La gospodăria Tilișca, din cadrul Muzeul ASTRA, am întâlnit-o pe Paraschiva Arsenie, o femeie care de peste jumătate de secol nu s-a despărțit de războiul de țesut. Are 74 de ani și este din Gura Râului, loc unde a învățat, încă din copilărie, tainele meșteșugului de la mama ei.
(Maria-Antonia OANA)
Sursă foto: Mesagerul de Sibiu
Școala primară a făcut-o în sat, apoi a continuat până la opt clase și a urmat o școală profesională la Cisnădie. De la vârsta de 20 de ani însă, viața ei a început să se lege tot mai mult de războiul de țesut. De atunci și până astăzi, țesutul nu a fost o povară, ba chiar îi crează o stare de bine.
„Când lucrez la război mă simt foarte bine pentru că îmi place. La mine nu a intervenit monotonia”, spune ea. Am lucrat chiar și atunci când aveam copiii mici, acum am nepoți și strănepoți”, a povestit aceasta.
Sursă foto: Mesagerul de Sibiu
Participă la ateliere organizate în Muzeul ASTRA, unde le arată vizitatorilor cum se lucra odinioară. Într-o zi obișnuită la muzeu, Paraschiva întinde lâna udă și grea la uscat pe gard, iar apoi își ocupă locul la războiul de țesut.
Pentru ea, faptul că aceste lucruri sunt prezentate în muzeu înseamnă mult: „Mă bucur că au rămas la muzeu, pentru că aici nu se pierde tradiția. Vedem ce se lucra pe vremuri. Dacă nu era muzeul, se pierdeau. Așa ținem pasul cu meșteșugurile, iar lucrurile nu se pierd”.
Totuși, observă că tinerii nu mai sunt atât de atrași de războiul de țesut. Chiar și așa, ea continuă să transmită ceea ce știe mai departe nepoatelor și strănepoatelor, așa cum a învățat și ea de la mama ei.
