„Creierul” prologului Red Bull Romaniacs, Andy Fazekas, a văzut trei străini sărind gardul spre malul Cibinului cu o plasă mare și a crezut că vor să prindă rațele sălbatice. Ce făceau de fapt l-a pus pe gânduri.
Foto: Andy Fazekas
„Mă plimbam pe malul Cibinului și mă uitam cât de drăguțe sunt rațele sălbatice, cum înoată fiecare cu perechea ei, prospectând după snack-uri păsărești pe sub vegetația care se întindea până spre luciul apei.
La un moment dat, în dreptul lor se opresc trei oameni, nepalezi sau ceva de genul. Își scot telefoanele și le filmează sau le fotografiază, nu am văzut exact, după care se uită în dreapta și în stânga — pe mine nu aveau cum să mă vadă —, scot o plasă albă mare, își pun mănușile și sar gardul pistei de biciclete, spre malul apei.
Având în minte scenariul lebedelor mâncate prin Viena (un mit fals, de altfel), deja mi-am făcut filmul: în ce ordine îi voi executa și cum îi voi preda poliției. Când am ajuns mai aproape, am văzut că cele două rățuște, probabil deranjate de cei trei, își mutaseră zona de căutare, înotând spre malul opus, în timp ce ei………culegeau tot felul de verdețuri de pe malul Cibinului, probabil ca ingrediente pentru cină.
M-am uitat în continuare la ei, în timp ce aproape au umplut ditai plasa, și m-am gândit că noi avem de toate: mergem la piață sau la supermarket, fiecare după posibilități sau gusturi. Dar ei, poate, nu-și permit asta, iar o parte din cină și-o culeg de acolo unde unii aruncă chiștoacele bunăstării.
Și m-am mai gândit la ceva. Printre cei care vin la noi din alte țări sunt oameni care muncesc cinstit, își câștigă pâinea, își plătesc cheltuielile și încearcă să-și construiască un trai mai bun, departe de casă. Oameni care nu cer nimic gratis, ci profită de o oportunitate și încearcă să facă ceva cu ea. Poate că, uneori, tocmai cei veniți de departe ne pot aminti valoarea unor lucruri pe care noi am ajuns să le considerăm firești.
Fiindcă sunt și printre noi destui care au, dar nu văd ce au; care se plâng de toate, fără să-și dea seama cât de bine le merge în comparație cu alții. Pentru unii, o masă în fiecare seară e ceva de la sine înțeles. Pentru alții, e rezultatul unui efort pe care nici nu ni-l imaginăm.
Vorba aceea: faci Rai din ce ai.
Și poate că Raiul nu înseamnă neapărat să ai mai mult, ci să știi să prețuiești ceea ce ai și să nu uiți că, undeva, altcineva ar fi bucuros să aibă măcar atât.
Mi-am încheiat plimbarea foarte stânjenit de faptul că primul meu gând fusese atât de negativ.
Am mai învățat ceva în burgul meu minunat” – este mesajul lui Andy Fazekas.
