Suntem noi, românii, atât de sadici din fire, atât de orbiți de dorința de a-l înfrânge prin orice mijloc pe cel de alături, care și el tânjește spre același țel? Folosind tertipuri felurite, nu ne abținem de a-i terfeli viața lui, a celuilalt și a familiei sale pentru a-l înlătura definitiv din calea noastră! Lovim cu o sete malefică, jubilând la căderea lui definitivă. Lovim unde-l doare mai mult, să-i curgă sângele șiroaie. Doar astfel un individ care face parte din tagma cea mai de jos se simte satisfăcut pe deplin și are garanția că scopul lui de a avansa este sigur. Ca un animal de pradă feroce, nu are sentimente, iar rațiunea care, se știe, este rodul unei educații pe măsură, lipsește cu desăvârșire.
Se întâmplă, iată, și acum, când credeam că am depășit etapa întunericului și mințile s-au luminat, iar noi înțelegem (baza fair-play-ului) că avem datoria umanistă de a ne respecta unii pe alții.
Și totuși să nu uităm că au fost și vremuri bune când, în general, oamenii aveau sufletele ca… pâinea caldă. Noi, cei ajunși la vârsta senectuții, o știm. Pe atunci, tot ce se afla în jurul nostru fusese blând, minunat. Legăturile între prieteni, vecini se înfiripau ușor și se cimentau de către toate generațiile următoare. De ce a intrat ura și râca între aproape toți? Cu fiecare an trecut, asprimea, invidia pun stăpânire pe această nație din nou ca în vremurile barbare?! Așadar, românul se naște plin de bunătate, înțelepciune și toleranță. Atât de multă toleranță, încât unii afirmau cândva că se poate confunda cu prostia.
Și acum? În loc să progresăm în toate în urma cizelării caracterelor cum ne place s-o spunem, ne întoarcem cu mult înapoi. Ranchiuna, invidia au luat chiar forme și mai diabolice. Astăzi numai realele elite sunt preocupate de latura culturală. În rest, marea masă este lăsată în „voia sorții”. În acest fel s-a instalat o anumită stare de indolență în care primează doar lupta pentru valorile materiale. Clanurile mafiotice azi au pus stăpânire pe bună parte din economie, ca și pe măsurile de instruire și educație a căror valori sunt drastic minimalizate. Relațiile pe bază de interese se întrepătrund; cei lipsiți de educație și moralitate amestecându-se prin corupția celorlalți în număr din ce în ce mai mare.
În această situație, în mod normalm ne întrebăm: Ce puteri miraculoase ar fi necesare pentru a curăța stratul consistent al acestei murdării? Injuriile și acuzele mincinoase mult prea grave au distrus cariere. În opinia majorității, oricine ar fi ales, orice individ, peste puțin este vânat, acuzat.Câți miniștri s-au perindat pe scena politică în cei peste 30 de ani? Știe cineva? Au fost numărați?
Ne-a lipsit implementarea unor strategii coerente, normale, benefice progresului care poate ar fi adus un strop măcar de mai bine tuturor. Acuzele, bârfa și denigrările au ponegrit toată percepția noastră (s-a mers până acolo încât s-a afirmat că diverși demnitari au vândut copii, iar acuzația cu traficul de organe devenise subiect la ordinea zilei fără a se lua atitudine. Totul a fost și este tocat săptămâni, luni, chiar și ani la veninoasa mașină a bârfei. Se scotocește în arhive, „binevoitorii” dau declarații la mai toate emisiunile-cancan ale TV-urilor unde se petrec episoade bizare mai ceva decât în realele săli ale tribunalelor. Și, deoarece nu îi este suficient unuia cât câștigă participând la acele „șezători” TV pe post de analist, iată că din dorința de a câștiga mai mult, participă amândoi soți: unul la un post și celălalt la altul. Aceleași comentarii sterile fără scop și finalitate, dar cu bani doldora. Trai neneacă!
