O învățătoare neobosită își dedică viața pentru a-i ajuta pe copii să-și atingă potențialul maxim. Virginia Benghea, învățătoare în Șeica Mare, este cunoscută pentru metodele sale inovatoare de predare, care pun accentul pe creativitate și pe dezvoltarea personală a elevilor.
FOTO: Consiliul Județean Sibiu
Învățătoarea își amintește de un elev pe nume Tibi, care s-a născut cu o malformație și avea două degete lipite între ele pe fiecare mână. Învățătoarea Benghea i-a promis lui Tibi că poate face orice își dorește, inclusiv să cânte la fluier. Pentru a-i arăta că are încredere în el, învățătoarea a învățat ea însăși să cânte la fluier, folosind un elastic pentru a lega degetele împreună.
„Tibi avea, la fiecare mână, câte două degete lipite între ele. Așa s-a născut. I-am spus că poate să facă orice, ca toți ceilalți copii, chiar să cânte la fluier”.
Este amintirea cea mai dragă a celei căreia copiii îi spun „doamna Gina”.
În urmă cu mai bine de 25 de ani, Tibi i-a fost elev în Agârbiciu, iar promisiunea și-a putut-o ține doar după ce ea însăși a învățat să cânte la fluier, într-un fel special, legându-și degetele cu un elastic. Așa a putut să înțeleagă cu adevărat durerea, teama, dar și speranța într-o viață normală a micului său elev.
Despre Virginia Benghea, învățătoare în Șeica Mare, vorbește multă lume din satele de pe Valea Visei.Pentru că „doamna Gina” este cea care le pune elevilor săi aripi.
Pe holul principal din Școala Gimnazială Șeica Mare, Virginia Benghea a pictat, alături de elevii săi, o pereche de aripi. Este, poate, cel mai „instagramabil” loc din școală.
„Aripi spre viitor” stă scris deasupra, lucru tocmai confirmat și de cei 7 absolvenți ai generației precedente, care, cu note mari, au intrat la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. Alți câțiva au ajuns la „Goga” sau „Pedagogic”, oferind încă un motiv de mândrie pentru școala din Șeica Mare, pe băncile căreia, între 1948 și 1950, s-a aflat și Paul Goma, cel care avea să devină unul dintre cei mai străluciți scriitori disidenți ai regimului comunist.
De-a lungul culoarelor de la parter și etaj, alte numeroase picturi deschid copiilor adevărate ferestre spre lume și spre cunoașterea de sine.
Bunăoară, fiecare elev poate alege între a fi „ambițios”, „silitor”, „activ”, „vesel” sau, pur și simplu, „bun”. Toate sunt o alternativă sănătoasă la comportamentul tot mai divers al tinerei generații, lipsite de multe ori de repere solide.
„Am obervat că atunci când pictează sau cântă, copiii sunt mult mai liniștiți. Devin prieteni. Așa m-am apucat să învăț să cânt și la chitară. Alături mi-a fost și soțul meu, care a învățat în rând cu mine. Amândoi aveam deja peste 40 de ani, dar nu ne-a fost greu și chiar a meritat. Copiii merită orice efort”.
Soțul „doamnei Gina” este Florin Benghea, în prezent viceprimar al comunei Șeica Mare. S-a „molipsit” de la soția sa și, când are timp, o ajută să învețe copiii să cânte la chitară.
Puterea educației este confirmată și de primarul din Șeica Mare, domnul Nicolae Șușa. Potrivit acestuia, în evidențele polițiștilor din comună se află în jur de 40 de tineri care au săvârșit diverse abateri.
Niciunul dintre delicvenți nu a făcut parte din cercurile desen sau muzică ale școlii și nici nu este membru în ansamblul folcloric al primăriei:
„𝐶𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑟𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛 𝑏𝑢𝑛𝑖 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑖̂𝑖 𝑖𝑚𝑝𝑙𝑖𝑐𝑖 𝑖̂𝑛 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑎𝑠𝑒. Î𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑓𝑒𝑙, Primaria Comunei Seica Mare 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑖𝑛𝑢𝑎̆ 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑎 𝑑𝑜𝑎𝑚𝑛𝑒𝑖 𝐺𝑖𝑛𝑎, 𝑚𝑢𝑙𝑡̦𝑖 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑒𝑙𝑒𝑣𝑖𝑖 𝑑𝑎̂𝑛𝑠𝑒𝑖 𝑑𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖𝑛𝑑 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑚𝑒𝑛𝑡𝑖𝑠̦𝑡𝑖, 𝑑𝑎𝑛𝑠𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑝𝑟𝑒𝑡̦𝑖 𝑖̂𝑛 Ansamblul Florile Visei. 𝑇𝑜𝑡̦𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖 𝑏𝑢𝑛𝑖 𝑠̦𝑖 𝑛𝑒 𝑚𝑎̂𝑛𝑑𝑟𝑖𝑚 𝑐𝑢 𝑒𝑖”.
În urmă cu 12 ani, cea mai iubită educatoare din Șeica Mare, a început să se deplaseze cu ajutorul unui baston. „𝑆𝑎̆𝑛𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑎 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡, 𝑙𝑎 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑑𝑎𝑡, 𝑝𝑒 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑑𝑜𝑖, 𝑖𝑎𝑟 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢 𝑚-𝑎 𝑎𝑑𝑢𝑠 𝑖̂𝑛 𝑠𝑖𝑡𝑢𝑎𝑡̦𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑚𝑎̆ 𝑑𝑒𝑝𝑙𝑎𝑠𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑔𝑟𝑒𝑢. 𝐴𝑚 𝑜 𝑝𝑟𝑜𝑏𝑙𝑒𝑚𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑐𝑜𝑙𝑜𝑎𝑛𝑎̆, 𝑑𝑎𝑟 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑛𝑢 𝑚𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑝𝑖𝑒𝑑𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑢𝑟𝑐 𝑝𝑒 𝑠𝑐𝑎𝑟𝑎̆ 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑, 𝑎𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖, 𝑝𝑖𝑐𝑡𝑒𝑧 𝑝𝑒𝑟𝑒𝑡̦𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑠̦𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎̆”.
Pe ulițele din Șeica Mare, Calvaser, Buia, Boarta, Ștenea sau Petiș sunt multe șanse să răsune acorduri vesele de chitară. Prin case, copiii își pregătesc temele și, în mod sigur, majoritatea se pricep foarte bine la desen.
Acestea sunt semnele clare că „doamna Gina” reușește să dea aripi copiilor, insuflându-le drag de carte și de frumos, dar și respect pentru aproapele lor.
