Mediașul a făcut un pas important spre modernitate la începutul secolului XX, odată cu introducerea iluminatului public cu gaz. Despre cum a luat naștere și despre prima uzină de gaz din Mediaș aflăm de pe Monitorul de Mediaș.
„Reprezentanții Direcției pentru Cultură Mediaș continuă seria articolelor cu tema „Pagini de istorie locală”. Într-un articol preluat din ziarul local Medgyesi Ujság și publicat în 1 ianuarie 1906, prezintă amănunte legate de înființarea primei uzine de gaz din Mediaș, dar și de alimentarea cu gaz prin nou construita rețea de distribuție.
În urmă cu 120 de ani, Mediașul făcea un pas uriaș spre modernitate. În anul 1905, la marginea orașului, pe malul Târnavei, a fost construită prima Uzină de Gaz, un proiect ambițios care a schimbat radical viața cotidiană a locuitorilor.
La doar câteva luni de la punerea sa în funcțiune, în ianuarie 1906, prestigioasa gazetă locală Medgyesi Ujság publica un amplu articol tehnic intitulat „Iluminatul nostru cu gaz”, în care era descris, pe înțelesul publicului, modul de producere și distribuție a gazului utilizat pentru iluminatul stradal, dar și pentru încălzire și gătit.
Uzina era alcătuită din trei clădiri principale: hala de producere a gazului, rezervorul cu camera de încălzire și locuința maistrului. Inima instalației o reprezenta sala cuptoarelor, unde cărbunele era încălzit la temperaturi foarte ridicate, în lipsa aerului, obținându-se astfel gazul de iluminat. Procesul era complex și necesita materii prime de cea mai bună calitate, motiv pentru care cărbunele local, deși mai ieftin, era folosit doar în mică măsură.
Pe lângă gaz, uzina producea și subproduse valoroase, precum cocsul, gudronul și apa amoniacală, toate comercializate ulterior. Personalul era format dintr-un maistru și patru fochiști, iar întreaga activitate era supravegheată atent de Consiliul Orașului. Costul total al investiției se ridica la impresionanta sumă de aproape un sfert de milion de coroane.
Rețeaua de distribuție se întindea inițial pe 4–5 kilometri, ajungând ulterior la 15 kilometri, acoperind întreg orașul. Gazul ajungea în locuințe prin conducte din fontă, iar consumul era monitorizat cu ajutorul contoarelor cu apă. La acea vreme, Mediașul avea 300 de consumatori, iar consumul zilnic atingea 600 de metri cubi.
Iluminatul stradal era realizat cu arzătoare Auer, considerate extrem de performante, care ofereau o lumină puternică și constantă. Lămpile erau atât de eficiente încât, după cum menționa articolul vremii, „nu se pot aduce plângeri în această privință”. De asemenea, gazul era folosit și în gospodării, pentru încălzire și gătit, prin sobe și cuptoare moderne pentru acea epocă.
Astăzi, la mai bine de un secol distanță, povestea primei Uzine de Gaz rămâne un capitol fascinant din istoria Mediașului, simbol al progresului tehnic și al dorinței comunității de a ține pasul cu modernitatea”.
Sursa: Medgyesi Ujság, 1 ianuarie 1906
Fotografii de epocă: Fritz Guggenberger