Iată dar că la vremea actuală nu se întrevede nimic bun pentru viitor. Dacă avem o organizare defectuoasă datorită multor căpetenii incompetente, ni se alătură și molimele ucigătoare, schimbările climatice, sărăcia, luptele reale între națiuni generate de motivații retrograde, refugiații proveniți din zonele de conflict armat, drămuirea carburanților (cantitatea gazului metan care se pare că se află în scădere) prețurile care au crescut în mod aberant. Bulversarea învățământului, agricultura și zootehnia aproape de faliment și alte multe mari rele oare încotro ne îndreaptă? Cine să se implice în toată această mașinărie a imposturii? Cei care-și apără cu tărie interesele și rețelele mafiote care îi slujesc?
Organizațiile de partide, deși inițial se distingeau unele de altele prin strategii aparent corecte, cu încetul s-a constatat că totul nu este decât o iluzie, o amăgire. Așadar, aceleași metehne îi caracterizează pe aproape toți. Românul este abandonat și folosit scopurilor acestea meschine. Sunt mașinațiuni prea evidente de a ține oamenii într-o confuzie totală. Întruniri și vorbe interminabile care nu spun nimic: limba de lemn, minciuni îndrăznețe și câteva specimene bine hrănite cu funcții înalte întrețin această stare confuză seară de seară, la oră de oră, pe ecranele TV-urilor (din sindicalist s-a aruncat în parlament. Acest ins ce beneficii aduce statului român?).
Dar printre alte nenumărate „perle” pe TV-uri, iată cum se exprimă unii: Ciudățenii mai mult decât… nostime. Întrebat cum este cu majorarea costului energiei, s-a răspuns: „una este factura și alta e ce plătește omul acasă” sau „se anunță că sunt scumpiri după ce prețurile au crescut”. Sau „s-a înecat și a decedat”.(Can-can-urile TV-urilor). Oricum se folosește foarte mult expresia: „s-ar putea să crească pensiile” sau „este posibil să…”. Nimic clar, nimic concret. Și exemplele sunt cu nemiluita (nemaivorbind de folosirea și a respectivelor „diminutive”). Vocile oricum sunt dure, puternice, arțăgoase în general exceptând pe unii care mai umili fiind stau și ei acolo ca la șezătoare în serile can-can-urilor TV.
Ah, aleșii noștri. Aroganța, corupția și tupeul lor! Unii locuiesc în clădirile statului plătind sume modice, venitul lor rămânând să se strângă la… pușculiță.
Decența, în general, se află la cote minime. Nu arareori până și copii se amuză de prestațiile domniilor lor. În loc să fie impulsionați cei apți de muncă să pună serios umărul la refacerea economiei, aceștia sunt lăsați să „se descurce”. Nenumărați inși caută diferite metode de câștig ușor, fără a munci efectiv. Se cerșește prin diferite metode. Ba din poartă în poartă, mimând înscrierea donatorilor de sume de bani pentru „salvarea” unor bolnavi, ba pentru hrană. Nimeni nu se oferă a presta o muncă, un ajutor. Există bătrâni singuri, neajutorați cărora nu le dă nimeni atenție. Și, dacă se întâmplă s-o facă cineva motivul este acela de a se cere sume imposibil de achitat. Cine se îngrijește și de acest aspect? Nimeni.
Aici ne situăm și cine susține contrariul s-o spună răspicat fără motivații puerile așa cum obișnuiesc unii s-o facă.
Oamenii îndemnați să se poarte cuviincios se conformează până când toleranța încetează. Când nu mai există răbdare, totul se duce de râpă. Toleranța, decența desigur că este un semn nobil al bunei cuviințe, modestiei, educației. Când însă scroafa ți se urcă în spinare, bineînțeles că lași la o parte nobila modestie și te debarasezi de animal, aruncându-l deoparte, spune o zicere din popor.
