu
Recuperarea la domiciliu reprezintă o componentă importantă a tratamentului și poate fi realizată în condiții de siguranță atunci când exercițiile sunt prescrise și monitorizate de specialiști.
Programul trebuie individualizat în funcție de diagnosticul pacientului, stadiul vindecării și obiectivele terapeutice stabilite.
Experiența clinică arată că cele mai bune rezultate sunt obținute prin asocierea ședințelor de recuperare desfășurate sub supraveghere de specialitate cu exercițiile efectuate constant la domiciliu. Complianța pacientului și respectarea recomandărilor terapeutice reprezintă factori determinanți ai succesului recuperării.
5. Ce dispozitive pot facilita procesul de recuperare?
Foto: Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu
În funcție de patologia tratată și de etapa recuperării, pot fi utilizate diverse dispozitive menite să optimizeze restabilirea funcției locomotorii:
* dispozitive de sprijin și descărcare a membrului afectat (cârje, cadre de mers, bastoane);
* orteze utilizate pentru protecția și stabilizarea structurilor musculoscheletale;
* aparate de mobilizare pasivă continuă (CPM), indicate în anumite protocoale postoperatorii;
* benzi elastice și dispozitive pentru antrenamentul forței musculare;
* biciclete ergonomice și echipamente utilizate în reeducarea mersului;
* sisteme de crioterapie și compresie, utile pentru controlul durerii și al edemului.
Foto: Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu
Indicația și utilizarea acestor dispozitive trebuie stabilite exclusiv în urma evaluării medicale, în concordanță cu obiectivele terapeutice și particularitățile fiecărui caz.
