Vreau să le spun tuturor celor care zi de zi îşi pun în valoare competenţele, muncesc cu loialitate şi responsabilitate: meritaţi mai mult. Dorinţa de a trăi mai bine, de a avea un salariu mai mare, stabilitate şi recunoaştere reală este firească şi legitimă. Nimeni nu ar trebui să simtă că e „următorul sacrificabil” în economia unei firme sau instituţii.
sursa foto: Ciprian Faraon, analist economic
Totuşi, ca reprezentant al mediului de afaceri — care păstrează locuri de muncă, plăteşte taxe şi creează valoare — trebuie să vorbim onest despre realitate, nu despre dorinţe. Momentul actual nu este potrivit pentru o majorare a salariului minim, fără garanţia că firmele pot susţine acest efort fără pierderi esenţiale: locuri de muncă, investiţii, competitivitate.
Avem nevoie de un plan real de relansare economică, susţinut de Guvernul României. Firmele trebuie să poată accesa împrumuturi cu costuri mai mici, pentru că astăzi banii băncilor sunt prea scumpi, iar condiţiile de creditare sunt greu de atins. Statul trebuie să vină cu măsuri concrete de sprijin, fiindcă mediul privat nu a generat actualul context economic. Sunt necesare stimulente fiscale pentru investiţii și măsuri care să încurajeze consumul, pentru că o economie nu poate funcţiona fără consum intern.
Cifrele vorbesc de la sine
La începutul anului 2025, peste 155.000 de firme din România erau în dificultate — în insolvenţă, radiere, suspendare sau dizolvare — un record al ultimilor ani. Economia a crescut în 2024 cu doar 0,9%, cea mai slabă performanţă din ultimul deceniu (exceptând anul pandemiei). Aproape 19.000 de companii şi-au suspendat activitatea, iar în primele trei luni din 2025 peste 1.600 de firme au intrat în insolvenţă, afectând peste 7.000 de angajaţi.
Acestea nu sunt doar statistici, ci realităţi trăite. O firmă în dificultate înseamnă un angajat neliniştit, o insolvenţă înseamnă un coleg care se întreabă ce se va întâmpla cu locul său de muncă. O economie fragilă înseamnă că visul nostru comun de stabilitate devine tot mai greu de atins.
Ce înseamnă asta pentru salariul minim
Când costurile unei firme cresc — salarii, taxe, impozite, energie, logistică — iar veniturile nu urmează acelaşi ritm, bilanţul devine precar. O creştere a salariului minim, într-un context de stagnare economică, poate duce la tăieri de investiţii, concedieri şi limitarea beneficiilor.
„Salariu mai mare” sună bine, dar „risc de concedieri” sună dureros. De aceea, este vital un dialog sincer între angajaţi şi angajatori, între statul român si mediul de afaceri. Cele două realităţi nu sunt opuse, ci interdependente: angajaţii au nevoie de siguranţă şi venituri decente, iar angajatorii trebuie să le poată plăti fără a-şi periclita afacerea.
Nu vorbim doar despre cifre şi firme, ci despre oameni — părinţi, tineri, familii care muncesc din greu. Dacă spunem „nu putem mări salariul acum”, trebuie să adăugăm onest „vom putea când…”, cu un plan realist şi transparent.
Cei care, în ciuda dificultăţilor, au profituri solide şi stabilitate, au o datorie morală de a împărţi o parte din valoarea creată cu angajaţii lor. Este o formă de respect şi responsabilitate socială.
Angajaţii merită să trăiască mai bine. Mediul de afaceri merită şansa de a supravieţui şi de a creşte. Iar România are nevoie de o economie în care creşterea salariilor să fie o consecinţă a performanţei, nu o impunere politică riscantă.
Doar împreună, cu încredere, empatie dar mai ales realism, putem construi ziua de mâine pe baze solide, nu prin decizii impulsive sau nevoi imediate care nu pot fi susţinute pe termen lung.
Ciprian Faraon,mba
Președinte Centru INFOBiz
